miercuri, 28 aprilie 2010

Mminuni minunate...

Din minunile Maicii Domnului


schimonah_roman_600Un călugăr de pe Muntele Athos, care avea 50 de ani petrecuţi acolo a povestit următoarele:

„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele respectiv spunea că dacă citim acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori.

Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă.

Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept, nu citisem niciodată acest acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii.

În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că de acum nu o să mă mai doară. Apoi a continuat, zicând: «De acum înainte să vorbeşti neîncetat oamenilor şi eu nu te voi părăsi». M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise”.

Într-adevăr, acest părinte de multe le vorbea oamenilor şi împărţea gratis broşuri cu acatistul Maicii Domnului.

Fratele Atanasie a mărturisit: „Eu, zicea el, aveam un fel de mândrie şi niciodată nu mă închinam la sfintele icoane, ci doar făceam sfânta cruce şi le sărutam. Odată, m-am dus în insula Thinos, unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

Ajungând în faţa acestei minunate icoane, vorbeam în sinea mea cu Maica Domnului: «Tu ştii că eu nu pot să-ţi fac închinăciuni; te rog să mă ajuţi!». Pe când ziceam acestea, am văzut căzând o floare din coroana Maicii Domnului. Atunci m-am aplecat şi am luat-o să o pun la loc. În acel moment, a mai căzut una, şi m-am aplecat din nou să o ridic şi pe aceea. Şi punând-o la loc, a căzut şi a treia. După ce am luat-o, mi-am dat seama că de fapt făcusem trei închinăciuni înaintea Maicii Domnului. Înţelepţindu-mă din această minune şi văzând cu câtă bunătate m-a mustrat Preasfânta Stăpână, de atunci am început să fac câte trei închinăciuni în faţa icoanei ei”.

O icoană făcătoare de minuni e în Ploieşti până pe 2 iulie

June 30, 2009


Cu prilejul zilei de praznuire a Sfantului Voievod Stefan cel Mare, până pe 2 iulie, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, la Biserica Eroilor Tineri „Inaltarea Domnului” din Ploiesti a poposit Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu trei maini de la manastirea Neamt. Denumita „Trihirusa”, icoana se numara printre cele mai importante icoane din Moldova, fiind foarte cunoscuta in spiritualitatea, credinta si cultura romaneasca. Legenda spune ca Sfantului Ioan Damaschin, un mare aparator al icoanelor sfinte, i s-a taiat mana dreapta pentru a nu mai propovadui. Astfel, acesta s-a rugat Icoanei Maicii Domnului cerand sa-l vindece. In chip minunat, mana s-a lipit la locul ei, iar in semn de recunostinta Sf. Damaschin a asezat, in partea de jos a icoanei, o mana lucrata in argint. Aceasta icoana este folosita la diverse procesiuni si evenimente importante si mai cu seama in vreme de calamitati.

Panaghia Tricherousa - Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca "Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos. Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – "Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).

Icoana Maicii Domnului cu trei  maini

Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.

Sfantul Ioan Damaschin Sfantul Ioan Damaschin

Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele "Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.

Procesiune cu Icoana Panaghia  Tricherousa

Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea."

Manastirea Hilandar -  Procesiune cu Icoana Tricherousa

Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii "Maica Precista" din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.

Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului numita „Cu trei maini”


Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.

Dupa aceasta intamplare, Sfantul Ioan a parasit lumea si s-a retras in Lavra Sfantului Sava din Palestina. A luat cu el si icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a ramas in aceasta Lavra pana ia anul 1233, cand Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare impreuna cu o alta icoana a Maicii Domnului, numita Galactotrofousa (Cea care alapteaza) dimpreuna cu toiagul Sfantului cu acelasi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfintit.

Intorcandu-se in Serbia, Sfantul Sava a adus cu sine icoana si a daruit-o, la randul lui, ca binecuvantare, fratelui sau Stefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o ca mostenire parinteasca fiul si urmasul sau Uros V. Acest nou rege, din respect si evlavie fata de Panaghia Tricheirousa, obisnuia sa o puna pe un animal oriunde mergea, in toate intreprinderile sale militare.

