miercuri, 23 martie 2011

                       HRISTOS A ÎNVIAT

de Alexandru Vlahuţă
Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un duşman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth!
El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.
Şi mulţi cu pietre Îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!
El orbilor le dă lumină,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi Îi întăreşte,
Pe morţi Îi scoală din mormânt.
Şi tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Şi celor care cred într-Însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fară de lege...
Cei pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.
Din toată lumea asupriţii
În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit:
"Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastra
Cu vrăjmăşie se pornesc"...
               II
Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cunună Ţi-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni desupră-Ţi s-au crezut...
Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi...
               III
S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,
Şi valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.
Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-nghenunchere
Sculaţi...Hristos a Înviat!

La Cina cea de taină, în camera de sus,

ŞTERGARUL

de Costache Ioanid
La Cina cea de taină, în camera de sus,
Înconjurat de apostoli S-a aşezat Iisus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
Pe azimile calde, pe mielul fără vină.
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite:
Un rob sau o copilă, ca dup-a vremii lege
Cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
Să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
Se întrebau în cuget: cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune Ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă privind cu tulburare
Când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă cu şoapta lui uşoară:
– N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre , ştergarul astă seară?
– Chiar eu? Nu şade bine, eu doar sunt mai bătrân.
– Dar tu? Tu, cel mai tânăr? – Eu stau lângă Stăpân...
– Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
– Chiar eu? Sunt cel din urmă la Domnul, dintre ei?
– Dar tu, ce doar ţii punga? – Eu am făcut de-ajuns:
Am cumpărat merinde şi mielul l-am străpuns.
– Tu, Toma, nu vrei să fii tu oare cel ce spală?
– Sunt trist!... se luptă-n mine o umbră de-ndoială.
– Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu?... Dar tu...
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: NU!
Atunci lăsându-şi brâul şi haina într-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus!
Şi-acum a câta oara, Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
– N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?
Tu, soră Marioara, tu Mircea, tu Mihai?
Frumos va fi odată acolo sus în rai!
Dar azi sunt mii de treburi... Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt flăcări ce se sting ,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling!
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere.
Sunt oameni singuratici, dornici de-o mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori!
Nu mânui cuvântul când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat!
Cât lingura în crătiţi şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-un gard la vreo bătrână,
Să stai de veghe noaptea, la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi,
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul,
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
Chiar eu? Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
– Chiar eu? Eu sunt prea tânăr, eu stau lângă Stăpân.
– Chiar eu? Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
– Chiar eu? Chiar eu? se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să cadă cununa Lui şi haina
Iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina
Încet, a câta oară?, Se-apleacă iar Iisus
Şi plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus!
Aşa cum o mlădiţă se-ndoaie lângă trunchi,
Stăpânul omenirii se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă, Iisus din nou se-njugă.
El, Împăratul vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi leproşi ai lumii, murdari de-a ei ţărână!
Iisus vă spăla astăzi, cu propria Sa mână.
Veniţi voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său Sânge!
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea cu Domnul
Şi nu uitaţi: pe cale orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia Cunună!
                   [ vai vai vai ce minunate cuvinte dor ,rau]

miercuri, 16 martie 2011


Ierusalimul e luminat şi s-a trezit,
În razele unui trist răsărit.
Nu adie vântul, zarea e senină,
Natura pare liniştită
Dar păsările ciripesc a jale.
Bătrânii măslini crengile-şi îndoaie.
Pe străduţele pustii şi liniştite,
Pătrunde zgomotul din ce în ce mai tare.
Apoi mai clar se aud cuvinte ce cer:
- La moarte, la moarte !
Apoi batjocură şi râsete.


Pe strada ce duce către poarta mare,
Mulţimea se îmbulzeşte să vadă fiecare,
Pe osânditul strâns legat
Ce în batjocură e dus spre Golgota.
El merge încet, supus,
Ducându-şi crucea mare ce atârnă greu.
Priviţi-l, El este Dumnezeu.
Dar făptura Sa divină, e de nerecunoscut.
Oamenii au distrus frumosul chip blând şi sfânt.
Pielea e ruptă, plină de sânge roşu.
Părul smuls, faţa e vânătă, umflată
De pumnii călăilor necredincioşi.


