NU RĂMÂNEM DECÂT CU CEEA CE DĂRUIM

Demult, a trait un print tare-tare bogat, care era, insa, si foarte zgarcit. Nu ar fi dat niciodata nimic. Doar ca, intr-o noapte, a visat ca murise si ajunsese la poarta raiului. Acolo, Sfantul Petru i-a spus: - Vino cu mine sa iti arat unde vei sta de acum incolo. Si au mers ei ce-au mers prin gradinile acelea minunate, pana cand, la un moment dat, au ajuns langa un palat mare si frumos. - A, a strigat tanarul print, aici voi sta ? - Nu, in nici un caz. - Dar, cine va sta aici? - Aici va locui, dupa ce va muri, gradinarul tau. - Cum se poate, el care nu are nimic, care e sarac lipit pamantului, cum sa merite el ase ceva ? - E, nu are gradinarul tau avere pe pamant, fiindca tot ce castiga imparte mereu cu cei mai sarmani decat el. Pe pamant nu strange nimic, fiindca daruieste, dar aici, uite cate a strans! Tot ce vezi aici este rodul bunatatii lui. - Bine, si atunci eu unde o sa stau ? -a mai intrebat nemultumit printul. - Uite acolo, in cocioaba aceea! - Cum, in sandramaua aia ?! Pai acolo sunt doar niste scanduri prapadite care stau gata-gata sa cada ... cum sa locuiesc in mizeria aia ? E drept asa ceva ? - Sigur ca este drept - i-a raspuns Sfantul Petru! Ia gandeste-te, ce ai daruit tu ? Nimic. Ce ai fi vrut sa apara aici!? Daca ai fi fost bun si darnic cum este gradinarul tau, atunci ai fi avut si tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar asa ... Tot ce vezi acolo este rodul zgarceniei tale ... In clipa aceea, tanarul print s-a trezit speriat din visul sau. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pamant, ci in cer. Nu a mai strans bogatii peste bogatii, fiindca la ce i-ar fi folosit mai tarziu ? Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sarmani si, in acest fel, a strans o avere mult mai de pret: recunostinta celor ajutati de el si binele facut. Aceasta era averea pe care nimeni nu i-ar fi putut sa i-o fure!,,

Intelept ar fi ca si noi toti sa procedam aidoma printului din poveste, pentru ca adevarata este vorba care spune ca "Nu ramanem decat cu ceea ce daruim"

Nu contează ...

Nu contează că eşti gras sau slab- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,

nu contează că ai nasul lung şi subtire ori mic sau borcănat- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,
nu contează că ai părul negru, șaten, roșu, cărunt sau blond-eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit aşa cum eşti,
nu contează că ai ochii verzi saunegri,
nu contează că esti înalt sau scund,
eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit asa cum eşti.
Dumnezeu te-a făcut o făptură minunată şi te iubeşte atât de mult,
că moare de dragul tău, își dă viaţa pe cruce pentru tine.
Nu contează că ai sau nu ai haine de firmă,
nu contează că ai vilă cu 35 de camere sau o cămăruţă,
ori dormi în gară ori în cel mai scump hotel,
nu contează că ai facultate, doctorat sau doar liceu ori patru clase,
pentru a fi iubit de Dumnezeu,
Dumnezeu te iubeste oricum ai fi.
Nu contează că esti director de bancă sau femeie de serviciu,
contează să îl ai în suflet pe Dumnezeu, să-L chemi mereu în viaţa ta.
Toate etichetele puse de alţii nu contează decât în mintea omului.
Dumnezeu cu mâinile lui a creat omul şi l-a creat frumos, a sădit în inima lui dorul de frumos, de bine şi de adevăr.
Restul e suflare de vânt, dacă e trăit fără Dumnezeu.AMIN

Rasplata faptei bune

Se zice ca in drum spre Rai,
Sfant` Casian s-a insotit cu Neculai.