Intr-o astfel de imprejurare, animalul cu icoana s-a indepartat de ostire si dupa o lunga calatorie, condus de Maica Domnului, a ajuns in Sf. Munte si s-a oprit tocmai la poarta manastirii sarbesti Hilandarul. Parintii au primit-o cu bucurie si au asezat-o in altarul bisericii, unde a ramas necunoscuta o bucata de vreme.

Insa odata, cand a fost vorba sa se aleaga un nou egumen si, din aceasta pricina iscandu-se neintelegeri intre parinti, Maica Domnului Tricheirousa voind sa-i impace, s-a asezat singura in strana egumenului. Parintii au dus-o iar in altar, dar icoana din nou se aseza in strana egumenului. Atunci, un pustnic cunoscut de parintii manastirii, din dumnezeiasca instiintare, a descoperit fratilor ca in felul acesta Maica Domnului voieste ca ea sa fie Egumena, pentru potolirea certurilor si pentru ocrotirea manastirii de primejdiile din afara. Pentru aceasta, in catholiconul Hilandarului cu hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica” (o ctitorie a regelui Miliutin din 1293), s-a facut loc potrivit chipului celui facator de minuni al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, langa scaunul egumenului, unde sta pana acum sub un baldachin frumos sculptat, facand multe si nespuse minuni.

Pomenirea icoanei cea numita Tricheirousa se face in 4 (17) decembrie, de praznicul Sfantului loan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie (11 iulie) si 12 (25) iulie.

Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini"


Istoria acestei Icoane este bine cunoscută, în general, numai că mai există unele nedumeriri printre unii creştini, cu privire la: ale cui sunt cele trei mâini? Ale Maicii Domnului? Ce taină să fie la mijloc? Chiar şi unii iconografi, care au pictat copii după Sfânta Icoană, au lăsat o interpretare eronată în acest sens, ca şi cum ar fi vorba despre cele trei mâini ale Născătoarei de Dumnezeu.


În realitate, uneia dintre Icoanele Maicii Domnului realizate după tiparele canonice, i-a fost adăugată o mână de argint, în partea de jos, drept mulţumire şi recunoştinţă nemărginită, din partea Sfântului Ioan Damaschinul, apărătorul cinstirii Sfintelor Icoane. Acestuia i se tăiase mâna dreaptă, ca să nu mai scrie cu atâta har şi dar despre frumuseţea Icoanelor.

Fusese acuzat de trădare, înaintea califului Damascului, de către împăratul iconoclast Leon al III-lea Isaurul (717 - 740), fiind mutilat prin execuţie publică.

În vis, pe când dormea alături de mâna cea tăiată (obţinută cu greu de la calif), Sfântul Ioan a fost vindecat, mâna lipindu-i-se la loc, prin minunea de netăgăduit a Maicii Domnului.

Icoana astfel innoită, a poposit o vreme la mânăstirea Sfântul Sava, apoi, pentru o scurtă perioadă de timp în Serbia, după care, în timpul invaziei turce din sec. al XIII-lea, a ajuns singură la mânăstirea Hilandar din Muntele Athos. Cum poate ajunge o Icoană singură undeva? În acest caz, credincioşii puseseră Icoana pe spinarea unui măgar care... a ştiut unde trebuie dusă - aşa a binevoit să arate Dumnezeu supunerea animalelor faţă de El.

De atunci, Icoana a rămas la Hilandar, unde este cinstită ca "egumen", toţi călugării luand binecuvântare de la ea pentru orice ascultare.

Întorcându-ne puţin la prima dintre minunile înfăptuite de Preasfanta Născătoare de Dumnezeu, cu Sfântul Ioan Damaschinul, aşa a plăcut Maicii Domnului: să ridice nu numai durerea Sfântului, ci să-i dea puterea să scrie mai departe, spre slava lui Dumnezeu - căci mâna dreaptă i se tăiase - demonstrând şi puterea lui Dumnezeu în faţa necredincioşilor. Oare cum au reacţionat cei care l-au văzut pe Sfânt a doua zi cu mâna pusă la loc?...