- Bătrâne templule din Ierusalim !
Pe lespedea de piatră,
Picură sânge scump, nevinovat.
Tânărul acesta e Împăratul lumii.
Dar de ce e condamnat?
Pentru că a vindecat doar cu cuvântul
Leproşi, orbi, gârbovi, îndrăciţi.
Pentru că a umblat desculţ prin praf şi pietre
Căutând pe cei străini, neştiutori, nefericiţi.
Fiindcă a înviat pe Lazăr
Smulgându-l iadului biruitor?
Sau pentru că haina şi faţa
I s-au schimbat, umplându-se de strălucire
În muntele Tabor.
Sau fiindcă a intrat atâta de umil,
Călare pe mânză de asin,
Pe poarta ta de aur
Bătrânule Ierusalim?


O, minte omenească, de poţi tu înţelege
Divina înţelepciune şi dragoste dumnezeiască,
Priveşte chinul Lui , din milă pentru noi
Şi roagă-te Stăpânului , să aibă îndurare,
Că pentru tine, jertfa Lui e mare.
 

- Scump Iisus, pielea ţi-e zdrobită,
Biciurile noduroase se înteţesc,
Cu puterea ta biciuieşte
Toate duhurile necurate ce ne ispitesc.
Cu pumnale de fier
Te lovesc iudeii peste faţă, peste gură.
Scapă-ne şi pe noi,
De vorbele murdare şi de hulă.

Cu multă răbdare suferi
Să-ţi smulgă părul şi barba
Şi ochii în batjocură să-ţi lege.
Iartă-ne Milostive mândria,
Cleveteala şi orice fărădelege.
Ai suferit pe cap coroană,
Cu spini ce până la creier ţi-au pătruns.
Arde şi spinii fărădelegilor noastre cu puterea Ta,
Că anii în păcate ni s-au scurs.
Câtă răbdare ai avut,
Să-i laşi să te îmbrace în roşia hlamidă
Şi-n mâna Ta cea sfântă, trestie să-ţi pună.
Dezbracă-ne Iisuse de patimile
Ce vor să ne răpună.
Şi cu trestia loveşte,
Toate duhurile necurate
Şi de iad ne mântuieşte.
Tu care ai dus crucea cea mai grea
Cu atâta răbdare şi bărbăţie,
Fă ca să ducem şi noi crucea vieţii
Şi să mergem numai pe calea mântuirii.



sâmbătă, 12 martie 2011

                                      Licitatia


Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor.
Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.
O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus:
- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.Tânarul i-a înmânat  pachetul.
-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou  Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tânar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.
-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.
Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:
-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:
-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...
 Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...
Din sala, cineva a stigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...
Netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...
Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:
-Dau eu 10 pentru acest portret...
Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.
-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...
Sala era în fierbere.-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...
Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:
-10, odata!...10, de doua ori!...
Si, lovind cu ciocanelul în masa  -Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!Din fata, cineva a zbucnit:
-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...
Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:
-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.
Rumoare în sala:
-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...
-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!.
Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.
La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:
-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!
Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...
Ca într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu)

vineri, 11 martie 2011

Cu noi este Dumnezeu!

