Ingerul pazitor

 

A fi crestin inseamna a fi calator. Iar calatoria aceasta nu se masoara cu ceasul sau cu zilele calendarului pentru ca este o calatorie spre Imparatia Cerurilor. Nu poti spune ca acest drum poate fi parcurs in cateva ore sau zile pentru ca unii au ajuns la destinatie intr-o clipa (cazul talharului de pe cruce care recunoaste dumnezeirea lui Hristos), in vreme ce altii, nici dupa o viata intreaga. Pentru aceasta calatorie avem nevoie de insotitori. Iata ce este ingerul pazitor - fiinta care ne ajuta sa calatorim. El ne descopera directia.

Pe cale, ingerul pazitor ne fereste de necunoastere, ne ajuta sa nu ratacim. Ne da putere sa nu stam pe loc. Ne imbogateste. Ne sta in preajma atat de discret, incat avem impresia ca nu ne este alaturi. Nu devine invidios atunci cand ii spunem Maicii Domnului ca este mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii.

Nu cunoaste selectia. E alaturi atat de cel mare cat si de cel mic, in fata celui bun si a celui rau, urmarind ca toti sa paseasca pe drumul ce duce spre Imparatia Cerurilor. Sigur ca avem parte si de oameni care nu merg pe acest drum sau care au mers doar o vreme. Dar in cazul acestora nu inseamna ca ingerul a fost nelucrator sau mai putin lucrator. El nu ne poate lua de mana atat timp cat noi nu i-o daruim. In zadar ne face "semne" si ne "striga", daca noi avem ochii inchisi si urechile astupate.

Mai sunt crestini care merg pe acest drum cu anumite boli si suferinte. Si acestora trebuie sa le vestim ca ingerul le este alaturi. Stie Domnul de ce le este necesara calatoria in acest chip.

Pe cale vom intampina nenumarate greutati. Dar sa le primim fara a judeca si a ne revolta. Este foarte posibil sa vedem ca un alt calator de langa noi merge lipsit de "greutati". Sa nu-I cerem Domnului sa ne daruiasca starea celui de langa noi. Sa mergem cu credinta ca daca ne-ar fi fost necesara, am fi pasit pe cale cu pasii celui de langa noi.

Daca vom iesi biruitori din incercari, sa nu ne incredem in puterile noastre. Sa vedem lucrarea ingerului in depasirea pericolelor si sa-i multumim. Sa refuzam sa credem in efectul protector al unor obiecte. Sa stam cat mai mult de vorba cu ingerul pazitor si vom simti ca ne deplasam mai usor si mai rapid spre Imparatie.

Rostiti cat mai des si din inima aceste cuvinte si veti vedea de cate bucurii veti avea parte:

"Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez spre pazirea sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea si cu obiceiurile mele cele rele, am maniat prea curata lumina ta si te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osandirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de argint, cu desfranarea, cu mania, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de sat, cu betia, cu multa vorbire, cu gandurile cele rele si viclene, cu obiceiurile cele rele si cu aprinderea spre desfranare, avand osebita voire spre toata pofta cea trupeasca. O, rea-voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvantatoare nu o au! Dar cum vei putea sa cauti spre mine sau sa te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, ingerule al lui Hristos, vei cauta spre mine, cel ce m-am incurcat asa de rau in lucrurile cele intinate? Sau cum voi putea sa-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele si viclene, in care cad in toate zilele si noptile si in tot ceasul? De aceea cad inainte ta si ma rog, pazitorul meu cel sfant, milostiveste-te spre mine pacatosul si-mi fii intru ajutor si sprijinitor asupra pizmasului meu celui rau, cu sfintele tale rugaciuni si Imparatiei lui Dumnezeu ma fa partas cu toti sfintii, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin"

Adrian Cocosila