Vreau sa invat sa Te iubesc!

Doamne, iata ruga meaflower-rain

Asculta Tu cererea mea

Pentru cate ai facut

Am ramas nepriceput

Sunt un suflet ce spre Tine

Cad, dar totusi mi-e rusine

Pentru cate ai facut

Tu,care m-ai cunoscut.

Astazi nu-ti mai cer nimic

Pentru mine, caci eu stiu

Cat de milostiv Tu esti

Si pe toate le implinesti!

Dar as vrea un singur lucru,

Sa ma-nveti ca sa iubesc

Nu pe mine, ci pe Tine

Tatal nostru Cel Ceresc.

Multe bucurii mi-ai datflower-rain-11

Zilele sunt flori de mac

Orele, parfum de trandafir

Minutele, picaturi de mir.

Soarele, luminatorul

Ingerul aparatorul

Toate Doamne pentru mine

Ca eu sa iti multumesc Tie.

Dragostea neincetata,

Prin a Ta Maica Curata.

Tu ne-ai daruit-o noua

Printr-un strop dulce de roua

Stropul inimii uscate

Stropul durerii uitate

Stropul Iubirii,Hristoase

Stropul vietii Curate.

Prin ale Tale porunci Sfinte

Vreau sa iau mereu aminte

Si sa ma rog cat mai des:

Vreau sa invat sa Te iubesc!

(Georgiana)

Un ateu la judecata cu Hristos

Fiule, fiule…ce ai facut cu viata ta pana acum?

Doamne, Doamne, dar de ce mi te arati abia acum, cand eu ma aflu la capatul ei de drum? De ce te-ai ascuns mereu de mine, si nu mi-ai raspuns ca sa cred in Tine?

Fiule, adu-ti aminte cand strigam dupa tine “cine are urechi de auzit să audă”! Adu-ti aminte cati apostoli, mucenici, prooroci si sfinti am trimis ca sa Ma vesteasca. Adu-ti aminte si de clopotele bisericilor care rasunau neobosit pe tot cuprinsul pamantului, ca sa vesteasca vesnicia. Insa pe tine toate acestea te deranjau si ti-ai astupat urechile si mai mult, nevoind sa auzi despre Mine si despre imparatia Mea.

Si fiule, cum spui ca m-am ascuns de tine? Eu, care te-am cercetat de nenumarate ori prin preotii Mei, iar tu fugeai necontenit de ei!? Pe cine crezi ca vesteau preotii aceia pe care ti i-am trimis, asa nevrednici cum ziceai ca sunt? Pe ei si pe ale lor? Nu fiule, tu stii ca ei ma vesteau pe Mine. Dar tu fiule te-ai ascuns de Mine, si m-ai scos din inima ta nu pentru ca nu aveai dovezi despre Mine, ci pentru ca nu ti-am placut ca am urat pacatul pe care tu-l iubeai.

Dar, Doamne cum sa fi crezut in Tine daca am vazut atatia credinciosi fatarnici in jurul meu?! Ce credinta era aceea si cum te-au marturisit acei crestini ca sa cred si eu in Tine, atata timp cat aveau mintea plina de citate biblice, dar inima plina cu injurii, invidie, hotii, barfe, sete de lauda proprie si alte lucruri urate pe care eu, asa lipsit de credinta, nu le-am facut?!

Adevarat, adevarat ai judecat pana aici, caci si Eu le-am spus acestora “Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar cu inima este departe de Mine”. Si de aceea i-am avertizat ca “Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” Drept aceea cand voi chema toate neamurile la judecata “voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”

Insa adu-ti aminte, cum ai judecat pe cei care m-au marturisit cu adevarat pe Mine! Ai spus ca nu ai defaimat cum fac crestinii aceia fatarnici, dar ce faceai tu cand radeai de vecinul tau sarac, cel cu multi copii, spunand ca e pocait, prost si inconstient ca nu-si duce sotia la avort? Il judecai in sinea ta ca nu este in stare sa asigure un viitor copiilor sai! Insa tu nu i-ai intins nici macar o mana de ajutor daca l-ai vazut in necaz. Iata, unul ca acesta ma marturisea pe Mine, iar tu, razand de marturisirea lui, ai ras de Mine. L-ai avut mereu langa tine pe sarmanul, vaduva si dreptul care marturisea despre Mine. Dar pentru tine acesti oameni pareau prea stersi, prea neinsemnati si prea naivi pentru a-i lua in seama.

