Pe cât putem, sa iertam din toată inima!Pe pământ, nimeni nu este lipsit de păcat, toți suntem păcătoși, vinovați și purtăm povara păcatelor care ne-au doborât, pentru că n-am luat aminte la patimile și neputințele noastre.
Toți avem nevoie să primim iertare de la
Dumnezeu! Dar pentru a primi schimbarea, iertarea și împăcarea cu
Dumnezeu trebuie să ținem cuvântul Evangheliei, care zice: “Dacă veți
ierta oamenilor greșalele lor și Tatăl vostru Cel din ceruri vă va ierta
greșalele voastre”. Nu vom primi în nici-o situație iertare de la
Dumnezeu, dacă nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru!
Iertarea nu necesită osteneală și greutate. Este nevoie de smerenie. Vom
primi iertarea nenumăratelor noastre păcate, dacă dăruim și noi
iertarea fratelui nostru.
Copiii mei, pe cât putem, sa iertam din
toata inima, ca să ne ierte și pe noi Dumnezeu! Aceasta este înțelegerea
dintre Dumnezeu și om, “contractul” dintre Creator și om. Iertând și
noi din toată inima semenilor noștri, vom fi iertați de către Dumnezeu.
Întreaga noastră viață produce continuu
păcate. Păcătuim permanent cu gândul, cu inima, în general cu toate
simțurile trupești și duhovnicești ale sufletului. Gândiți-vă ce mare
“producție” de păcate avem! Dacă iertăm aproapelui nostru păcatele,
anulăm toată această producere a păcatelor.
Când n-avem iubire și iertare, ne părăsește harul lui Dumnezeu.
Când n-avem iubire și iertare, ne părăsește harul lui Dumnezeu.
Cum va șterge Dumnezeu toate aceste
catastife cu păcatele noastre, când noi nu vrem să ștergem doar o pagină
din greșalele fraților noștri? Trebuie să luptăm împotriva ținerii de
minte a răului, a dușmăniei și a răzbunării. Ce-au câștigat toți cei ce
se căiesc, fără folos și îndreptare? Câtă vreme ne găsim în viața
aceasta, cât timp cortina teatrului lumii prezente n-a căzut și firul
vieții noastre nu s-a sfârșit, putem să iertam.
Grija principală a vieții noastre este
să iertăm și să ne rugăm pentru oamenii care ne-au făcut rău. Acela care
iartă din toată inima și se roagă pentru vrăjmașii lui, va primi
iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lui. Ceea ce semănăm, aceea vom și
secera. Osteneala, postirea, rugăciunea, privegherea, milostenia vor
preschimba inima noastră, o vor face milostivă si iertătoare față de
aproapele și durerea celuilalt va deveni și durerea noastră. Să cercetăm
cât am învățat din Evanghelie, ca Hristos să prindă chip înlăuntrul
nostru, și să devenim și noi, încetul cu încetul, dumnezei după har.
(din: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, Editura Egumenița, 2012