Cu noi este Dumnezeu!
Intelegeti, neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu!
Auziti pana la marginile pamantului
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei puternici, plecati-va!
Caci cu noi este Dumnezeu!
Caci iarasi de veti putea,
Si iarasi veti fi biruiti
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si orice sfat veti sfatui
Risipi-l va Domnul
Caci cu noi este Dumnezeu! Si cuvantul pre care il veti grai
Nu va ramane intru voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
De frica voastra nu ne vom teme,
Nici ne vom tulbura,
Caci cu noi este Dumnezeu! Pre Domnul Dumnezeu nostru,
Pre Acela vom sfinti
Si El va fi noua frica,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si de voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Va fi mie spre sfintire
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Si ma voi mantui printr-insul
Caci cu noi este Dumnezeu!
Iata, Eu si pruncii
Pe care Mi i-a dat Dumnezeu
Caci cu noi este Dumnezeu! Poporul cel ce umbla intru intuneric
A vazut Lumina mare
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei ce locuiti in latura si-n umba mortii
Lumina va straluci peste voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Ca Prunc S-a nascut noua Fiul
Si S-a dat noua
Caci cu noi este Dumnezeu!
A Carui stapanire S-a facut
Peste umarul Lui
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si pacii Lui nu este hotar,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si se cheama numele Lui
Inger de mare sfat
Caci cu noi este Dumnezeu!
Sfetnic minunat
Caci cu noi este Dumnezeu!
Dumnezeu tare, stapanitor,
Domn al pacii,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Parinte al veacului ce va sa fie
Caci cu noi este Dumnezeu!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!
Cu noi este Dumnezeu!
Intelegeti, neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu!
pantocrator5.jpg