Doamne, insa cum era sa cred in Tine cu atata nedreptate in lume? Unde erai Tu, cand se intamplau atatea jafuri, crime, violuri si silnicii in lume, pe care stii ca le-am urat si eu? Si de cate ori m-am intrebat daca Tu existi, ma biciuia gandul ca esti rau, nedrept, crud si nepasator pentru ca lasi sa se intample atata rau cu oamenii. Asa ca mi-a fost mai usor de dus gandul ca defapt Tu nu existi.

Fiule, asa este ca mereu m-ai judecat ca sunt nepasator si crud cu oamenii, dar m-ai judecat tocmai cand aratam bunatate si indurare fata de nepasarea si cruzimea cu care ma tratai tu pe Mine.

Unde eram fiule cand lumea suferea? Iata fiule eram indurerat langa inima copilului ramas orfan de mana criminala, eram indurerat langa inima femeii siluite, si langa inima pagubitului de hoti. Eram langa toti acestia si-i ajutam in durerea lor, facuta de toti aceea care ascultau de cuvantul Meu la fel de mult cum ai ascultat si tu.

Tu insa, atunci cand nedreptateai nu vedeai nedreptatile tale, asa cum nici cei pe care ii urai pentru nedreptate nu-si vedeau nedreptatile lor. Iar Eu sufeream pentru toti si ma osteneam sa va indrept si pe unii, si pe altii, dar nu m-ati ascultat cu totii. Si defapt, tu m-ai urat pe Mine, nu pentru ca nu-mi pasa de oamenii pe care ii vedeai chinuiti, ci pentru ca tu insuti erai chinuit de despartirea ta fata ingrijirea Mea parinteasca. Dar cum era sa-mi vezi fiule bratele deschise catre tine, daca tu stateai mereu cu spatele la Mine? Cum era fiule sa-mi simti imbratisarea calda, daca tu fugeai mereu de ea?

Si ai fi vrut fiule sa opresc tot raul din lume, iar Eu, abia asteptand sa-ti implinesc dorinta, deindata te-am rugat sa incepem cu oprirea raului din tine… Tu insa ai zis ca iti incalc libertatea. La fel au zis si ceilalti pe care i-ai judecat de nedreptatile pentru care ai zis ca nu exist…

Doamne, dar cum era sa cred in Tine, cand gandul de a ma inchina Tie ma facea sa simt ca-mi pierd libertatea de om, simteam ca sunt ca o sluga in fata stapanului, si nu ca un fiu in fata tatalui?

Dar fiule, tu care mereu M-ai judecat ca sunt tiran si ca subjug libertatea oamenilor, adu-ti aminte ce faceai atunci cand ma straduiam sa-ti descatusez vointa din lanturile pacatelor tale? Loveai cu vorbe grele in Mine, nelasandu-ma sa te eliberez si sa te vindec, precum o fiara prinsa in lat cauta sa muste pe cel ce se apropie de rana stransorii de care sufera. Doar stii prea bine ca pacatul este singurul care ti-a subjugat libertatea. Adu-ti aminte cum tremurai cand nu aveai prilej sa-ti satisfaci o patima si cum ardeai de nerabdare sa o savarsesti? Unde era libertatea ta, daca stiai in adancul tau ca ceea ce faci nu este bine, ci rau pentru tine si pentru altii? De ce te prefaceai liber si sanatos cand randuiam pe cineva sa te ajute sa te vindeci de patimi?

