luni, 26 iulie 2010

Cand Dumnezeu ne tine de mana


Sfintii Parinti ne spun ca Dumnezeu nu a vrut sa mantuiasca lumea de la distanta cu toate ca ar fi putut. In iconomia mantuirii Fiul lui Dumnezeu s-a facut Fiul Omului, Unul din Treime devenind Unul dintre noi. Dumnezeu Cuvantul s-a intrupat tocmai pentru a vindeca firea umana din interior, pentru a o indumnezei.

Astfel, la plinirea vremii, Hristos a pornit in cautarea "oii celei pierdute” facandu-ni-se tuturor pastor iubitor. Mai mult, toti am devenit frati dupa omenitate cu Hristos si totodata frati in Hristos. Asadar, intruparea lui Hristos a modificat radical sub aspect ontologic "gradul de rudenie” dintre Dumnezeu si om. Acest act a conferit consistenta raportului de rudenie dintre oameni care este ridicat de la simplul aspect trupesc, la un nivel duhovnicesc. De aceea, Nasterea dupa trup a Domului a adus "pe pamant pace si intre oameni bunavoire”.

Dumnezeu nu L-a lasat pe omul cazut in pacat, singur. A venit in intampinarea sa si i-a intins mana pentru a-l ridica. Acest gest salvator al Mantuitorului este evidentiat in putine reprezentari iconografice ale Bisericii Ortodoxe, dar semnificative.

Cand Dumnezeu ne tine de mana -  Umblarea pe mare

Acestea sunt icoana care infatiseaza "Umblarea pe mare”, avand ca temei textul Evangheliei dupa Matei 14, 22-34, si icoana Pogorarii la iad. In afara acestor doua reprezentari si a catorva icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, nu cunosc alte icoane in care Mantuitorul sa fie infatisat tinand de mana alte persoane.

Sfantul Apostol Petru si Adam, aveau sa intinda mana pentru a intalni mana Mantuitorului afland izbavirea. In ambele reprezentari, mana omului intalneste mana Creatorului, "mana Celui ce l-a facut si l-a zidit”.

Cand Dumnezeu ne tine de mana -  Pogorarea la Iad

O reprezentare foarte cunoscuta, "Crearea omului” de Michelangelo de provenienta catolica, infatiseaza gestul pe care atat Adam, cat si Dumnezeu il fac unul catre altul, tinand mainile intinse insa fara a se atinge. Intre Dumnezeu si om nu exista contact pentru ca potrivit invaturii catolice, divinitatea ramane transcendenta. Gratia este creata si supra-adaugata firii omenesti.

Cand Dumnezeu ne tine de mana

In Ortodoxie, Dumnezeu nu a incetat niciodata legatura cu omul si lumea, prin intermediul harului Sau, al energiilor necreate. Dumnezeu ramane transcendent fiind in acelasi timp imanent. Ramane ascuns si se impartaseste totodata.

De aceea, spunem ca Hristos "intru ale Sale a venit”, pentru ca El nu era strain de creatia Sa.

Spre deosebire de reprezentarea catolica, in Ortodoxie intalnim in icoane un Dumnezeu a carui dragoste este manifestata in fapte concrete.

Il intalnim pe Hristos tinand ferm de mana pe om, nevoind a-l lasa prada stricaciunii si mortii. Hristos il ridica pe Petru din apa marii iar pe Adam si Eva din iad, dupa ce acestia au facut dovada putinatatii credintei.

Cand Dumnezeu ne tine de mana

Din cele doua reprezentari observam ca Dumnezeu nu ridica cu forta. El nu constrange. El doar raspunde unei chemari, unui strigat inabusit, unei nevoi existentiale a omului. Hristos apuca numai o alta mana intinsa. In acest fapt se arata ca mantuirea nu este un act juridic, ci intalnire reala in iubire, care vindeca firea umana. In aceste icoane, aflam cele doua aspecte ale mantuirii, obiectiv si subiectiv.

