Nu contează ...

Cuvant al Sfantului Ioan de Kronstadt despre Impartasirea cu Sfintele Taine

Zice dumnezeiescul Pavel: “Pentru aceasta multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi raposeaza” ( I Corinteni 11, 28-30 ), adica mor sufleteste. Si aceasta zice Sfantul Apostol pentru ca unii, fiind nevrednici, se impartasesc, si din cauza aceasta ajung bolnavi, neputinciosi si multi dintre ei mor. Noi stim ca toti oamenii se imbolnavesc trupeste si nimeni nu este scutit de neputinta si de moarte. Insa boala si neputinta, precum si moartea celor ce se fac vinovati de Trupul si Sangele Domnului nu sunt obisnuite, ca la toti oamenii. De obicei la acestia bolile si neputintele sunt mai mult sufletesti, dar se rasfrang si asupra trupului. La ei vine boala pe neasteptate si fara sa aiba vreo pricina fireasca. Ii ajunge de obicei paralizia sau boala grea la creier. Mai toti au fiori de frica, neastampar si sunt cu ideea ca ii urmareste cineva si ii persecuta. Intocmai cum spune Sfanta Scriptura despre Cain. Acela s-a facut vinovat de sangele fratelui sau, iar cel care indrazneste la Sfintele Taine, fara sa aiba dezlegare de la duhovnic, se face vinovat Trupului si Sangelui celui scump al Domnului. Iata pentru ce Sfintii Parinti ii aseamana pe acestia cu vanzatorul Iuda Iscarioteanul. ( Sfantul Ioan Iacob Hozevitul )

Impartasindu-te cu Sfintele Taine, adu-ti aminte neincetat Cine Se afla intru tine si in Cine trebuie sa fii. Impartasindu-te cu blandul si neprihanitul Miel, trebuie sa fii tu insuti un miel fara rautate si fara de prihana; impartasindu-te cu deplinatatea tuturor bunatatilor, nu trebuie sa mai tanjesti dupa bunatatile pamantesti sau sa le doresti pentru semenii tai; impartasindu-te cu Cel ce imparateste intru cele inalte, cugeta si tu la cele inalte, lasand intelepciunea pamanteasca, trupeasca si grabindu-te spre limanul ceresc si vesnic.

De ce ne impartasim cu Trupul si cu Sangele lui Hristos? Pentru a ne curati de pacat, a ne lumina, sfinti, innoi, a ne lepada de patimile pamantesti, pentru a cugeta la Cele inalte, acolo unde Hristos sade de-a dreapta Tatalui, fiindca Hristos, Cel ce salasluieste in noi, Se afla in cer. Tu, preotule, cugeta cu deosebire la cele inalte, dispretuind toate patimile cele de jos. Ce bine este sa te impartasesti cu Sfintele Taine pe stomacul gol, adica dupa infranarea din ajun! Cata pace, dulceata, indrazneala, largime, usurare a sufletului! In Sangele Tau, Doamne, se ineaca toate pacatele mele, prin El sunt izbavit de tot raul, intristarea si boala, si mi se daruieste tot binele: lumina si putere, odihna, bucurie, fericire, viata desavarsita. Iata ce simt de fiecare data dupa ce ma impartasesc cu Sfintele Taine nu spre judecata sau oasanda, ci spre indrazneala, cu credinta si iubire. Ce I-as putea aduce sau ce I-as putea da Imparatului Meu si a toata faptura, Cel atat de marinimos si fara de moarte, pentru nemasuratele si feluritele binefaceri ale Sale fata de mine? Chiar daca, Imparate Sfinte, Ti-as aduce cantari de lauda multe cat nisipul marii, nu m-as arata in chip desavarsit vrednic de ceea ce mi-ai dat! Slava Domnului nostru Iisus Hristos si Datatoarelor de viata Sale Taine!

Am avut prilejul sa vad bolnavi ce se topeau ca ceara de suferinta, cu totul slabiti si istoviti, dar care atunci cand se impartaseau cu Dumnezeiestile Taine, pe care le cereau fie la sfatul meu, fie din indemnul propriei lor inimi, se restabileau degraba in chip minunat. Astfel, l-am impartasit de doua ori, in zile diferite, pe un batran trecut de 80 de ani ce traia cu familia sa in saracie, intr-un moment cand boala ajunsese intr-o faza disperata, cand el isi pregatise testamentul si cand ii binecuvantase pe toti ai casei, si in amandoua randuri, a doua sau a treia zi dupa impartasanie, el s-a ridicat din pat si s-a inzdravenit. La gimnaziu, un elev din clasele inferioare era de trei luni bolnav de o congestie a stomacului; nu mai avea pofta de mancare si in ultimul timp slabise de tot, ajungand ca un schelet, si era la un pas de moarte. L-am vazut, l-am sfatuit sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, am izbutit sa trezesc in el aceasta dorinta. Apoi, in scurta vreme, m-am dus sa-l impartasesc; l-am impartasit si bolnavul a inceput sa manance, sa bea, s-a inzdravenit in scurta vreme, s-a ridicat din pat gata sa se duca la clasa.