Si ce inchinare crezi ca asteptam Eu din partea ta, decat doar recunostinta pe care un tata o asteapta de la fiul sau, dar nu pentru siesi, ci pentru ca fiul sa nu ajunga batjocoritor de tata, precum ai ajuns tu fata de Mine. Si doar n-am cerut de la tine decat ceea ce ai cerut si tu ca parinte de la fii tai: dragostea pentru jertfa de a fi parinte.

Doamne, dar acum de ce sa ma judeci? Nu Tu ai spus ca esti indelung rabdator si mult iertator? Iarta-mi sie mie toate cate zici ca le am rele, ca sa arati ca esti intr-adevar asa cum spui.

Iata, asa mi-ati facut o viata intreaga toti necredinciosii. De cate ori v-am rasplatit faptele rele dupa dreptate, ca sa va indreptati, m-ati lovit in obraz zicand ca nu sunt milostiv. Si de cate ori am facut mila cu oamenii de langa voi, m-ati lovit iarasi in obraz, zicand ca nu sunt drept. Dar Eu v-am rabdat si v-am iertat pe toti, doar, doar de va veti fi intors din calea nedreptatii la timp. Voi insa nesabuiti ati fost o viata intreaga, ascunzandu-va mereu nedreptatea dupa sofisme, precum face tatal minciunii, si cerand acum mila pe care nu ati aratat-o fata de altii si dreptatea cu care trebuia sa va masurati pe voi insiva.

Si de ce spui acum sa nu te judec? Nu Eu am vrut judecata, ci voi toti necredinciosii ati vrut! Iata, m-am intrupat si am venit ca simplu om printre voi, ca sa ma impac cu voi, si la judecata sa nu ajungem. Dar voi ce-ati facut? M-ati judecat si m-ati dat mortii pe cruce. La inceput ati spus ca sunt hulitor si nebun, iar mai tarziu ati spus ca sunt doar un basm si-o amagire. Nu ati vrut impacare, ci judecata, iar impacarea cu care Tatal m-a trimis la voi ati luat-o ca pe un afront la fericirea voastra. Iata de aceea stati acum la judecata, caci ceea ce ati cautat aceea si primiti.

Doamne, dar de ce ma judeci asa aspru? De unde sa fi stiut despre tot ceea ce trebuia sa fac bine, si despre tot ceea ce nu trebuia sa fac rau, atata timp cat nu te-am cunoscut pe Tine? Judeca-ma dupa ceea ce stiam si n-am facut, nu dupa ceea ce nu stiam ca am de implinit!

Ai stiut, si ai prea stiut si tocmai acelea te judeca pe tine acum. Mereu ai spus ca binele este ceva relativ, atunci cand era vorba sa-l implinesti tu fata de altii, dar de fiecare data l-ai cerut in mod absolut cand era vorba sa-l primesti tu de la ceilalti. Si mereu ai spus ca si raul este ceva relativ, atunci cand il savarseai tu fata de altii, dar de fiecare data l-ai refuzat in mod absolut cand altii ti-l faceau tie.

Asa ai ajuns sa zici ca nu merita sa ierti pe oricine ti-a gresit, dar tu insuti asteptai sa primesti iertare neconditionata atunci cand greseai fata de cineva. Asa ai zis ca nu esti obligat sa ajuti pe cineva oricand iti sta in putere, dar de fiecare data te-ai suparat cand cineva te putea ajuta si nu a facut-o.

Tot asa ai zis ca e rau sa fii tradat cu ceva, dar tu insuti iti tradai sotia poftind in gandul tau la alte femei. Si ai trambitat mereu ca e rau sa iti fie stirbita libertatea cu ceva cat de mic, dar tu insuti ai rapit toata libertatea copiilor tai care trebuiau ca sa se nasca si nu i-ai lasat ca sa se nasca.

De aceea v-am spus:Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura.”