In Evanghelia dupa Luca este consemnat faptul ca la moartea dupa trup a Domnului de pe Cruce, "Iisus, strigand cu glas mare, a zis: <>. Si aceasta zicand, Si-a dat duhul. (Luca 22, 46)”

In acelasi sens, din Cartea intelepciunii lui Solomon 3: 1-9 aflam ca "Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele.” Acest verset a condus la o alta reprezentare iconografica in care sufletele celor mantuiti sunt purtate si ocrotite de mana cea dumnezeiasca.

Mana lui Dumnezeu

Prezenta tainica dar lucratoare a "mainii intinse a lui Dumnezeu” in Biserica este exprimata si in cultul divin public. Astfel, randuiala inchinarii clericilor slujitori presupune ca acestia mergand in mijlocul bisericii si stand inaintea sfintelor usi cu capetele descoperite sa rosteasca urmatoarea rugaciune: "Doamne, trimite mana Ta dintru inaltimea locasului Tau si ma intareste spre slujba Ta ce-mi este pusa inainte, ca neosandit stand inaintea infricosatorului Tau altar, sa savarsesc Jertfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si slava in vecii vecilor. Amin.”

Deloc intamplator, aceasta rugaciune este rostita in naos sub policandru, care in mod traditional, are sculptata "mana lui Dumnezeu” in semn de binecuvantare asupra preotilor. Chiar daca din pacate nu este foarte des intalnit, un astfel de policandru poate fi intalnit in Biserica Sfantul Grigorie Palama din Politehnica (Bucuresti).

Policandru

Sfantul Irineu de Lugdunum spunea ca Duhul Sfant si Fiul sunt "cele doua maini ale lui Dumnezeu.” Tinand seama ca atat Fiul, cat si Duhul sunt continuu prezenti in Biserica, putem spune ca Tatal are in permanenta mainile intinse catre noi pentru ca nu inceteaza a ne iubi. De noi tine insa, ca asemenea lui Petru, care "vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde...”, sa strigam "Doamne, scapa-ma!”. Toate devin cu putinta pentru noi atunci cand Dumnezeu ne tine de mana deoarece El revarsa din belsug asupra noastra darurile Sale, precum odinioara tatal asupra fiului risipitor.

“Deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati; Dar intorcandu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura” Ps. 103


vineri, 16 iulie 2010





Tu esti Cuvantul si iubirea,

Tu ne-ai daruit nemurirea,

Ne apara si ne-ocroteste,

Tu cel ce-ai fost si cel ce este.



Pe Fiul Tau cel preaiubit,

Oamenilor, l-ai daruit,

Sufletul sa ni-l mantuiasca,

Cu puterea lui cereasca.


In suflet Doamne ne priveste,

Si iertare daruieste,

Invata-ne sa fim mai buni,

Tu iubitorule de oameni.


M-am dus intr-o dimineata la Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie, cu un grup restrans. Nu era nimeni la mormant. Mi-a parut bine ca n-am gasit pe nimeni pentru ca am putut desfasura putin din sufletul meu la mormatul Parintelui Arsenie. Am stat pe banca langa mormant si am inceput sa ma rog in mintea mea ca sa ma binecuvanteze Sfantul Parinte de acolo de unde este. Si tot cerandu-i binecuvantarea, la un moment dat, cu ochii inchisi fiind, mi-a aparut inainte si mi-a zis asa, facand semnul Crucii de trei ori: "Da, ma, te binecuvantez, ma; da, ma, te binecuvantez, ma; da, te binecuvantez". Atunci m-am zdruncinat din toata fiinta mea, m-am dus in dreptul crucii mormantului, am ingenuncheat, am plans si m-am rugat din tot sufletul meu.



Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi, care de cine sa asculte intai?


