joi, 29 august 2013

E zi de post adînc şi aspru.

 E zi de doliu şi căinţă.
 E zi de-adâncă cugetare
E zi de post adînc şi aspru.
E zi de doliu şi căinţă.
E zi de-adâncă cugetare
În adevăr şi-n umilinţă.
Cel mai curat bărbat al lumii,
Cel mai de seamă, cel mai sfânt,
A fost ucis în ură cruntă,
De-o femeie pe pământ.
Îl ştim că-i cel mai sfânt pe lume,
Nu din ce oamenii au spus,
Ci chiar din textele scripturii,
Rostite de Domnul Iisus.
Din glasul sfântului Arhanghel
Ce l-a vestit pe Zaharia,
Din întâlnirea maicii sale
Cu Maica sfât’a lui Mesia.
Şi ştim din glas de evanghelii
Cum l-a Iordan, Mântuitotul,
A coborât primind botezul,
De la Ioan Botezătorul.
Însuşi Iisus vorbeşte lumii
Numindu- l cel mai mare sfânt,
Născut dintr-o căsătorie,
Şi înger chiar de pe pământ.
Ne spun aceste Evanghelii
Cum a fost scos din închisoare,
De regele Irod tetrarhul ,
Şi dat pentru decapitare.
Un dans şi-o patimă spurcată
Determină stăpânitorul
Lumesc , să nimicească, iată
Chiar pe’nainte mergătorul.
Irodiada şi vede astfel
Acuzatorul nimicit,
Ruşinea publică apusă
Şi… viitorul fericit.
O fericire în adulter
O bucurie-n desfrânare
Şi un ospăţ, desăvârşeşte
Azi crima cea îngrozitoare.
Au trăit feriricirea clipei,
Dar şi acum i’acuză sfântul
Şi fapta lor ,iacuză veşnic
Chiar dacă i-au închis mormântul.
Sfântul Ioan mustră şi-acuma
Şi moartea sa i-o acuzare
La toţi adultrerinii lumii
Şi-a faptelor de desfrânare.
Cumplite sunt multe păcate,
Dar desfrânarea pe pământ,
Ucide doar pentru-o plăcere,
Din om şi lume ce-i mai sfânt.
Irodiadele de astăzi,
Adultere spurcă poporul,
Şi cer prin fapta lor să piară
Sfântul Ioan Botezătorul.
Cer nimicirea vieţii sfinte
Ce le acuză de păcat
Şi i-ar vrea capul pe tipsie,
Prin traiul lor cel vinovat.
Câte femei adulterine
Nu spurcă şi smintesc poporul
Şi câte’n dansuri şi ospeţe
Nu ucid astfel Adevărul ?
Câte-şi doresc acum pe tavă
Capul acelor ce le ştiu,
Fapta ruşini şi n-ar cere
Să-l vadă grabnic în sicriu ?
Şi câţi Irozi precum tetrarhul
Nu ucid oare din mândrie,
Şi prin cuvinte şi prin fapte,
Din semeţie şi curvie ?
E zi de doliu şi durere.
E zi de rugă şi căinţă.
De cugetare –n profunzime
Şi de trezire la credinţă.
Şi câţi Irozi precum tetrarhul
Nu ucid oare din mândrie,
Şi prin cuvinte şi prin fapte,
Din semeţie şi curvie ?
E zi de doliu şi durere.
E zi de rugă şi căinţă.
De cugetare –n profunzime
Şi de trezire la credinţă.
Sfântul Ioan ne e prieten.
Dar moartea sa ni-i acuzare
De la adultere şi crimă,
La dans şi port spre desfrânare.
Acuză luxul desfătarea

Nicolaie Mirean

marți, 27 august 2013

Pocainta

PocaintaPocainta

"Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor" (Matei 3, 2). Acesta este raspunsul Sfantului Ioan Botezatorul dat contemporanilor sai, acestea sunt cuvintele cu care Iisus Hristos si-a inceput Evanghelia Sa. Indemnurile la pocainta ale Botezatorului si ale Mantuitorului constituie, de fapt, intrebarile si raspunsurile la problemele oamenilor din acele vremuri care, facand arc peste timp, raman perfect valabile si in timpurile noastre pana la sfarsitul veacurilor. Pocainta personala este cea mai puternica arma impotriva diavolului, cheia descifrarii tuturor lucrurilor existentiale, scara catre cer, zborul spre lumina si certitudinea mantuirii sufletului.

sâmbătă, 24 august 2013

O, ce valuri m-ameninţă

Oare cum să pot prin valuri


O, ce valuri m-ameninţă
 şi ce aspre vânturi bat,
Doamne, marea-i furtunoasă,
oare cum o s-o străbat?