sâmbătă, 5 martie 2011

Stejarul Mamvri - Hebron

Stejarul Mamvri - Hebron

Stejarul Mamvri este locul in care, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, Sfanta Treime s-a aratat Dreptului Avraam, in chipul a trei Tineri calatori. Stejarul lui Avraam, aflat in Valea Mamvri, se afla la o distanta de 2-3 kilometri sud-vest de Mamvri, in regiunea Hebron, tinutul Canaan.
Hebron-ul este unul dintre locurile sfinte, cinstit deopotriva de crestini, de evrei si de musulmani. Situat putin mai la sud de Muntii Iudeii, locul sta in stransa legatura cu Dreptul Avraam si cu ceilalti patriarhi ai Vechiului Testament. Incepand cu secolul al VII-lea, localitatea Hebron a fost ocupata de musulmani, care pana astazi pastreaza multe drepturi de proprietate asupra locurilor de seama din zona. Vezi si: Mormintele Patriarhilor din Hebron.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Exista pareri care sustin ca ramasitele stejarului de la Mamvri sunt vechi de aproape 5.000 de ani, precum si traditia conform careia stejarul va muri imediat inaintea celei de a Doua Veniri a Mantuitorului. Ambele sunt insa numai pareri, caci acest stejar a fost datat ca avand in jur de 850 de ani, iar uscarea acestuia (moartea) s-a petrecut in anul 1996. Stejarul actual este asadar un stejar crescut din tulpina stejarului biblic, pe locul cinstit inca din cele mai vechi timpuri drept locul unde Avraam a primit binecuvantarile. Potrivit marturiilor pelerinilor crestini, circumferinta stejarului, pe cand era inca viu, era de aproape zece metri.
Stejarul lui Mamvri din Hebron, in Sfanta Scriptura !
"Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului" (Facere 13, 18). "Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram.(...) Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-si ia partea lor!" (Facere 14, 13, 24). "Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!" (facere 15, 1).
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
"Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!"
Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!" Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac.
Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Si l-au intrebat Oamenii aceia: - Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iata, in cort!" Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?"
Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: "Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?" Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!" Iar Sarra a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: "Ba, ai ras!" Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca" (Facere 18, 1-16).
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
"Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur s-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. Dupa aceasta, Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan" (Facere 23, 17-19). "Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatal sau, caci acesta traia inca la Mamvri, in Chiriat Arba, adica la Hebron, in pamantul Canaanului, unde locuisera vremelnic Avraam si Isaac" (Facere 35, 27).
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Iacov a spus: "Eu am sa trec la poporul meu. Sa ma ingropati langa parintii mei, in pestera din tarina lui Efron Heteul. In pestera din tarina Macpela, in fata lui Mamvri, in pamantul Canaan, pe care a cumparat-o Avraam de la Efron Heteul, impreuna cu tarina, ca mosie de inmormantare. Acolo au fost ingropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost ingropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am ingropat si eu pe Lia. Aceasta tarina si pestera din ea au fost cumparate de la feciorii Heteilor" (Facere 49, 29-32). "Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot, de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare" (Facere 50, 12-13).
Stejarul Mamvri din Hebron, de-a lungul vremii !
In acest loc si-a asezat Avraam cortul; aici a primit dreptul ca oaspeti pe trei Ingeri, adica peSfanta Treime, in chip nestiut; aici I-a ospatat Avraam si Sarra; aici a primit dreptul binecuvantarea de a naste fiu, pe Isaac; de aici au pornit Ingerii spre Sodoma si Gomora.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Stejarul din Valea Mamvri a ajuns cinstit de evrei, inca de pe vremea lui Avraam. Regele Irod a fost cel care a imprejmuit zona cu ziduri de piatra. Incinta zidita de Irod, care incadra stejarul, Altarul si fantana lui Avraam, se intindea pe o suprafata lunga de 61 de metri si lata de alti 46 de metri.
In epoca elenismului insa, locul a fost transformat in locas pagan, aici avand loc multe petreceri idolatre si tranzacţii comerciale. Imparatul Adrianus a construit aici, ceva mai tarziu, un templu pagan si un altar-jertfelnic, tot aici el vanzandu-i pe evrei ca sclavi.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Constructia de la Mamvri a fost daramata in cadrul razboiului impotriva romanilor (66-70), fiind reconstruita din nou, in vremea Sfantului Constantin cel Mare, cand a fost ridicata aici si o biserica crestina. Excavarile efectuate la inceputul secolului trecut au scos la lumina mai multe ruine si vestigii din vremea lui Irod.
In cadrul secolului al IV-lea, Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a daramat vechile constructii ridicate la Mamvri, construind in locul lor o mareata basilica bizantina. Aceasta era numita "Biserica Inchinarii", ca semn de unitate intre Vechiul Testament si Noul Testament. In pridvorul bisericii se afla izvorul descoperit de Avraam. In urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1926-1928, au fost descoperite o serie de obiecte si ruine ale bisericii zidite de Sfanta Elena.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Tot in acest loc, imparatul crestin Iustinian va zidi si el o biserica, dupa cum se poate constata astazi din daramaturile existente. Biserica iustiniana a fost distrusa, in cadrul invaziei arabe, din pricina atacurilor si a pericolelor, pelerinajele in acest loc incetand si ele. Invazia araba a schimbat mult randuielile locului. Astfel, ceea ce a mai ramas nedaramat din vechile constructii crestine a fost folosit pe post de ospiciu pentru arabii bolnavi.
Multa vreme, in mijlocul unei gradini intinse pe cateva zeci de hectare, in care au crescut felurite soiuri de pomi fructiferi si vita de vie, s-a aflat o imensa tulpina uscata de stejar, ingradita cu un gard de sarma: aceasta este ce a mai ramas din Stejarul lui Avraam din Mamvri. Foarte aproape de tulpina vechiului stejar biblic se inalta o manastire ortodoxa ruseasca, relativ noua.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
In anul 1868, arhimandritul Antonin Kapustin a cumparat gradina in care se afla renumitul Stejar al lui Avraam, mai apoi fiind posibila intemeierea in apropiere a unei manastiri ortodoxe rusesti. Manastirea Sfanta Treime a devenit rapid un renumit loc de pelerinaj pentru pelerinii rusi, cat si pentru ceilalti crestini, fiind astazi singurul locas crestin-ortodox functional din regiunea Hebron. Dupa renumita Revolutie Ruseasca, proprietatea gradinii si a manastirii a fost obtinuta de Biserica Ortodoxa Rusa din-afara Rusiei.
Biserica acesteia are trei altare, fiind impodobita in stilul specific rusesc, cu icoane si fresce. Astazi, manastirea este ingrijita de cativa calugari nevoitori, care se roaga pentru intreaga lume, spre intarire si pazire. Zilnic, ei inconjoara biserica cu icoana Maicii Domnului, spre a o acoperi pe aceasta cu Acoperamantul ei cel Sfant.
Teodor Danalache
Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron

Stejarul Mamvri - Hebron

Stejarul Mamvri - Hebron
Stejarul Mamvri este locul in care, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, Sfanta Treime s-a aratat Dreptului Avraam, in chipul a trei Tineri calatori. Stejarul lui Avraam, aflat in Valea Mamvri, se afla la o distanta de 2-3 kilometri sud-vest de Mamvri, in regiunea Hebron, tinutul Canaan.
Stejarul Mamvri - HebronHebron-ul este unul dintre locurile sfinte, cinstit deopotriva de crestini, de evrei si de musulmani. Situat putin mai la sud de Muntii Iudeii, locul sta in stransa legatura cu Dreptul Avraam si cu ceilalti patriarhi ai Vechiului Testament. Incepand cu secolul al VII-lea, localitatea Hebron a fost ocupata de musulmani, care pana astazi pastreaza multe drepturi de proprietate asupra locurilor de seama din zona. Vezi si: Mormintele Patriarhilor din Hebron.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Exista pareri care sustin ca ramasitele stejarului de la Mamvri sunt vechi de aproape 5.000 de ani, precum si traditia conform careia stejarul va muri imediat inaintea celei de a Doua Veniri a Mantuitorului. Ambele sunt insa numai pareri, caci acest stejar a fost datat ca avand in jur de 850 de ani, iar uscarea acestuia (moartea) s-a petrecut in anul 1996. Stejarul actual este asadar un stejar crescut din tulpina stejarului biblic, pe locul cinstit inca din cele mai vechi timpuri drept locul unde Avraam a primit binecuvantarile. Potrivit marturiilor pelerinilor crestini, circumferinta stejarului, pe cand era inca viu, era de aproape zece metri.
Stejarul lui Mamvri din Hebron, in Sfanta Scriptura !
"Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului" (Facere 13, 18). "Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram.(...) Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-si ia partea lor!" (Facere 14, 13, 24). "Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!" (facere 15, 1).
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
"Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!"
Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!" Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac.
Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Si l-au intrebat Oamenii aceia: - Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iata, in cort!" Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?"
Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: "Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?" Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!" Iar Sarra a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: "Ba, ai ras!" Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca" (Facere 18, 1-16).
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
"Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur s-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. Dupa aceasta, Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan" (Facere 23, 17-19). "Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatal sau, caci acesta traia inca la Mamvri, in Chiriat Arba, adica la Hebron, in pamantul Canaanului, unde locuisera vremelnic Avraam si Isaac" (Facere 35, 27).
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Iacov a spus: "Eu am sa trec la poporul meu. Sa ma ingropati langa parintii mei, in pestera din tarina lui Efron Heteul. In pestera din tarina Macpela, in fata lui Mamvri, in pamantul Canaan, pe care a cumparat-o Avraam de la Efron Heteul, impreuna cu tarina, ca mosie de inmormantare. Acolo au fost ingropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost ingropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am ingropat si eu pe Lia. Aceasta tarina si pestera din ea au fost cumparate de la feciorii Heteilor" (Facere 49, 29-32). "Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot, de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare" (Facere 50, 12-13).
Stejarul Mamvri din Hebron, de-a lungul vremii !
In acest loc si-a asezat Avraam cortul; aici a primit dreptul ca oaspeti pe trei Ingeri, adica peSfanta Treime, in chip nestiut; aici I-a ospatat Avraam si Sarra; aici a primit dreptul binecuvantarea de a naste fiu, pe Isaac; de aici au pornit Ingerii spre Sodoma si Gomora.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Stejarul din Valea Mamvri a ajuns cinstit de evrei, inca de pe vremea lui Avraam. Regele Irod a fost cel care a imprejmuit zona cu ziduri de piatra. Incinta zidita de Irod, care incadra stejarul, Altarul si fantana lui Avraam, se intindea pe o suprafata lunga de 61 de metri si lata de alti 46 de metri.
