joi, 31 octombrie 2013

FAMILIA ESRE O MICA BISERICA


HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

Hristos trăieşte în mine


Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine… (Galateni 2, 20)
Trimisul lui Hristos îşi are atât vrednicia cât şi puterea sa, potrivit cu măsura în care el trăieşte în Hristos şi Hristos trăieşte în el. Lucrul acesta nu este numai o simplă vorbire sau doar o laudă de formă, ci este o realitate zguduitoare, dovedită în toate acele rare vieţi care s-au răstignit de bunăvoie şi total cu Hristos. Printr-o moarte trupească şi printr-o înviere slăvită la fel şi cu nimic mai prejos duhovniceşte decât învierea Lui trupească. Taina şi minunea unei astfel de morţi şi de învieri sunt un lucru atât de obişnuit şi de necesar în viaţa copiilor lui Dumnezeu, încât el trebuie neapărat să se petreacă cu absolut fiecare dintre cei care doresc cu adevărat să facă parte din Oştirea Mielului, din ceata biruitorilor Lui, din familia cerească a lui Dumnezeu.
A fi o făptură nouă înseamnă a fi în Hristos… a trăi în Hristos, a rodi în Hristos, a birui în Hristos (II Cor 5, 17; Gal 6, 15). Identificarea totală a acelui rob al lui Hristos, care a renunţat pentru totdeauna la personalitatea sa, la lumea sa, la eul său, pentru a deveni o părticică din Hristos, este atât de minunată cât taina cununiei fericite când cei doi devin unul, cu un singur nume, cu un singur scop, cu un singur destin. El primeşte deplin peste fiinţa sa întreagă nu numai semnele nevăzute şi duhovniceşti, ci şi semnele văzute ale lui Hristos.
Cât de minunată este primirea de bunăvoie a morţii lui Hristos, prin care devii un înviat al Său! Şi primirea de bunăvoie a robiei Lui, prin care devii un eliberat al Său! În Vechiul Testament, timpul cel mai lung al oricărei slujiri pe care un rob trebuia să-l facă la un stăpân era de şase ani. În al şaptelea an el devenea liber fără nici o răscumpărare.
Dacă în al şaptelea an robul spunea: „Îmi iubesc stăpânul şi nu vreau să primesc libertatea“ – avea loc o ceremonie specială. Robul era dus la uşa tribunalului şi urechea lui lipită de uşă îi era străpunsă cu semnul stăpânului căruia i s-a predat pe viaţă, alegând robia lui în locul libertăţii sale.
– De ce tocmai urechea era străpunsă? se întreba cineva.
– Pentru că urechea a auzit cuvântul şi ea l-a dus inimii care a ales. Şi pentru că urechea este aceea care trebuie să audă neîncetat porunca Celui pe care Îl slujeşte şi ascultă.
Dumnezeu poruncise oricărui stăpân: Să faci aşa ca robului tău să-i fie bine cu tine. Mâncarea şi băutura lui să fie la fel cu a ta. Să nu mănânci tu pâine din făină curată, iar el pâine cu tărâţe… Să nu bei tu vin vechi, iar el vin nou, să nu dormi tu pe aşternut moale, iar el, pe tare…
O, ce minunat Stăpân este Hristos şi ce milostiv este El cu robii Lui! Aici El doarme pe aşternut tare, şi noi, pe moale. El rabdă, şi noi profităm. El munceşte, şi noi odihnim.
Ferice de oricine se alipeşte de Hristos. Vieţuirea cu El este slavă şi pace. Suferinţa cu El este bucurie şi cântare. Munca cu El este odihnă; moartea cu El, înviere… Învierea cu El, slavă…
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos, Care prin credinţa în Tine ne-ai adus tuturor harul de a fi socotiţi neprihăniţi, pentru ca din această stare, umblând în lumina Ta fericită şi lucrând faptele neprihănirii, să ajungem din starea de a fi numai socotiţi cu numele ai Tăi, la starea de a fi ai Tăi într-adevăr cu fapta.
O Doamne şi Dumnezeul nostru, dar Te rugăm să nu ne laşi cumva ca, ispitiţi de vrăjmaşul şi şarpele care a amăgit-o pe Eva, să cădem iarăşi la starea cea veche. Nu ne lăsa să uităm că noi nu mai avem nici un drum, nici înapoi, şi nici la stânga ori la dreapta, pentru ca nu cumva să ni se întunece ochii minţii şi să începem să zidim iarăşi ceea ce am aruncat, să întoarcem iarăşi la mocirla din care ne-ai scos Tu.
Fă, Doamne Iisuse, să murim cu adevărat faţă de orice păcat, spre a vieţui numai în neprihănire. Să fim pierduţi pentru diavolul, ca să fim nişte aflaţi pe totdeauna pentru Tine. Să fim slobozi de orice robie lumească, spre a-Ţi fi în veci de veci robi numai Ţie. Numai Tu să trăieşti prin noi, să lucrezi prin noi, să iubeşti prin noi, să Te preamăreşti prin noi, pentru ca şi noi să avem parte deplin de toate darurile şi binefacerile Tale, Iisuse Doamne, Fiule al lui Dumnezeu, Care ne-ai iubit şi Ţi-ai dat viaţa pentru noi. Amin.