Invesmantati in strai de sarbatoare,
Mergeau la intalnirea lor cea mare,
Cu-Atotputernicul si Unicul, Cuvantul,
Cel ce zidit-a Cerul si pamantul.

Pe cale ins-au intalnit in greu
Un nevoias cu caru-n helesteu.
Atuncea Neculai cel bun, smerit,
S-a suflecat s-ajute-un necajit.
Si si-a proptit umarul pe sub druc,
Sa scoata carul din acest bucluc.

Dar Casian, gandind ca nu e drept
Sa te abati prin griji de Intelept,
A renuntat la gand de ajutor,
Sa nu-si pateze strai stralucitor.

Si-a mers...in urma capul n-a intors,
Pan-a ajunns la tronul lui Hristos.
Iar cand s-a-nfatisat la Cel ce il dori,
Graiu-i muti, privelistea-l uimi:
Ca, langa Dumnezeu, statea mai luminos
Sfant` Nicolai, cel bun si credincios.

Iar Bunul Domn, graind cu-ntelepciune,
A pus ca zile de inchinaciune
Sfantului Nicolai de patru ori cinstire,
In patru slujbe-n an de pomenire,

Iar Casian, prin sansa-i ignorata,
Si-a dobandit cinstire la patru ani odata.

LUCEFERII STIINTEI

Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.

Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.

Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".

Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.

Cate le ajunge capul,
Se grabes sa nascoceasca,
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca

Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.

Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!

Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

CUGETARI SCURTE

Niciodata duhul nostru
Nu se poate linisti
Daca nu ne dam silinta
"Intru Domnul a trai".

Dupa cum nu tace pruncul
Cand lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.

Intru Domnul este pacea,
Intru el odihna mea,
Calea cea adevarata
Si acum si pururea.

Cand mintea vrea sa zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrajmasul tainic
Ne bantuie mereu.

Imprastie gandirea
Ca pulberea in vant
Si cauta sa traga
Privirea la pamant.

Priveliste desarta
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din "vesnicul liman".

Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.

O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.

Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc.

Un frate pe nume Ioan a venit la avva Filimon şi, aşezându-se, i-a spus: "Ce să fac să mă mântuiesc? Deoarece mintea mi se plimbă de la una la alta şi se îndreaptă spre toate lucrurile rele". După o pauză, părintele i-a răspuns: "Aceasta e una dintre patimile din afară şi nu te lasă căci înca nu ai dobândit o dorire desăvârşită a lui Dumnezeu. Căldura acestei dorinţe şi cunoştinţa lui Dumnezeu încă nu au venit la tine". Fratele i-a zis: "Ce ar trebui să fac, părinte?". Avva Filimon răspunse: "Cugetă în lăuntrul tău pentru o vreme, adânc în inima ta; căci aceasta îţi poate curăţi mintea de lucrurile acelea". Fratele, neînţelegând ceea ce i se spusese, îi zise bătrânului: "Ce este cugetarea lăuntrică, părinte?". Bătrânul răspunse: "Uită-te mereu în inima ta, şi cu atenţie rosteşte în mintea ta cu frică şi cutremur: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". Căci aceasta e povaţa pe care fericitul Diadoh a dat-o începătorilor".