In epoca elenismului insa, locul a fost transformat in locas pagan, aici avand loc multe petreceri idolatre si tranzacţii comerciale. Imparatul Adrianus a construit aici, ceva mai tarziu, un templu pagan si un altar-jertfelnic, tot aici el vanzandu-i pe evrei ca sclavi.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Constructia de la Mamvri a fost daramata in cadrul razboiului impotriva romanilor (66-70), fiind reconstruita din nou, in vremea Sfantului Constantin cel Mare, cand a fost ridicata aici si o biserica crestina. Excavarile efectuate la inceputul secolului trecut au scos la lumina mai multe ruine si vestigii din vremea lui Irod.
In cadrul secolului al IV-lea, Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a daramat vechile constructii ridicate la Mamvri, construind in locul lor o mareata basilica bizantina. Aceasta era numita "Biserica Inchinarii", ca semn de unitate intre Vechiul Testament si Noul Testament. In pridvorul bisericii se afla izvorul descoperit de Avraam. In urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1926-1928, au fost descoperite o serie de obiecte si ruine ale bisericii zidite de Sfanta Elena.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
Tot in acest loc, imparatul crestin Iustinian va zidi si el o biserica, dupa cum se poate constata astazi din daramaturile existente. Biserica iustiniana a fost distrusa, in cadrul invaziei arabe, din pricina atacurilor si a pericolelor, pelerinajele in acest loc incetand si ele. Invazia araba a schimbat mult randuielile locului. Astfel, ceea ce a mai ramas nedaramat din vechile constructii crestine a fost folosit pe post de ospiciu pentru arabii bolnavi.
Multa vreme, in mijlocul unei gradini intinse pe cateva zeci de hectare, in care au crescut felurite soiuri de pomi fructiferi si vita de vie, s-a aflat o imensa tulpina uscata de stejar, ingradita cu un gard de sarma: aceasta este ce a mai ramas din Stejarul lui Avraam din Mamvri. Foarte aproape de tulpina vechiului stejar biblic se inalta o manastire ortodoxa ruseasca, relativ noua.
 Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron
In anul 1868, arhimandritul Antonin Kapustin a cumparat gradina in care se afla renumitul Stejar al lui Avraam, mai apoi fiind posibila intemeierea in apropiere a unei manastiri ortodoxe rusesti. Manastirea Sfanta Treime a devenit rapid un renumit loc de pelerinaj pentru pelerinii rusi, cat si pentru ceilalti crestini, fiind astazi singurul locas crestin-ortodox functional din regiunea Hebron. Dupa renumita Revolutie Ruseasca, proprietatea gradinii si a manastirii a fost obtinuta de Biserica Ortodoxa Rusa din-afara Rusiei.
Biserica acesteia are trei altare, fiind impodobita in stilul specific rusesc, cu icoane si fresce. Astazi, manastirea este ingrijita de cativa calugari nevoitori, care se roaga pentru intreaga lume, spre intarire si pazire. Zilnic, ei inconjoara biserica cu icoana Maicii Domnului, spre a o acoperi pe aceasta cu Acoperamantul ei cel Sfant.
Teodor Danalache
Stejarul lui Avraam din Mamvri - Hebron

Proscomidia pe video.crestinortodox.ro

Proscomidia pe video.crestinortodox.ro

Duminica Sfinţilor Români

Duminica Sfinţilor Români



Tuturor sfinţilor neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuvioşi, mărturisitori şi voievozi, ştiuţi sau neştiuţi, să le aducem cinstirea noastră şi dragostea şi evlavia. Şi să le mulţumim ca unora care plâng pentru noi şi pentru păcatele noastre, aducând binecuvântarea lui Dumnezeu peste pământul ţării. Iar lui Dumnezeu, Celui ce până acum nu a lepadat neamul nostru cel dreptcredincios, să-I cântăm din inimă, în veşnică şi dulce cântare zicând: Aliluia!
Rugăciune către Sfinţii Români
Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.
Noi credem şi marturisim că voi, sfinţilor care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugaciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim.
Că, iată, cu nenumărate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Şi să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui.
Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

joi, 3 martie 2011

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.

2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.

3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.

4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos.

8.) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.

10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda.

11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au înaripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca.

14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre.

17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”.

18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte.

19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.