Gândeşte-te la Avraam, la Sarra, la Isaac, la cele 318 slugi ale lui. Cum de toată casa era în ordine şi unire?

Familia este o mică Biserică

Dacă ne vom îngriji astfel de casele şi familiile noastre, vom fi şi destoinici să avem ceva de spus în Biserică. Fiindcă familia este o mică Biserică. Şi aşa este cu putinţă ca bărbaţii şi femeile să devină buni şi să treacă [împreună] peste toate [piedicile]. Gândeşte-te la Avraam, la Sarra, la Isaac, la cele 318 slugi ale lui. Cum de toată casa era în ordine şi unire? Cum de era toată familia plină de cucernicie? Fiindcă Sarra plinea porunca Apostolului şi se temea de bărbat. Ascultă ce zice chiar ea: „Nu mi s-a întâmplat mie până acum, iar domnul meu este bătrân“ (Facere 18, 12). Iar Avraam o iubea mult, fiindcă în toate câte îi poruncea avea încredere în el. Şi copilul era deosebit şi slugile minunate, încât nu s-au dat în lături să se primejduiască împreună cu stăpânul şi nu l-au refuzat, nici n-au căutat pricină pentru că face vreun lucru.
(Sfântul Ioan Gură de Aur,

vineri, 25 octombrie 2013

Sufletul smerit are o mare odihnă, dar sufletul mândru se chinuie pe sine însuşi. Omul mândru nu cunoaşte iubirea lui Dumnezeu şi e departe de Dumnezeu.


De multe osteneli şi de multe lacrimi e nevoie pentru a ţine duhul smerit al lui Hristos, dar fără el în suflet se stinge lumina vieţii şi el moare. Trupul poate fi veştejit repede prin post, însă nu e deloc uşor ca sufletul să se smerească aşa ca el să rămână mereu smerit, şi acest lucru cere multă vreme. Maria Egipteanca a luptat şaptesprezece ani cu patimile ca şi cu nişte fiare sălbatice şi abia după aceea a găsit odihna, măcar că îşi uscase repede trupul, fiindcă în pustie n-avea nimic cu ce să se hrănească.
Noi ne-am împietrit cu totul şi nu înţelegem ce e smerenia sau iubirea lui Hristos. E drept că această smerenie şi această iubire nu se cunosc decât prin harul Duhului Sfânt, dar noi nu mai credem că e cu putinţă să atragem harul la noi. Pentru aceasta e nevoie ca noi să-l dorim din tot sufletul. Dar cum să dorim ceea ce n-am cunoscut? Noi toţi avem puţin din această cunoştinţă şi Duhul Sfânt mişcă fiecare suflet să-L caute pe Dumnezeu.
O, cum trebuie rugat Domnul ca El să dea sufletului smerit pe Duhul Sfânt! Sufletul smerit are o mare odihnă, dar sufletul mândru se chinuie pe sine însuşi. Omul mândru nu cunoaşte iubirea lui Dumnezeu şi e departe de Dumnezeu. Se făleşte pentru că e bogat sau învăţat sau slăvit, dar nu ştie, nenorocitul, sărăcia şi căderea sa, pentru că nu cunoaşte pe Dumnezeu. Dar pe cel ce luptă împotriva mândriei, Domnul îl ajută să biruie această patimă.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

Hrana sufletului şi desfătările lui sunt în Dumnezeu.