"L-aţi cunoscut pe Parintele Arsenie? Dragule, eu 1-am cunoscut. Omul acesta m-a salvat, m-a scos din moarte sufleteasca... Aveam boli ale glandelor endocrine. Ani Intregi am stat prin spitale si sanatorii din toata ţara. Intr-un.final mi-au zis sa ma duc acasa ca In 2-3 luni voi muri. O sora medicala, Inainte de a iesi din spital mi-a spus:*Degeaba tot iei medicamente si-ţi pui nadejdi In medici si spitale. Du-te si roaga-te lui Dumnezeu. Am auzit ca este un om al lui Dumnezeu, Arsenie. Du-te si roaga-te, poate Il gasesti.*
Dar ea nu credea In Dumnezeu, credinţa era pentru ea o prostie. Stand acasa si vazand cum moare Incet-Incet, slabise In greutate foarte mult, Incepuse sa se gandeasca cu groaza la moarte. La un moment dat s-a gandit ca nu se poate ca omul sa moara si sa dispara pur si simplu. Trebuie sa se Intample ceva cu el. Incepuse sa gandeasca cu sufletul, care e nemuritor, care nu poate accepta moartea. Isi spunea apoi, repetat: *Nu se poate sa nu existe Dumnezeu. Nu se poate sa mor si sa nu mai existe nimic cu mine*, o spunea aproape disperat.

Incepuse sa se roage cu ce cuvinte stia. Isi aduse aminte de numele Parintelui Arsenie si se ruga: Cine esti Parinte Arsenie? Ajuta-ma! Nici nu stia daca traieste sau daca a murit, nici unde este. si In noaptea aceea a avut un vis: "Am visat un Parinte Intr-un anteriu alb, care mi-a zis: "Femeie, te scoli dimineaţa , te sui In trenul acesta (In vis a vazut exact trenul), In vagonul acesta, cobori la staţia cutare; acolo te duci la autogara si te sui In autobuzul acesta (si a vazut si soferul si atobuzul), cobori In staţia asta, o iei pe drumul acesta si ma gasesti la biserica asta".

Toate reperele din traseu le-a vazut In vis. si a facut Intocmai. Dimineaţa Insa barbatul i-a zis: "Ce faci? Ai Innebunit? Bolnava cum esti vrei sa o iei pe coclauri dupa visele tale!?" Pana la urma a lasat-o: "Daca vrei sa mori, mori!"

Intr-o staţie, un cersetor s-a rugat insistent de sofer sa-1 ia si pe el fara bani. Dar soferul a zis: " Daca n-ai bani, jos!" Femeia, desi cheltuise o avere pe medicamente, i-a zis soferului: "Lasa-l sa urce, ca-i platesc eu" si i-a dat bani pentru bilet. Cersetorul a urcat si i-a mulţumit. Dupa un timp Insa femeia a observat ca cersetorul nu mai era In autobuz.

Cand a ajuns la biserica din vis, l-a vazut rezemat de zidul bisericii pe omul din vis, pe Parintele Arsenie. Cand s-a apropiat, Parintele i-a zis: "Ei, vezi ca daca ai crezut, ai ajuns?" si se juca In mana cu biletul de autobuz dat cersetorului. Femeia saraca a cazut In genunchi. El a dus-o In biserica, a facut o rugaciune si i-a zis ca se va face bine, dar sa-si schimbe viaţa. si si-a schimbat viaţa din temelii.



Parintele Arsenie Boca sa te ocroteasca!


miercuri, 14 iulie 2010


Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului.
Ea e prevăzută de Providenţă îndată după căderea omului.
Deci pomenirea Ei, pune din plin, problema refacerii omului.

Primul om refăcut, e Iisus, Fiul Ei, şi toţi ucenicii lui Iisus, deci Ea e şi Maica Bisericii. A fost

instituită, chiar de Iisus, când era pe cruce, ca maică a creştinătăţii, când i-a dat pe Ioan de

fiu şi lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maică.
Dacă viaţa noastră s-ar reduce numai la viaţa aceasta, cea între leagăn şi mormânt, toată

zdroaba vieţii ar fi fară sens. Dar viaţa noastră nu e numai atâta. Ştim de la Iisus, că vom

purta şi chipul pe care ni 1-a arătat El, schimbându-Se la faţă. Aceasta însă, când Se va

naşte în noi Iisus, aşa cum S-a născut în sfânta Fecioară. Prin asceză şi iubire sufletul

nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului fecioară, în care se va naşte chipul nostru

veşnic. Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului, o „imitatio Christi", ci şi o urmare a

Maicii Domnului. Iar Maica Domnului n-a fost scutită de niciuna din durerile omeneşti. De

mică a cunoscut refugiul şi prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profeţită pentru sufletul

Ei.