Si-acum, faptele tale te judeca fiule, faptele tale!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

CÂNTECUL POTIRULUI

de Nichifor Crainic

Când holda tăiată de seceri fu gata
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice în picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când painea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Că painea, dând abur cu dulce miros,
Părea că e barba lui Domnu Hristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Hristoase, tu jertfă pe cruce,
Hrăneşte-mă mamă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de viţă ce-nfăşură crama
Bunica şi mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea;
Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă varsate prinos
La casnele Domnului nostru Hristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul şi tata
În joc de călcâie jucând nestemate
Ce lasă ca rană siroaie-nspumate,
Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Hristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe Cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate şi lanuri mănoase,
Pământul acesta, Iisuse Hristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne
Şi sângeră-n struguri şi frânge-te-n pâine,
Tu, viaţa de-a pururi a neamului meu.

joi, 22 aprilie 2010


Vezi mai multe video Diverse

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Evenimente

Vezi mai multe video din Calatorii

marți, 6 aprilie 2010

Minunile icoanei de la Nicula

NICULA





NICULA

MANASTIREA NICULA

CU HRAMUL ADORMIREA MAICII DOMNULUI

MANASTIREA "NICULA" este cunoscuta ca unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din spatiul romanesc - 1552 ; scoala pentru "grija sufletelor si invatatura pruncilor" - 1659 ; centru de spiritualitate si cultura prin : Icoana facatoare de minuni , pelerinaj si pictura pe sticla - 1699 .
In anul 1326 , Nicula este o padure , in care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae , cel care imprumuta numele sau padurii , satului si manastirii . Prima marturie istorica , ce atesta asezarea monahala , este legata de prezenta unei biserici de lemn , stil maramuresean , cu hramul "Sfanta Treime", datata 1552. Intre 1712-1714 biserica se reinnoieste dar va cadea prada unui incendiu in 1973 , fiind inlocuita cu o biserica de lemn, datand din secolul XVII, stramutata aici din catunul Nasal Fanate .


La 1659 este nu numai chinovie monahala , ci si scoala "imparateasca" unde invatau copiii din statele dimprejurl manastirii , calugarilor revenindu-le si misiunea de dascali .
Incepand cu 15 februarie 1699 , Nicula, iese din anonimat , devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei pictata de preotul ortodox Luca din Iclod in anul 1681 , avea sa planga timp de 26 de zile , ca o prevestire a tristelor evenimente ce urmau sa aiba loc in jurul anului 1700 , atat pentru viata monahala cat mai ales , pentru intreaga Ortodoxie romaneasca din Transilvania . Din acest moment , Maica Domnului va deveni nadejdea izbavirii din : robie, boli si nevoi ; credinciosii obisnuindu-se a veni in pelerinaj , an de an , pe jos , cu prapuri , cantand : "Am venit Maicuta sa ne mai vedem , sa-ti spunem necazul care-l mai avem !"


Plangerea icoanei va da nastere picturii pe sticla , mestesug calugaresc invatat si de sateni , Nicula devenind astfel prima scoala , de acest fel , din tara noastra . Aceasta traditie este pastrata si astazi cu sfintenie de catre monahi , adaugand sip e cea a picturii bizantine pe lemn .
Biserica de zid s-a construit in perioada 1875-1879-1905, iar pictura interioara s-a realizat in tempera de prof . Vasile Pascu in 1961. Iconostasul , care o impodobeste , este sculptat in lemn de tei de Samuil Kerestesiu din Tasnad la 1938 si are in cenru Icona facatoare de minuni a Maicii Domnului . Prin forma sa solara , iconostasul , este unicat si de o rara frumusete .


Staretia a fost construita intre 1978-1989 . Ea adaposteste un paraclis cu hramul "Sfantul Ierarh Nicolae" si o importanta colectie de icoane vechi , pictate pe sticla si pe lemn , precum si o colectie de carti vechi de cult printre care si "Cazania" mitropolitului Varlaam , tiparita in anul 1643.
Anul 2001 marcheaza istoric Manastirea Nicula prin interventia Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului , care rectitoreste asezamantul monahal , reorganizandu-l urbanistic si , impreuna cu obstea calugareasca , demarand constructia de noi edificii : Biserica , Casa de creatie ,Centru de studii patristice si ecumenice , Corp administrativ , Arhondaric si Clopotnita . S-a reusit , pana in prezent , edificarea Casei de creatie , ce cuprinde si resedinta arhiepiscopului , si biserica pana la turnuri .