Foametea sufletească Cine citeşte cărţi proaste sau gazete e lovit de foame sufletească; sufletul lui flămânzeşte pentru că hrana sufletului şi desfătările lui sunt în Dumnezeu.


Multora le place să citească cărţi bune, şi acesta e un lucru bun, dar să te rogi e mai bine decât toate, însă cine citeşte cărţi proaste sau gazete e lovit de foame sufletească; sufletul lui flămânzeşte pentru că hrana sufletului şi desfătările lui sunt în Dumnezeu. În Dumnezeu e şi viaţa, şi bucuria, şi veselia lui, şi Domnul ne iubeşte nespus şi această iubire e cunoscută prin Duhul Sfânt.Dacă mintea ta vrea să se roage în inimă şi nu poate, atunci rosteşte rugăciunea cu buzele şi ţine-ţi mintea în cuvintele rugăciunii, cum spune Scara. Cu timpul Domnul îţi va da rugăciunea inimii fară gânduri şi te vei ruga cu uşurinţă. Unii şi-au vătămat inima, pentru că şi-au silit mintea să lucreze rugăciunea în inimă şi de aceea n-au mai putut-o rosti nici măcar cu buzele. Tu însă cunoşti rânduiala vieţii duhovniceşti: darurile sunt date de la Dumnezeu doar sufletului simplu, smerit şi ascultător. Celui ascultător şi înfrânat în toate - în hrană, cuvinte şi mişcări - Domnul însuşi îi va da rugăciunea şi ea se va săvârşi cu uşurinţă în inimă.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei,

