Pe pământ, nimeni nu este lipsit de păcat,

                                Pe cât putem, sa iertam din toată inima!

Pe pământ, nimeni nu este lipsit de păcat, toți suntem păcătoși, vinovați și purtăm povara păcatelor care ne-au doborât, pentru că n-am luat aminte la patimile și neputințele noastre.

Toți avem nevoie să primim iertare de la Dumnezeu! Dar pentru a primi schimbarea, iertarea și împăcarea cu Dumnezeu trebuie să ținem cuvântul Evangheliei, care zice: “Dacă veți ierta oamenilor greșalele lor și Tatăl vostru Cel din ceruri vă va ierta greșalele voastre”. Nu vom primi în nici-o situație iertare de la Dumnezeu, dacă nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru!

Iertarea nu necesită osteneală și greutate. Este nevoie de smerenie. Vom primi iertarea nenumăratelor noastre păcate, dacă dăruim și noi iertarea fratelui nostru.

Copiii mei, pe cât putem, sa iertam din toata inima, ca să ne ierte și pe noi Dumnezeu! Aceasta este înțelegerea dintre Dumnezeu și om, “contractul” dintre Creator și om. Iertând și noi din toată inima semenilor noștri, vom fi iertați de către Dumnezeu.

Întreaga noastră viață produce continuu păcate. Păcătuim permanent cu gândul, cu inima, în general cu toate simțurile trupești și duhovnicești ale sufletului. Gândiți-vă ce mare “producție” de păcate avem! Dacă iertăm aproapelui nostru păcatele, anulăm toată această producere a păcatelor.
Când n-avem iubire și iertare, ne părăsește harul lui Dumnezeu.

Cum va șterge Dumnezeu toate aceste catastife cu păcatele noastre, când noi nu vrem să ștergem doar o pagină din greșalele fraților noștri? Trebuie să luptăm împotriva ținerii de minte a răului, a dușmăniei și a răzbunării. Ce-au câștigat toți cei ce se căiesc, fără folos și îndreptare? Câtă vreme ne găsim în viața aceasta, cât timp cortina teatrului lumii prezente n-a căzut și firul vieții noastre nu s-a sfârșit, putem să iertam.

Grija principală a vieții noastre este să iertăm și să ne rugăm pentru oamenii care ne-au făcut rău. Acela care iartă din toată inima și se roagă pentru vrăjmașii lui, va primi iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lui. Ceea ce semănăm, aceea vom și secera. Osteneala, postirea, rugăciunea, privegherea, milostenia vor preschimba inima noastră, o vor face milostivă si iertătoare față de aproapele și durerea celuilalt va deveni și durerea noastră. Să cercetăm cât am învățat din Evanghelie, ca Hristos să prindă chip înlăuntrul nostru, și să devenim și noi, încetul cu încetul, dumnezei după har.

 (din: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, Editura Egumenița, 2012