Ea e modelul desăvârşit de curăţie şi iubire, duse până la jertfa: dovadă, că puţini erau

până sub crucea Răstignitului, şi printre cei puţini, era Maica Domnului. Tot aşa, pe lângă

orice răstignit al vieţii acesteia, puţini mai rămân pentru el către Dumnezeu, şi printre cei

puţini, e Maica Domnului. -Căci, spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să trecem prin

multe răstigniri, şi avem trebuinţă de o inimă de mamă pentru noi către Dumnezeu.
Dumnezeu ne părăseşte uneori; sfinţii nu sunt ascultaţi, dar iubirea de mamă întoarce

asprimea Dreptăţii lui Dumnezeu din nou în iubire. Exod 32: Moise se ruga, strâmtorând pe

Dumnezeu: încetează Doamne urgia Ta şi potoleşte-Ţi mânia şi socoteşte cu blândeţe

greşala poporului Tău. Adă-ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Iacov...
- Nu ! a răspuns Dumnezeu. Lasă-Mă să-i zdrobesc, căci cu urgie M-am mâniat asupra lor

şi vreau să-i prăpădesc ! - Dacă nu-i ierţi, şterge-mă şi pe mine din Cartea Vieţii!
Şi a încetat urgia lui Dumnezeu; şi pentru rugăciunea lui Moise i-a iertat pe ei.
Cine-i Moise şi cine-i Maica Domnului ?


Când te-a lepădat Dumnezeu şi nici sfinţii nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva

care

nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată. „între robii lui

Dumnezeu şi Maica lui Dumnezeu e o deosebire fară margini" - zice sfântul Ioan

Damaschin. Dacă Moise, un rob, poate, prin rugăciunea lui, să oprească urgia lui

Dumnezeu şi nu-L lasă să se răzbune pe închinătorii la idoli, - cu atât mai mult rugăciunea

sfintei Fecioare Măria, va opri să nu cadă urgia divină, peste păcătosul popor creştin.
Al VH-lea Sobor ecumenic, având în vedere rătăcirile ereticilor despre sfinţi şi despre Maica

Domnului, hotărăşte: „A cinsti şi a mări mai întâi pe Născătoarea de Dumnezeu: mai înaltă

decât toate puterile cereşti; iar de asemenea şi pe sfintele Puteri îngereşti, fericiţii şi întru

tot lăudaţii Apostoli şi Prooroci, pe sfinţii mucenici, morţi pentru Hristos, pe sfinţii şi de

Dumnezeu purtătorii dascăli, şi toţi drepţii cuvioşi bărbaţi, şi a cere mijlocirea lor, pentru că

ei ne pot apropia de împăratul tuturor - Dumnezeu."
Şi cântă Biserica: „Sub milostivirea Ta scăpăm Stăpână, Născătoare de Dumnezeu

Fecioară ! întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe, ci ne mântuieşte din nevoi:

Una, curată, Binecuvântată: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu."

Fecioara Maica Maria
Stapana Imparateasa
Curata fiica din Adam
Parfum de floare aleasa


Aleasa fiica de imparat
Fecioara nenuntita
Smerenia te-a ridicat
Si te-a facut slavita


Mai sus de ceruri te-ai suit
Prin nasterea straina
Pe heruvimi ai covarsit
In cinste si lumina


Si serafimii in zborul lor
La slava ta cu dor privesc
Arhanghelii si ceata lor
De frumusetea ta doresc


Cantarea heruvimilor
Spre tine se indreapta
Iar ceata serafimilor
In ode se desfata


Arhanghelii neincetat
Cu toate ostile ceresti
In dorul lor nesaturat
Din lauda nu se opresc


Esti bucuria cetelor
De ingeri laudata
Esti pacea si sfintitul dor
A sfintilor curata


Esti mangaierea tuturor
Ce tie se inchina
Esti Maica ortodocsilor
Si-a lor nadejde buna


A randuielilor ceresti
Stapana mult cantata
Esti si a celor pamantesti
Scapare intemeiata


