




































Florile Maicii Domnului
Aţi văzut vreodată cum se închină florile?
Unele, de dimineaţă, îşi înalţă feţele către cer, altele nu-şi iau ochii de la soare toată ziua, acesta aducându-le aminte de Soarele Dreptăţii, iar altele veghează noaptea, înălţând tainic parfumul lor către stele.
Iar noi, oamenii, iubim florile pentru gingăşia şi puritatea lor, sufletul nostru însuşi năzuind mereu spre curăţie. Pe cei dragi nouă îi privim ca pe nişte flori. Copiii sunt florile părinţilor, iar soţiile sunt florile soţilor. Închinăm flori celor dragi inimilor noastre şi deseori le luăm cu noi la biserică şi le închinăm Maicii Domnului sau Mântuitorului.
Aţi fost vreodată atenţi la cât de plină e biserica de flori în timpul Sfintei Liturghii?
Dacă nu, îngăduiţi-mi să mă bucur de dumneavoastră, că nu v-aţi oprit gândul şi inima la flori ci eraţi cu ele la Hristos şi la liturghie. Eu, însă, mărturisesc că în neatenţia mea, am văzut şi florile … crini, trandafiri, culori şi parfumuri…
Şi am văzut-o acolo şi pe cea mai frumoasă floare, pe cea mai gingaşă şi mai curată dintre toate. Cu chipul ei blând, uşor plecat înspre Domnul Domnilor, strălucea deasupra tuturor…ea – Floarea bineînmiresmată, curată, neveştejită a lui Dumnezeu, ea – dulcea Măicuţă a lui Hristos. Iar la picioarele ei, mulţime de flori se închina. Mulţime de tulpini se plecau înaintea Măicuţei şi ea le arăta tuturor pe Fiul ei, Soarele sub razele căruia creşte orice floare şi fără de care toată frunza s-ar veşteji şi toate petalele ar păli.
Şi am văzut cum se închinau frumos florile, scuturând petale de lacrimi înaintea Maicii Domnului şi înălţând către ea parfumul smereniei lor. Şi toate florile aveau chip de om, … şi toate florile erau oameni rugându-se, căci noi toţi suntem florile Maicii Domnului.
Mai este putin pana la 30 noiembrie, data la care an de an il serbam pe ocrotitorul Romaniei: Sfantul Andrei. Chiar daca este un sfant protector al incercatei noastre patrii, numele sau provine din grecescul “Andreas” care semnifica vitejie si barbatie, iar la origine Apostolul era iudeu si il avea ca frate pe Simon Petru. Initial ucenic al lui Ioan Botezatorul, a devenit ucenicul lui Iisus alaturi de fratele sau Petru pe care l-a dus sa il cunoasca pe Mesia. Dupa Invierea Mantuitorului, apostolii au ramas cativa ani la Ierusalim, apoi fiecare a plecat pe alt drum pentru a propovadui crestinismul in lume. Andrei a plecat impreuna cu Petru in Asia Mica, in Turcia, in Scytia apoi a ajuns in Rusia, iar in Grecia a consolidat comunitatile crestine infiintate de Apostolul Pavel. Aici a fost ultima lui calatorie, fiind crucificat in orasul Patras ca martir cu capul in jos pe o cruce in forma de ori.
Nu doar lângă Cruce
Preacurata plânge;
Ci şi din icoană,
Lacrimă pe rană.
Lacrimi dăruite
Lumii chinuite,
Tămăduitoare
Din durere mare.
Plânge, Maica, plânge,
Lacrima-ncet curge
Spre neputincioşi,
Spre mulţi păcătoşi.
Sufletul atinge,
Ea, când se prelinge,
Lacrimă de mamă,
Pe a lumii rană.
Curge şi spre mine,
Ca să mă aline;
Strop vindecător
De ceaţă şi dor.