Obstea de monahi , treizeci la numar , cu timp si fara timp , prin rugaciune si munca , se nevoieste , asemeni Maicii Sfinte , intru chemarea Manantuitorului Hristos : "Cel ce voieste sa vina dupa Minesa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze !"
Staretul Sfintei Mnastiri Nicula

Minunile icoanei de la Nicula

Fii primul care comenteaza pe articolul Minunile icoanei de la Nicula»
Credinta. Mii de persoane vin in pelerinaj, in genunchi, la icoana facatoare de minuni de langa Gherla In 1699, icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Nicula a plans neincetat intre 15 februarie si 12 martie. Astazi, la mai bine de 300 de ani de la acel eveniment, mii de credinciosi vin anual in pelerinaj, la 15 august, de hramul manastirii - Adormirea Maicii Domnnului, cu speranta ca Fecioara le va alina suferintele si le va spala pacatele. La 3 kilometri de orasul Gherla, intre dealuri, se afla satul Nicula, un satuc mic si linistit in restul anului, dar aglomerat si agitat pentru cateva zile in mijlocul lui august. Inca de sambata, grupuri de pelerini din toata tara au inceput sa vina spre manastirea din varful dealului de la Nicula pentru a praznui impreuna marea sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului.

La intersectia ce duce spre manastire se afla primul filtru de politie. Toate masinile sunt oprite, iar cei 3 kilometri pana la manastire trebuie parcursi pe jos. Drumul este plin de oameni, se merge in coloana, ca o coada interminabila la mantuire. Pe marginea drumului, micii comercianti vand produse necesare oricarui pelerin respectabil: cruciulite, icoane, carti de rugaciuni, popcorn, bricege, brichete cu luminite, turta dulce in forma de cruce, pe care scrie Nicula 2007, si alte esentiale obiecte de "cult". Doua femei discuta nervoase in timp ce urca din greu drumul spre manastire: "Pai, mai jos era 10.000, aici e 20.000, sus la manastire cred ca o sa coste 100.000?". Cel mai mare succes pare sa-l aiba un batranel care vinde celofan: 5 lei metrul din cel mai gros, 2,5 lei din cel subtire. Aproape fiecare pelerin cumpara cativa metri pentru a se proteja de o eventuala ploaie.

Urcusul pana la manastire este greu si foarte anevoios: mirosul de transpiratie te inteapa din toate directiile, iar broboanele de sudoare iti incetoseaza privirea. Ajunsi in fata impunatoarei manastiri ramai fara suflare: pe de o parte, din cauza urcusului, pe de alta parte, datorita peisajului - pajistea mare din curtea manastirii este plina de lume, corturile au impanzit liziera padurii, iar peste toate rasuna vocea calda a preotilor. Lacrimile ne unesc pe toti Manastirea are 3 biserici: una mica din lemn, din secolul XVII, una de zid construita in perioada 1875-1879-1905 si inca una foarte impunatoare, aflata inca in constructie. In fata bisericii din lemn se strang cei mai multi credinciosi.

Lacrimile sunt cele ce ii unesc pe toti. Femei si barbati de toate varstele se pun in genunchi si, potrivit traditiei, inconjoara biserica de trei ori, tarandu-se pe coate si pe genunchi pentru a li se ierta toate pacatele. Drumul lor spre mantuire este presarat cu pietre, iar coatele si genunchii incep sa le sangereze imediat. Lacrimile se sterg in praf, durerea fizica le-o alina pe cea sufleteasca. Dupa acest ritual, credinciosii se indreapta spre cealalta biserica unde se afla icoana facatoare de minuni. Stau linistiti la coada cateva minute bune apoi se inchina in fata Fecioarei cu Pruncul. Oamenii vorbesc putin, unii chiar deloc. "Religia este un lucru intim. Fiecare o pastreaza pentru el", ne explica o maicuta. Afara, pe pajiste, cei aproximativ 800 de oameni stau ascultand slujba sau rugandu-se. "Sincer, credeam ca vor fi mai multi oameni. Fata de anul trecut a mai scazut numarul lor, dar poate mai vin azi?", ne spune un jandarm de la intrarea in biserica.