joi, 24 octombrie 2013

Pravila de rugaciune Bogorodicinaia

Pravila de rugaciune Bogorodicinaia




(Nascatoare de Dumnezeu)
(adica citirea de 150 de ori a cantarii aduse din ceruri de catre Arhanghelul Gavriil ca inchinaciune Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu).
«Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre ».
Aceasta pravila a fost data de Maica Domnului insasi in veacul al VII-lea si odinioara era savarsita de catre toti crestinii. Mai pe urma insa a fost data uitarii.
Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acesta pravila. In chilia lui s-a gasit o carticica veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care implineau acesta pravila.
Citirea de 150 de ori a rugaciunii «Bogorodicinaia» ii aduce crestinului un mare folos. Domnul ne-a aratat cat de puternica este rugaciunea Preacuratei Sale Maici inaintea Lui si cat de eficient este ajutorul acordat de Ea; in cele mai dificile imprejurari si cu totul pe neasteptate Ea ne-a intins mana Sa izbaviotoare…
Citirea de 150 de ori a rugaciunii « Bogorodicinaia » indeparteaza mania lui Dumnezeu si chiar verdictul judecatorului Cunoscator-de-inimi este amanat.
O, ce mare indrazneala ! « Bogorodicinaia » din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridica; cu acesta rugaciune nicicand nu vom pieri, in foc nu vom arde, cei tulburati sufleteste ne vom tamadui, cei intinati cu pacatele ne vom curati, cei omorati de patimi vom invia si vom canta cu bucurie : «Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-Te !»
La inceputul acestei pravile se citesc rugaciunile:
Tatal nostru
Usa milostivirii
Rugaciunea pentru parintele duhovnicesc
Si de mantuire :
« Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in Cer asa si pre pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita ci ne izbaveste de cel viclean. »
« Usa milostivirii deschide-o noua, Binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi, cei ce nadajduim intru Tine, ci sa ne mantuim prin Tine din nevoi, ca Tu esti mantuirea neamului crestinesc. »
«  Mantuieste, Doamne, pre parintele meu duhovnicesc (numele) si pre toti fiii lui duhovnicesti si pre fratii nostri intru Hristos si pre toate rudeniile cele dupa duh si dupa trup, intareste-i, apara-i si miluieste-i, da-le mangaiere in scarbe si vindecare de boale. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfantului Duh si pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu ajuta-ne, Doamne, sa ne indreptam viata si sa ne mantuim sufletele noastre. Amin ! »
Apoi, dupa fiecare 10 rugaciuni citim «Usa milostivirii», dupa care ne rugam la Maica Domnului dupa trebuintele fiecaruia cu cuvintele noastre, adaugand urmatoarele cereri :
Dupa primele 10 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste si pazeste pre toti crestinii dreptmaritori, sporeste-le credinta si pocainta, iar pre cei adormiti odihneste-i in vesnica slava a Domnului nostru.
Dupa 20 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-i si intoarce-i in Biserica Ortodoxa pre cei rataciti si cazuti robi ai Tai ( numele).
Dupa 30 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, matuieste-l si pazeste-l pre parintele meu duhovnicesc (numele) si cu sfintele rugaciunile lui miluieste-ma pre mine, pacatosul.
Dupa 40 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, potoleste intristarile noastre si trimite mangaiere celor scarbiti si bolnavi robi ai Tai (numele).
Dupa 50 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de ispite si de tot raul si napastuirile.
Dupa 60 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma sa savarsesc toate lucrarile mele intru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiati.
Dupa 70 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, pazeste-ma de tot raul si acopera-ma cu cinstitul Tau omofor.
Dupa 80 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, inviaza sufletul meu si daruieste-mi rugaciune statornica, catre Tine.
Dupa 90 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-mi cu milostivirea Fiului Tau si a Stapanului nostru, ca sa-mi trimita harul rugaciunii celei arzatoare si osardnice.
Dupa 100 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, indupleca-L pre Domnul nostru Iisus Hristos sa ma miluiasca pre mine, pacatosul, sa-mi ierte toate pacatele si sa mantuiasca pacatosul meu suflet.
Dupa 110 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, aprinde-ma cu iubirea Ta, intareste-ma cu credinta si lumineaza ochii mei intunecati cu pacatele.
Dupa 120 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de ganduri desarte si daruieste-mi cuget si inima avantate spre mantuire.
Dupa 130 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufleteasca, odihna si sanatate trupeasca.
Dupa 140 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, daruieste-mi sfarsit pasnic si netulburat si calauzeste-mi sufletul prin vamile cele infricosatoare.
Dupa 150 rugaciuni: O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, sa-mi fii mie, Maica a lui Dumnezeu, zid nebiruit si protectoare puternica, nu ma respinge pre mine, pacatosul si nevrednicul, care alerg la imparatescul Tau acoperamant, caci Tu esti nadejdea crestinilor si adapostirea pacatosilor.
La sfarsitul Pravilei de rugaciune rostim:
«  Cuvine-Se cu adevarat sa Te fericim pre Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Cea pururea fericita si preanevinovta si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pre Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pre Tine, Cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim. »
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si  in vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieste ! ( de trei ori)
Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, acopera-ma si ma pazeste pre mine, robul Tau, de toata rautatea sufletului si a trupului si de tot vrajmasul cel nevazut si vazut.
« Bucura-Te, Ceea ce esti cu har daruita, Marie, Domnul este cu tine ! Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre. » Bucura-Te si Te veseleste, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara si Te roaga pentru robul Tau. Doamna si Stapana a ingerilor si Maica a crestinilor, ajuta-mi mie robului Tau. O, Marie, cu totul fara de prihana, bucura-Te Mireasa nenuntita. Bucura-Te, bucuria celor necajiti si mangaierea celor scarbiti, Bucura-Te hrana celor flamanzi si limanul celor inviforati. Bucura-Te, Cea mai sfanta decat sfintii si decat toata zidirea mai cinstita. Bucura-Te, sfintenia Tatalui, lacasul Fiului si umbrirea Duhului Sfant. Bucura-Te, palatul de lumina al lui Hristos Dumnezeului nostru, Imparatul tuturor. Bucura-te, lauda crestinilor si ajutatoarea cea gata a celor ce Te cheama pre Tine.
Preasfanta Stapana mea, pazeste-ma sub acoperamantul Ta, caci in preacuratele Tale maini imi pun duhul meu. Fii ajutatoare si acoperamant sufletului meu in ziua cea infricosatoare a judecatii si roaga-Te pentru mine, nevrednicul, sa intru curat si limpezit in rai. Sa nu ma lepezi, Doamna mea, pre mine, robul Tau, ci ajuta-mi mie si da-mi implinirea cererii. Izbaveste-ma de toata primejdia, bantuiala, nevoia si neputinta si daruieste-mi pocainta mai inainte de sfarsit. Ca prin mijlocirea si ajutorul Tau, mantuindu-ma in viata aceasta de acum de tot vrajmasul vazut si nevzut, umbland cu placere de Dumnezeu in voia iubitului Tau Fiu si Dumnezeului nostru, iar la ziua cea infricosatoare a judecatii izbavindu-ma de vesnica si grozava munca, sa ma inchin, sa multumesc si sa slavesc intru tot sfant numele Tau in vecii vecilor. Amin !
Bucura-Te, Cea  plina de har !
Bucura-Te, Ceea ce esti preafericita !
Bucura-Te, Cea preabinecuvantata !
Domnul este cu Tine !
Aceasta pravila se face in manastirea din Diveevo a Sfantului Serafim de Sarov in fiecare seara, la ora 21, la procesiunea de pe Kanafka (Drumul Maicii Domnului, care inconjura manastirea).

