Eu am facut cu cerul legamant

                   

Depărtarea de Dumnezeu este iad

Depărtarea de Dumnezeu este iad
Nu-mi aduc aminte să fi trecut vreo zi fără mângâiere dumnezeiască. Uneori, atunci când oamenii sunt în concedii, mă simt râu, şi astfel pot să înţeleg cât de rău pot trăi cei mai mulţi oameni nemângâiaţi, pentru că sunt departe de Dumnezeu. Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva sa nu aibă nimic, dar dacă îl are pe Dumnezeurnu mal doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu ÎI are pe Dumnezeu este chinuit inlâuntrul său. De aceea în fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu, numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele lisus. Când omul, din om vechi devine om nou, fiu de împărat, se hrăneşte cu desfătarea dumnezeiască, cu dulceaţa cerească şi simte veselia paradisiacă, simte încă de aici o parte din bucuria raiului. De la bucuria cea mică, paradisiacă înaintează zilnic către cea mai mare şi se întreabă dacă există ceva mar înalt in Rai decât aceea pe care o trăieşte aici. Starea in care trăieşte este astfel incăt nu poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumânările de acea dumnezeiască fierbinţeala şi dulceaţă, inima lui saltă şi e gata să spargă pieptul ca sa plece, pentru că pământul şi lucrurile pământeşti i se par lucruri zadarnice.

La început omul avea comuniune cu Dumnezeu, însă după aceea, când s-a depărtat de harul lui Dumnezeu, era ca unul care, după ce trăise in palat, s-a aflat pentru totdeauna afară din el, il vedea numai de departe şi plângea. Precum copilul suferă când se depărtează de mama lui, tot astfel şi omul suferă şi se chinuieşte când se depărtează de Dumnezeu. Depărtarea omului de Dumnezeu este iad. Diavolul a izbutit să îndepărteze atât de mult pe oameni de Dumnezeu, încât au ajuns la punctul să se închine la statui si să-şi jertfească pe copiii lor acestora. Înfricoşători şi unde găsesc diavolii atâţia zei? Zeul Hamos… Chiar numai numele să-I audă cineva îi este de ajuns. Însă cel mai chinuit este diavolul, pentru că este cel mai depărtat de Dumnezeu, de dragoste. Iar de unde pleacă dragostea acolo rămâne iadul. Potrivnica dragostei care este? Răutatea, răutatea care este una cu chinuirea.
Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan,Cuviosul Paisie Aghioritul Cuvinte duhovniceşti