Din aurorile ceresti
Faclie luminata
Si noua ne impartasesti
Lumina cea curata


Potir sfintit ce daruiesti
Izvor de nemurire
Adapa-ne pe noi cei rai
Cu vesnica-ti iubir

Si ne hraneste neincetat
Cu painea de viata
Ce dintru tine s-a luat
Fecioara prea curata


O, Maica fara de pacat
Balsam de mangaiere
Ne fi celor ce-am apucat
cararea spre Inviere


Fecioara Maica te avem
Liman de mantuire
Si bucurie si indemn
Si cale de suire


Bucura-te roza de mai
Si floarea curatiei
Bucura-te sfintite Rai
Salasul fecioriei


Mireasa sfanta al tau dor
Ne umple de iubire
Si ni se face tuturor
Urcus spre Imparatie


Fecioara, acoperamant
A lumii intregi Stapana
Pazeste al nostru sfant pamant
Si vatra si gradina


Si cu caldura te rugam
Stapana prea sfintita
Pazeste-ne, te imploram,
De-a celui rau ispita


Ne apara si te pazim
Si turn de aparare
Si calauza celora
Ce-n tine-si-au scapare


Si Imparatia lui Hristos
Ne-o da ca mostenire
Ca sa-ti aducem ca prinos
A noastra multumire


Si sa-ti cantam neincetat
Cantarea ta-n vecie
Cuvine-se cu adevarat
Sa te slavim Marie.

(Sf. Nectarie din Egina)

Pe tine te fericim




Fecioara Maica Maria
Stapana Imparateasa
Curata fiica din Adam
Parfum de floare aleasa


Aleasa fiica de imparat
Fecioara nenuntita
Smerenia te-a ridicat
Si te-a facut slavita


Mai sus de ceruri te-ai suit
Prin nasterea straina
Pe heruvimi ai covarsit
In cinste si lumina


Si serafimii in zborul lor
La slava ta cu dor privesc
Arhanghelii si ceata lor
De frumusetea ta doresc


Cantarea heruvimilor
Spre tine se indreapta
Iar ceata serafimilor
In ode se desfata


Arhanghelii neincetat
Cu toate ostile ceresti
In dorul lor nesaturat
Din lauda nu se opresc


Esti bucuria cetelor
De ingeri laudata
Esti pacea si sfintitul dor
A sfintilor curata


Esti mangaierea tuturor
Ce tie se inchina
Esti Maica ortodocsilor
Si-a lor nadejde buna


A randuielilor ceresti
Stapana mult cantata
Esti si a celor pamantesti
Scapare intemeiata


Din aurorile ceresti
Faclie luminata
Si noua ne impartasesti
Lumina cea curata


Potir sfintit ce daruiesti
Izvor de nemurire
Adapa-ne pe noi cei rai
Cu vesnica-ti iubir

Si ne hraneste neincetat
Cu painea de viata
Ce dintru tine s-a luat
Fecioara prea curata


O, Maica fara de pacat
Balsam de mangaiere
Ne fi celor ce-am apucat
cararea spre Inviere


Fecioara Maica te avem
Liman de mantuire
Si bucurie si indemn
Si cale de suire


Bucura-te roza de mai
Si floarea curatiei
Bucura-te sfintite Rai
Salasul fecioriei


Mireasa sfanta al tau dor
Ne umple de iubire
Si ni se face tuturor
Urcus spre Imparatie


Fecioara, acoperamant
A lumii intregi Stapana
Pazeste al nostru sfant pamant
Si vatra si gradina


Si cu caldura te rugam
Stapana prea sfintita
Pazeste-ne, te imploram,
De-a celui rau ispita


Ne apara si te pazim
Si turn de aparare
Si calauza celora
Ce-n tine-si-au scapare


Si Imparatia lui Hristos
Ne-o da ca mostenire
Ca sa-ti aducem ca prinos
A noastra multumire


Si sa-ti cantam neincetat
Cantarea ta-n vecie
Cuvine-se cu adevarat
Sa te slavim Marie.

(Sf. Nectarie din Egina)