Sfântul Serafim de Sarov și femeia ghemuită

Sfântul Serafim de Sarov și femeia ghemuită

Odată, pe timpul iernii, au adus la chilia Sfântului o femeie bolnavă şi au lăsat-o în pridvor, unde se aduna mulţime de pelerini. Sfântul a cerut să fie adusă lângă el. Trupul ei era ghemuit. Genunchii îi atingeau pieptul. A închis uşa şi a întrebat-o:
- De unde eşti, doamnă?
- Din regiunea Vladimir.
- Eşti bolnavă de multă vreme?
- De trei ani şi jumătate.
- Care este pricina bolii tale?
- Mai înainte, batiuşka, eram ortodoxă, dar m-au măritat cu un bărbat de credinţă veche. Pentru o perioadă mare de timp n-am aderat la credinţa lor şi toate au mers bine. În cele din urmă, însă, m-au convins. Am început aşadar să fac semnul crucii cu două degete şi să nu mai merg la biserică. Într-o seară am ieşit în curte pentru un lucru casnic. În faţa mea văzui un animal. Arunca flăcări pe nări. Am simţit că flăcările lui mă ard şi de frică am căzut jos şi am început să tremur. A trecut timp îndelungat şi ai mei au început să se neliniştească. M-au găsit întinsă în curte şi m-au băgat în casă. De atunci sunt bolnavă.
- Înţeleg, a zis Sfântul. Crezi însă iarăşi în Sfânta Biserică Ortodoxă?
- Cred, batiuşka.
Îndată Sfântul a unit degetele în chip ortodox, a făcut semnul crucii şi i-a spus:
- Fă acum şi tu crucea aşa, în numele Sfintei Treimi.
- Cu plăcere, batiuşka, dar nu-mi pot descleşta mâinile.
Atunci Sfântul a luat ulei din candela Maicii Domnului şi a uns mâinile şi pieptul bolnavei. Deodată a început să se mişte, încheieturile i-au trosnit şi peste puţin timp era complet sănătoasă. Lumea care era afară în pridvor a văzut minunea şi a transmis-o la mănăstire şi îndeosebi oaspeţilor de acolo.

miercuri, 16 octombrie 2013

Maicuta Domului vine grabnic in intampinarea noastra, noi trebuie doar sa nu nepierdem increderea si sa deznadajduim.