O familie din Suceava tocmai serveste masa pe pajistea din fata bisericii: "Am venit de sambata. Venim de vreo 3 ani aici si am vrut sa fim siguri ca prindem loc in curtea manastirii", ne explica Iulian Zugravu, capul familiei. Barbatul continua: "Am dormit sub cerul liber, in sacii de dormit, dar, in final, merita. Vom sta la slujba din seara aceasta si la cea de maine, de hram". Minunile icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Nicula Cea mai recenta minune a icoanei a fost o vindecare si s-a intamplat in 1993. Unei fetite din Cluj i-a aparut o umflatura la o mana. Doctorii au vrut s-o opereze de urgenta, dar fetita s-a dus cu familia la Manastirea Nicula. Acolo, si-a atins mana bolnava de icoana si a zis: "Maicuta Sfanta, ajuta-ma si vindeca-mi manuta". A mai venit inca de doua ori la icoana, iar umflatura a disparut.





luni, 5 aprilie 2010

icoane facatoare de minuni

DESPRE: - Icoane

Icoana care se misca „singura”, a Mantuitorului cu coroană de spini, din Atena

Ea s-a clătinat; inimile multora s-au mişcat

Pentru prima dată Icoana s-a mişcat în aprilie 1981, în Miercurea Mare, ca şi cum era cutremur mare. Dar numai Icoana se mişca, nimic altceva. Evenimentul s-a petrecut în incinta Judecătoriei din Atena, str. Anaxagora nr. 6, la etajul 7. Cea care a observat fenomenul a fost secretara Eftimia Koutsolelon, care s-a speriat. Icoana se mişca înainte şi înapoi, din ce în ce mai tare, făcând zgomot.


Neştiind cum să reacţioneze, Eftimia a chemat colegii şi apoi Brigada de Intervenţie Rapidă. Icoana a fost... imobilizată de un poliţist. Acesta o fixase cu mâinile de perete. Dar când i-a dat drumul, mişcarea a continuat.

Circa patru ore s-a mişcat continuu, din jurul orei 15 până la 19. Era o Icoană din carton, cu chipul Mântuitorului privind spre cer, încoronat cu spini şi înveşmântat în hlamidă roşie.

A doua zi, în Joia Mare, mişcarea a reînceput, de la ora 10 dimineaţa. Judecătoria a fost pur şi simplu invadată de credincioşi, preoţi şi mireni, doritori să se închine la Icoană. Ei solicitau ca Icoana să fie dusă la biserică. Până marţi în Săptămâna Luminată, Judecătoria şi-a închis birourile, din cauza evenimentului neaşteptat.

Arhiepiscopul Serafim a stabilit o înţelegere cu Ministerul Justiţiei, ca Icoana să fie donată parohiei în cadrul căreia se află Judecătoria, respectiv bisericii Sfântului Constantin din Atena. A treia zi de Paşti, Icoana a fost mutată în biserică. Faptul a fost consemnat în presă, Curierul local de seară indicând faptul că într-o singură zi biserica Sfântul Constantin a fost vizitată de circa 10 000 oameni, şi că „tineri şi vârstnici Îl însoţesc ore în şir pe Mântuitorul răstignit. Un adevărat pelerinaj de lume la icoana lui Hristos.”

Miercuri din Săptămâna Luminată Icoana nu s-a mai mişcat, ci numai cele două candelabre de lângă Icoană. Mulţi dintre cei care soseau aşteptau şi alte minuni, cu precădere vindecări. Dar nu se precizează dacă au apărut sau nu acestea.

De atunci, în biserica Sfântul Constantin din Atena vine mult mai multă lume la închinat, şi toţi cei care vin nu uită să aducă flori – flori pentru Icoana din carton a Mântuitorului pătimitor, cea care nu a fost mişcată de mână omenească.

Detalii despre Icoana din Atena sunt consemnate si în „Minunea credinţei” – Arhim. Daniil Gouvalis.