Ingerul pazitor
A fi crestin inseamna a fi
calator. Iar calatoria aceasta nu se masoara cu ceasul sau cu zilele
calendarului pentru ca este o calatorie spre Imparatia Cerurilor. Nu
poti spune ca acest drum poate fi parcurs in cateva ore sau zile pentru
ca unii au ajuns la destinatie intr-o clipa (cazul talharului de pe
cruce care recunoaste dumnezeirea lui Hristos), in vreme ce altii, nici
dupa o viata intreaga. Pentru aceasta calatorie avem nevoie de
insotitori. Iata ce este ingerul pazitor - fiinta care ne ajuta sa
calatorim. El ne descopera directia.
Pe cale, ingerul pazitor ne fereste de necunoastere, ne ajuta sa nu
ratacim. Ne da putere sa nu stam pe loc. Ne imbogateste. Ne sta in
preajma atat de discret, incat avem impresia ca nu ne este alaturi. Nu
devine invidios atunci cand ii spunem Maicii Domnului ca este mai
cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat
Serafimii.
Nu cunoaste selectia. E alaturi atat de cel mare cat si de cel mic, in
fata celui bun si a celui rau, urmarind ca toti sa paseasca pe drumul ce
duce spre Imparatia Cerurilor. Sigur ca avem parte si de oameni care nu
merg pe acest drum sau care au mers doar o vreme. Dar in cazul acestora
nu inseamna ca ingerul a fost nelucrator sau mai putin lucrator. El nu
ne poate lua de mana atat timp cat noi nu i-o daruim. In zadar ne face
"semne" si ne "striga", daca noi avem ochii inchisi si urechile
astupate.
Mai sunt crestini care merg pe acest drum cu anumite boli si suferinte.
Si acestora trebuie sa le vestim ca ingerul le este alaturi. Stie Domnul
de ce le este necesara calatoria in acest chip.
Pe cale vom intampina nenumarate greutati. Dar sa le primim fara a
judeca si a ne revolta. Este foarte posibil sa vedem ca un alt calator
de langa noi merge lipsit de "greutati". Sa nu-I cerem Domnului sa ne
daruiasca starea celui de langa noi. Sa mergem cu credinta ca daca ne-ar
fi fost necesara, am fi pasit pe cale cu pasii celui de langa noi.
Daca vom iesi biruitori din incercari, sa nu ne incredem in puterile
noastre. Sa vedem lucrarea ingerului in depasirea pericolelor si sa-i
multumim. Sa refuzam sa credem in efectul protector al unor obiecte. Sa
stam cat mai mult de vorba cu ingerul pazitor si vom simti ca ne
deplasam mai usor si mai rapid spre Imparatie.
Rostiti cat mai des si din inima aceste cuvinte si veti vedea de cate bucurii veti avea parte:
"Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul
meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez spre pazirea
sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea si cu
obiceiurile mele cele rele, am maniat prea curata lumina ta si te-am
izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine: cu minciunile,
cu clevetirile, cu pizma, cu osandirea, cu trufia, cu neplecarea, cu
neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de
argint, cu desfranarea, cu mania, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de
sat, cu betia, cu multa vorbire, cu gandurile cele rele si viclene, cu
obiceiurile cele rele si cu aprinderea spre desfranare, avand osebita
voire spre toata pofta cea trupeasca. O, rea-voire a mea, pe care nici
dobitoacele cele necuvantatoare nu o au! Dar cum vei putea sa cauti spre
mine sau sa te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, ingerule
al lui Hristos, vei cauta spre mine, cel ce m-am incurcat asa de rau in
lucrurile cele intinate? Sau cum voi putea sa-mi cer iertare pentru
faptele mele cele amare, rele si viclene, in care cad in toate zilele si
noptile si in tot ceasul? De aceea cad inainte ta si ma rog, pazitorul
meu cel sfant, milostiveste-te spre mine pacatosul si-mi fii intru
ajutor si sprijinitor asupra pizmasului meu celui rau, cu sfintele tale
rugaciuni si Imparatiei lui Dumnezeu ma fa partas cu toti sfintii, acum
si pururea si in vecii vecilor. Amin"
Adrian Cocosila