 
Rugăciune grabnic ajutatoare catre Maica Domnului
Cand avem necazuri, cand suntem bolnavi cand suntem in grele incercari, haideti sa ne rugam, sa cerem ajutor de la Maicuta Domnului. Sfanta fecioara este o buna mijlocitoare catre Dumnezeu si ori de cate ori ii cerem ajutorul, rugaciunile noastre nu raman neascultate.Maicuta Domului vine grabnic in intampinarea noastra, noi trebuie doar sa nu nepierdem increderea si sa deznadajduim.Ceea ce singura esti bucuria celor scarbiti si Partinitoare celor ce se nedreptatesc. Mangaierea celor ce plang si ajutor celor neajutorati. Cercetarea celor neputinciosi si acoperamant si sprijin celor ce se chinuiesc. Liman celor inviforati, toiag orbilor, povatuitoare celor rataciti si scapare tare celor din nevoi, Nascatoare a lui Dumnezeu cu totul fara prihana. Ia aminte la rugaciunea mea cea smerita, pe care o aduc tie din adancul inimii si ma izbaveste de viforul cel rau al gandurilor. Izbaveste- ma din somnul cel greu, care mi s-a pricinuit mie din lenevire si departeaza de la mine nepasarea si lenevirea. Ajuta-ma ca sa ma izbavesc de obiceiul cel rau al pacatelor ca sa scap de tiranisirea cea amara a diavolilor.

Si te rog Stapana, dupa cum stii, mantuieste-ma pe mine nevrednicul robul tau, cel ce spre tine dupa Dumnezeu mi-am pus nadejdea mantuirii mele. Invredniceste-ma Preacurata ca sa fac cu osardie poruncile Fiului tau si Dumnezeului nostru si sa pazesc intotdeauna asezamintele cele mantuitoare. Si ma invredniceste ca sa cuget intotdeauna cu minte luminata si sa intampin slavosloviile lui cele bine primite. Ca spre tine ceea ce ne daruieste toate bunatatile si ne esti grabnic ajutatoare, nadajduind aduc acesta cerere. Deci sa nu cad din nadejdea care o am catre tine prea curata, nici sa ma intorc smerit si rusinat; Ci sa aflu prin tine de Dumnezeu daruita Stapana, degraba implinirea cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o ajutatoare nebiruita a noastra a pacatosilor care implinesti toate cererile noastre bune, sa te laud si sa te preamaresc pe tine; Acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

vineri, 4 octombrie 2013

Sfanta Pelaghia 8 octombrie




Sfanta Pelaghia s-a nascut in cetatea Tars, din parinti pagani. Auzind despre Hristos, alege sa paraseasca credinta in idoli. In acea vreme soseste in Tars imparatul Diocletian (284-305). In timpul sederii imparatului aici, fiul acestuia s-a indragostit de Pelaghia. Cand mostenitorul imperial afla ca Pelaghia a primit botezul crestin, s-a sinucis.

Mama sa a denuntat-o imparatului pentru judecata. Imparatul a fost captivat de frumusetea Sfintei Pelaghia si a incercat sa o convinga sa renunte la religia ei, promitandu-i toate bunurile de pe pamant daca ii va fi sotie.

Sfanta Pelaghia a refuzat oferta imparatului cu dispret, spunandu-i: "Esti nebun, imparate, sa-mi spui mie acestea. Nu-ti fac voia si urasc casatoria murdara pe care mi-o propui pentru ca eu il am pe Hristos Mire, Imparatul Cerurilor".

In urma acestor cuvinte, imparatul a poruncit sa fie arsa de vie in vapaia focului aprins intr-un vitel de metal. Pelaghia s-a insemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugaciuni de slava lui Dumnezeu si intrand in foc, s-a topit precum ceara. Asa a luat cu cinste mucenicia Sfanta Pelaghia.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfantului Cuvios Ilarion, facatorul de minuni;

- Sfantului Cuvios Nichifor, egumenul Manastirii Midichia;



- Sfantului Cuvios Nichifor Isihastul;

- Sfantului Cuvios Atanasie, episcopul Corintului;