Sa lasam ceva dupa noi …

Sa lasam ceva dupa noi …

Pentru fiecare dintre noi, fie că suntem pregătiţi sau nu, va veni ceasul cel din urmă. Nu vor mai fi răsărituri de soare, minute sau ore. Tot ce ai adunat, lucruri preţuite sau uitate, vor trece în mâinile altora. Bogăţia, celebritatea şi puterea ta se vor risipi ca fumul în vânt. Nu va mai conta ce ai avut sau ce ai datorat. Ura, resentimentele, frustrarea şi gelozia nu vor mai fi. La fel speranţele, ambiţiile, planurile şi promisiunile tale vor expira. Victoriile şi eşecurile care păreau atât de importante vor fi uitate. La sfârşit nu va mai conta de unde vii şi unde te-ai aşezat, nu va mai conta dacă eşti frumos sau inteligent, nici măcar sexul sau culoarea pielii tale nu vor mai avea importanţă. Atunci ce va conta? Cum va fi măsurată valoarea vieţii tale?

Nu va conta ce ai cumpărat, ci ce ai construit. Nu ce ai luat, ci ce ai dat. Nu va conta succesul, ci ce ai lăsat în urmă. Nu va conta ce ai învăţat, ci ce i-ai învăţat pe alţii. Va conta nu câţi oameni ai cunoscut, ci câţi îţi vor simţi multă vreme lipsa. Vor conta nu amintirile tale, ci ale celor dragi despre tine. Nu va conta câţi prieteni ai avut, ci câtă dragoste ai oferit. Nu va conta cât de bogat ai fost, ci pe câţi ai ajutat din averea ta. Nu va conta ce funcţie ai avut, ci dacă i-ai slujit pe ceilalţi prin ea. Nu va conta cât de sus ai ajuns, ci dacă i-ai ridicat şi pe ceilalţi cu tine. Nu va conta cât de înţelept şi de iscusit ai fost, ci câţi s-au folosit de sfaturile şi înţelepciunea ta. Nu va conta cât de frumos ai scris sau ai vorbit, ci pe câţi ai „ridicat” prin scrierile tale. Nu va conta câte daruri şi talente ai avut, ci pe câţi ai folosit prin ele. Nu va conta câte fapte ai făcut ci dragostea cu care le-ai făcut. Nu va conta nimic din ce ai făcut pentru a primi laude. Nu va conta cât de multe ai ştiut, ci câte ai înfăptuit. Nu va conta cât ai suferit, ci scopul pentru care te-ai jertfit. Va conta orice gest de integritate, compasiune, curaj ori sacrificiu care i-a ridicat, i-a însufleţit şi i-a făcut pe ceilalţi să-ţi urmeze exemplul.

Fiecare faptă bună este o treaptă spre o lume nouă. Putem schimba lumea dacă ne schimbăm felul nostru de a fi. Ceea ce suntem şi ceea ce vom fi stă în puterea noastră de alegere. O viaţă care contează nu e construită la voia întâmplării, ci prin alegere.

Dupa ce recunoastem un crestin adevarat ?

Dupa ce recunoastem un crestin adevarat ?

Omul care are credinţă în Dumnezeu, este acela care dovedeşte acest lucru prin faptele bune pe care le face. Faptele bune ale credinţei sunt multe, dar mai principale sunt acestea: mergerea la biserică în duminici şi sărbători, spovedania şi împărtăşania, păzirea posturilor, rugăciuni şi milostenii, participarea la masluri, să crezi şi să te foloseşti de cele 7 taine ale Bisericii, să spui şi altuia de Domnul Hristos, să te lupţi cu răbdare să ajuţi pe cei ce nu cunosc credinţa, aducându-i la calea adevărului, să cinsteşti sfinţii şi pe Maica Domnului cu prinoase, să cinsteşti sfintele icoane şi să le ai în casă, să ajuţi biserica cu tot ce are ea nevoie, să cinsteşti persoanele bisericeşti şi să-ţi faci semnul Sf. Cruci drept, pe faţă.

Creştinul adevărat se poartă cuviincios în tot locul, are o vorbire sănătoasă şi folositoare, are dragoste şi milă de aproapele, sare în ajutorul celui lipsit şi necăjit, nu suferă păcatul, se roagă pentru vrăjmaşii lui şi nu ţine duşmănie pe nimeni.

Aşa trebuie să facă cel care vrea să fie plăcut lui Dumnezeu şi să nu piară ci să aibă viaţă veşnică, căci numai aceştia vor avea viaţă veşnică. Nu se poate deci fără fapte bune, dar nu se poate nici numai cu ele şi fără credinţă, pentru că fapte bune fac şi păgânii şi necredincioşii, dar fără credinţa în Dumnezeu aceste fapte nu sunt primite. Pot face cât de multe fapte, dacă nu sunt facute în numele Sfintei Treimi, al lui Dumnezeu şi al credinţei noastre ortodoxe, nu sunt primite. Luaţi seama, să ştiţi toate acestea, ca să nu se ostenească cineva în zadar.

Să nu mai pierdem timpul fraţi creştini, că poate puţin ne-a mai rămas. Să facem fapte bune şi să ne ferim de cele rele, urâte şi murdare. Să ne apropiem cu credinţă şi să arătăm şi noi dragostea noastră prin trăirea noastră, prin faptele noastre, acum până nu se închid uşile milei cereşti, până nu vine noaptea cu întunericul ei cel groaznic şi purtător de moarte, acum cât sufletul mai este în trup. 

Ierod. Visarion Iugulescu

"Toate cele dimprejurul nostru
sunt picături izvorâte din iubirea lui Dumnezeu."

Frumuseţile naturii sunt micile iubiri,
care ne călăuzesc spre marea Iubire,
spre Hristos, Să vă bucuraţi de toate cele ce ne înconjoară. Toate ne învaţă şi ne călăuzesc spre Dumnezeu. Toate împrejurul nostru sunt picături care izvorăsc din iubirea lui Dumnezeu. Cele însufleţite şi cele neînsufleţite, şi plantele, şi animalele, şi păsările, şi munţii, şi mările, şi apusurile de soare, şi cerul înstelat. Sunt micile iubiri prin mijlocirea cărora ajungem la Iubirea cea mare, la Hristos. Florile, de pildă, au darul lor, ne învaţă prin mireasma lor, prin măreţia lor. Ne vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu. Îşi răspândesc mireasma lor, frumuseţea lor, şi celor drepti si celor pacatosi...