***Viata trebuie traita asa cum este ea,pentru ca n-i s-a dat fara sa o cerem si n-i se va lua fara sa fim intrebati,,

Sfinte icoane

Crucea Sfintei Nina primită de la Preacurata Maică a Domnului

Fântâna în care au fost botezați Sfinții împărați Mirian și Nana

(Sursă: http://vgostyahukudesnitsi.blogspot.ro/2011/01/blog-post_27.html)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/Images/im3330.jpg)

+ * + * +

 Catedrala Setitskhoveli, ridicată pe locul cedrului Sfintei Nina, Georgia

Cedrul Sfintei Nina

Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://www.ruicon.ru/arts-new/)

Fiind caterisit Arie și vrând să intre în biserică și să slujească, muri, pentru rugăciunile sfântului Iacob, vărsându-și intestinele, căci nu se cuvenea a pune cele necinstite alături de cele adevărate și cinstite.

După moartea, slăvitului împărat Constantin cel Mare, împăratul perșilor, Saporie, veni și înconjură cetatea Nisibe cu multe meșteșuguri și se pregătea să intre în cetatea, însă sfântul Iacob numai se arătă și perșii fură pe dată puși pe fugă, căci un nor de muște și țânțari războindu-se cu ei, le înțepă caii și elefanții, de rupseră legăturile și se împrăștiară. Iar împăratul, cuprins de nedumerire, se întoarse în țara lui fără niciun câștig.

După aceasta, fiind înaintat în zile, sfântul ierarh se mută în locașurile cele de sus gătite de Domnul plăcuților Săi și de atunci pururea acoperă cu rugăciunile sale pe cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe, Iacob, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului, glasul 4)

Dumnezeiescule tunet, trâmbița cea duhovnicească, săditorul credinței și risipitorule al eresurilor, mare slujitor al Treimii, sfințitule, cu Îngerii înainte stând, pururea te roagă pentru noi toți. (Condacul Sfântului, glasul 8)

+ * + * +

Mormântul Sfântului Ierarh Iacob

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în:

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului a Acatistului (12 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/13/13131.jpg)

Începutul zugrăvirii acestei icoane a fost acoperită de negura vremii, căci din vechime rugătorii au simțit nevoia să-și împletească evlavia lor pentru Maica Domnului cu rostirea Acatistului Buneivestiri, cel mai vechi acatist al creștinătății. Iar roada netăgăduită a acestei împletiri de taină a fost și zugrăvirea de icoane care să înfățișeze conținutul acatistului.

Acatistul Buneivestiri este legat de minunea eliberării Constantinopolului de atactul perșilor și avarilor de la 7 august 626. În timp ce împăratul Heraclie era atunci cu armata sa departe în Orient, patriarhul Serghie făcu procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana „nefăcută de mână” a Mântuitorului Hristos și veșmânt al Maicii Domnului, încurajând poporul a lupta și săvârșind rugăciuni stăruitoare către Preacurata Maică a Domnului. În semn de mulţumire, întreg poporul capitalei îşi petrecu noaptea victoriei fără a se aşeza (akáthistos), cântând un imn în biserica Fecioarei de la Vlaherne.

Acatistul Buneivestiri  (text, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://vgostyahukudesnitsi.blogspot.ro/)

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului a Acatistului de pe Tabor

Despre aceasta se spune că un creștin a cumpărat de la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos o copie a icoanei Maicii Domnului vrând să o ducă în Israel. Îmbolnăvindu-se, el puse copia într-o sticlă, alături de lumânări, tămâie și o scrisoare și i-a dat drumul pe mare. După 3 luni și jumătate de călătorie, sticla a fost găsită de un arab din Nazareth care a dus-o la Mitropolie. De acolo, icoana fu trimisă pe Muntele Tabor, unde începu a face minuni

Prima minune a fost înfăptuită unei fetițe de 14 ani, oarbă din naștere, al cărei tată, închinător la Locurile Sfinte, a luat ulei din candela icoanei și i-a adus fetei acasă. A treia zi după ungere, fata și-a recăpătat vederea.

Mulțimea minunilor săvârșite de această icoană este adeverită de mulțimea semnelor de recunoștință lăsate la aceasta de credincioșii care au primit ajutor sau tămăduire.

+ * + * +

Icoană a Acatistului din veacul al XVIII-lea, detaliu

sf efrem

Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Grecia (5 mai)

(Iconar: http://picasaweb.google.com/gavriilia)

Acesta se născu la 14 septembrie 1384 în Grecia. În copilărie murindu-i tatăl, fu crescut împreună cu cei şase fraţi ai săi de evlavioasa lui mamă care îl călăuzi prin cuvânt şi faptă pe calea dragostei de cele dumnezeieşti. La vârsta de 14 ani, cuprins de dorul celor înalte, părăsi casa părintească mergând la mănăstirea Buneivestiri a Maicii Domnului de pe Colina Neprihăniţilor.
Binesporind în toată nevoinţa cea plăcută lui Dumnezeu şi iubind mai presus decât toate smerenia, după o vreme, se învrednici a primi harul preoţiei.
Din rânduiala lui Dumnezeu, după 27 de nevoinţă, urâciunea prigonirii din partea turcilor ajunse şi în ţinutul unde smeritul slujitor la Domnului se ostenea mijlocind pentru întreaga lume. Aceştia prindeau pe toţi pe care îi aflau a fi creştini şi îi chinuiau fără milă. Aflându-l şi pe sfântul Efrem, prinseră a-l supune chinurilor, însă erau nedumiriţi de pacea pe care acesta o avea şi o răspândea. Cuprinşi de furie îl chinuiră îndelung între 14 septembrie 1425, ziua Înăţări Sfintei Cruci, şi 5 mai 1426.
În toată această vreme de cumplite chinuiri ale trupului său, sfântul pătimitor al Domnului petrecea cu îndelungă răbdare şi smerenie în inima sa dinaintea lui Dumnezeu precum făcuse în vremea slujirii în Sfântul Altar, a privegherilor de taină săvârşite în chilia sa şi a celorlalte osteneli călugăreşti.
În dimineaţa zilei de 5 mai 1426, sfântul Efrem îşi dădu sufletul în mânile lui Dumnezeu, umplând de bună mireasmă duhovnicească şi de nevăzută slavă întreg ţinutul.
După veacuri în care numai sânurile pământului mai ştiau de sfinţenia marelui mucenic al lui Dumnezeu, la 3 ianuarie 1965, se aflară cinstitele sale moaşte fiind aşezat cu multă evlavie în racla de unde nu încetează a săvârşi mulţime mare de minuni.
Zilele de pomenire ale sfântului sunt 5 mai (ziua fericitei sale adormiri, 1426) şi 3 ianuarie (ziua aflării cinstitelor sale moaşte, 1965).

+ * + * +

În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, părinte Efrem, îmbogăţindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Hristos: Aliluia! (din Acatistul Sfântului Mare Mucenic Efrem)