Oare cum să pot prin valuri
să răzbat până la Ţel,
o, cât de departe-i Ţărmul
şi ce valuri, pân’ la el!

Cine-o să mă poată, Doamne,
întări şi ajuta,
dacă nu va fi cu mine
Mila şi Puterea Ta?

Vino, Doamne-n ajutoru-mi,
fii lumină-n noaptea grea,
linişteşte-a mării valuri,
însoţeşte-mi luntrea mea.

Strigă vântului să tacă,
strigă valurilor: Staţi!
Toţi vrăjmaşii Tăi să cadă,
să se-nchine-ngenuncheaţi.

Doamne, fii-mi ajutorul
pân’ la Ţărmul Fericit; 

– dacă Tu vei fi cu mine,
  eu din toate-s izbăvit.

joi, 8 august 2013

Asta-i pacea pe pământ

                                                                                  ... Dragostea ...

                                                                                Dragostea iubite frate
                                                                               Dragostea e-ntâi de toate
Dragostea e Dumnezeu
Dragostea e Fiul Său
Dragostea e Duhul Sfânt
Asta-i pacea pe pământ

De-ai vorbi în limbi străine
De-ai cânta destul de bine
De-ai avea toată ştiinţa
De-ai avea chiar şi credinţa
Dacă dragoste nu ai
N-ai nici pace n-ai nici Rai

De-ai avea chiar daruri multe
De-ai fi un creştin de frunte
De-ai fi chiar şi prooroc
De-ai muta munţii din loc
Dacă dragoste nu ai
N-ai nici pace, n-ai nici Rai

Iar necredincios de-ai fi
Pe Iisus de-L vei primi
Ştii tu cât de mult vei sta
Oricât de mult te-ai lupta
Şi silindu-te s-o ai
Tu te vei simţi ca-n Rai

Şi să ştii iubite frate
Dragostea e peste toate
Dragostea e Dumnezeu
Dragostea e Fiul Său
Dragostea e Duhul Sfânt
Asta-i pacea pe pământ

marți, 6 august 2013

OOO, OM CE MARI RASPUNDERI AI


O, om!
Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul

O, om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea, mereu, spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort, ori viu, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec, versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O, om! ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi, spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!... Fii credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn, un gând, un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.

luni, 5 august 2013

Eu nu-mi știu, Doamne, viitorul,


"Eu nu știu, Doamne, unde încă
îmi vei mai duce pașii mei,
dar știu că Tu-mi vei fi oriunde
lumina sfântă pentru ei.

Eu nu știu, Doamne, ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar știu că-n Tine biruință
și ocrotire voi avea.

Eu nu știu, Doamne, de câți prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar știu că Tu vei fi cu mine
Însoțitor nedespărțit.

Eu nu știu, Doamne, câte lacrimi
au să mai plângă ochii mei,
dar știu că Tu vei fi-alinare
și mângâiere pentru ei.

Eu nu știu, Doamne, câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar știu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin calvarul meu.

Eu nu știu, Doamne, câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar știu că Tu-mi vei da răbdare
și rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi știu, Doamne, viitorul,
dar știu că el e-n mâna Ta;
ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniștit să-Ți pot urma."

duminică, 4 august 2013

Parintii filocalici despre rugaciune

maica domnului cu pruncul40


Diavolii ori de câte ori ne văd că stăm la rugăciune, ne stau şi ei cu sârguinţă împotrivă, sădind în mintea noastră cele ce nu trebuie, ca să ni le aducem aminte sau să le gândim în vremea rugăciunii. Aşa vor ei să ducă mintea în robie, iar rugăciunea noastră să o facă nelucrătoare, deşartă şi nefolositoare. Căci deşartă cu adevărat şi nefolositoare este rugăciunea făcută fără frică, fără trezvie şi priveghere. (Evagrie Ponticul)