Un alt baiat, fiul unui negustor, era bolnav de sase saptamani, avea febra mare si, indata ce l-am impartasit cu Sfintele Taine, s-a inzdravenit. Organismul lovit de boala sta parca in asteptarea Dumnezeiescului Trup si Sange, si atunci cand le primeste, indata prindre viata, se insanatoseste. Am dat doar exemplul a trei cazuri care mi-au venit in minte pe loc. Dar martori imi sunt Dumnezeu si constiinta mea de preot ca asemena cazuri de inzdravenire rapida a bolnavilor, dupa impartasirea cu Dumnezeiestile Taine, sunt nenumarate. Datatorul-de-viata, Cel ce salasluieste intreg in Facatoarele-de-viata Sale Taine, a daruit adeseori sanatate si viata suferinzilor aflati la un pas de moarte si de la care El mai astepta inca roade bune.

De ce oare, dupa toate acestea, crestinii se tem sa cheme preotul la capataiul omului bolnav, crezand ca l-ar putea inspaimanta cu gandul apropierii mortii? In felul acesta ei fac ca bolnavul sa se stinga, rapus de boala, fara crestineasca mangaiere, fara izvorul nemuririi: Sfantul Trup si Sange al lui Hristos. Ce putina credinta! Cata diavoleasca orbire! Se tem de Hristos, Datatorul-de-viata si de Facatoarele-de-viata Sale Taine! Se tem de Preadulcele nostru Mantuitor! Nu trebuie sa se teama de Sfintele Taine, ci sa doreasca cu tot sufletul impartasirea cu ele chiar de la inceputul bolii fiecarui bolnav, pentru ca inainte de orice doctorie sa primeasca Doctoria Dumnezeiasca!

Noi insine trebuie sa facem asa si sa-i sfatuim si pe altii sa faca la fel. Atunci bolile noastre cele mai grele ar trece foarte repede si nu ne-ar istovi tinandu-ne la pat; am fi scutiti atunci de tratamentul sacaitor cu tot felul de doctorii; n-am mai da banii pe la doctori si pentru medicamente, acestia putand sa ne ramana pentru ajutorarea oamenilor sarmani sau pentru nevoile noastre. Nu sunt impotriva doctorilor si nici a mijloacelor naturale de vindecare; doctorii sunt necesari; Domnul ni i-a daruit; iar mijloacele de vindecare tot Domnul ni le-a aratat, dar la ele trebuie recurs dupa administrarea Doctoriei Minunate; medicamentele trebuie date neintarziat atunci cand boala apare subit si nu sufera amanare in privinta ajutorului medical.

A nu te impartasi multa vreme cu Sfintele Taine e o nenorocire; sufletul incepe sa raspandeasca duhoarea pacatului, puterea acestuia crescand pe masura a cat timp nu ne cuminecam cu Datatorul-de-viata.

Ce Taina mantuitoare, indumnezeitoare, a predat Domnul in mainile preotului atunci cand i-a incredintat savarsirea, prin harul preotiei si cu puterea Sfantului Duh de-viata-facatorul, a Tainei preacuratului Sau Trup si Sange! Cata sfintenie si cata fericire duhovniceasca se cuvine sa aiba persoanele care savarsesc aceasta Taina cereasca si care se impartasesc adeseori cu ea, aducand la randul lor fericire si bucurie multimii norodului care se impartaseste!

Ce plina de lumina si de slava este acea Biserica ce are asemenea Taine, predate ei de Insusi Domnul – Viata a toate, si pe care le-a pastrat neschimbate, sfinte de la inceputuri si pana acuma!

Ce maretie infricosatoare, ce dreptate nesfarsita, ce bunatate nemasurata cuprinde in sine jertfa pe care o aduce preotul la savarsirea Liturghiei a toata lumea si cum trebuie sa fie preotul care aduce asemenea jertfe! De cata iubire de oameni trebuie sa fie patruns; cat de sfant trebuie sa fie, lipsit de orice patima! Cum trebuie sa se pregateasca intotdeauna pentru slujirea Liturghiei!

La savarsirea Liturghiei tot neamul crestinesc dreptslavitor e adus la un numitor comun: adica la Trupul cel Unul al lui Hristos ( Biserica este Trupul lui Hristos ) si la Capul ei unic – Hristos, iar cel ce savarseste aceasta dumnezeiasca slujba a-toata-lumea, cu adanca credinta si cu dreptate in inima, lucreaza mantuitor si activ asupra intregii Biserici sobornicesti, asupra tuturor celor trei parti ale sale: cereasca, pamanteasca si subpamanteana. Sa dea Dumnezeu ca aceasta slujba sa fie savarsita intotdeauna cu evlavie, cu inima curata, cu o inima in care sa incapa intreaga plinatate a Bisericii!