Fratele a plecat; şi cu ajutorul Domnului şi pentru rugăciunile bătrânului a găsit liniştea şi o vreme s-a umplut de dulceaţă cu această cugetare. Dar apoi, dintr-o dată, aceasta l-a părăsit şi nu mai putea să o săvârşească sau să se roage cu atenţie. Aşa că s-a dus iar la bătrân şi i-a spus ce păţise. Iar bătrînul i-a zis: "Ai avut această înainte-gustare a liniştii şi a lucrării lăuntrice, şi ai trăit dulceaţa care vine din ele. Aceasta e ceea ce ar trebui să faci mereu în inima ta: fie de mănânci sau bei, că eşti cu cineva sau în afara chiliei tale, sau pe drumuri, repetă acea rugăciune cu mintea trează şi gândul neabătut. De asemenea, cântă, şi meditează în rugăciune şi psalmi. Chiar şi când faci munci trebuincioase, nu lăsa mintea ta să stea, ci continuă să cugeţi lăuntric şi să te rogi. Căci astfel poţi atinge profunzimile Sfintei Scripturi şi puterea ascunsă acolo, dând lucrare neîncetată minţii, şi, astfel împlinind porunca apostolească "Rugaţi-vă neîncetat" (I Tesaloniceni 5, 17). Dă mare atenţie inimii tale şi păzeşte-o, ca nu cumva să intre gânduri rele sau altfel goale şi nefolositoare. Fără întrerupere, fie de eşti adormit sau treaz, de mănânci, bei, sau eşti cu cineva, lasă-ţi inima şi mintea, lăuntric, într-o vreme să cugete la psalmi, într-alta să repete rugăciunea: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". Şi când cânţi, asigură-te că gura nu îţi glăsuieşte un lucru, iar mintea îţi cugetă la altul".

Iarăşi, fratele a zis: "În somn văd multe închipuiri deşarte". Şi bătrânul i-a spus: "Nu fi trândav şi neglijent. Înainte să te duci spre somn, rosteşte multe rugăciuni întru inima ta, luptă împotriva gândurilor rele şi nu te lăsa amăgit de cererile diavolului. Atunci Dumnezeu te va primi în prezenţa Sa. Dacă este cu putinţă, dormi numai după rostirea psalmilor şi după cugetarea lăuntrică. Nu te lăsa prins nepregătit, lăsându-ţi mintea să accepte gănduri străine; ci întinde-te cugetând cu gândul rugăciunii tale, că în vremea somnului te va păzi, iar când te vei deştepta va grăi cu tine (Pilde 6, 22). De asemenea, rosteşte sfântul Crez al credinţei Ortodoxe înainte să adormi. Căci dreapta credinţă în Dumnezeu este izvorul şi paza tuturor binecuvântărilor".

A fi ortodox înseamna...

A fi ortodox înseamnă în primul rând să trăieşti asemenea unei poezii, o clipă şi atât;

A fi ortodox înseamă în al doilea rând să te jertfeşti o veşnicie şi mai mult;

A fi ortodox cuprinde în al treilea rând să înţelegi paradoxal, între cer şi pământ;

A fi ortodox înseamnă să ştii când să dăruieşti o inimă… cât mai mult;

A fi ortodox eşti când reuşeşti să înţelegi văzutul nevăzut;

A fi ortodox înseamnă să înţelegi că praf de stele eşti şi nimic mai mult,

Ţărână şi pământ din stele scos

Pentru veşnicie pregătit.

Stârceanu Bogdan Ioan

PSALM DE MANGAIERE

Nu te intrista, straine,
De esti izgonit,
Caci mai mult decat tine
Eu am patimit.

Cruce, spini, otet si fiere
Am gasit la oameni,
Ca sa-ti dau tie putere
Mie sa te-asemeni.

Bucura-te deci, o, frate,
Daca patimesti,
Prin rabdare-or trece toate
Caci cu Mine esti.

Nu cata-n aceasta vale
Numai mangaieri;
Viata-ntreaga este o cale
Plina de dureri.

Deci du crucea suferintei,
Rabda-al vietii chin,
In nadejdea biruintei
Du macar un spin.

Daca vei slabi-n ispite,
Ratacind prin lume,
Roaga-te mai mult, iubite,
Strig-ma pe (Mine) nume.

Iar eu fara nici o sila
O sa-ti ies inainte
Si-o sa fac cu tine mila
Ca un bun Parinte.

Langa tine-apoi voi merge
Tot mereu, mereu,
Lacrima din ochi Ti-oi sterge
Ca un Dumnezeu.

Nu te intrista, copile,
Daca suferi mult;
Roaga-te-n aceste zile
Iata, te ascult.

De vei fi cuprins de valuri
Si de tot slabit,
Eu o sa te scot la maluri,
Fiul meu iubit.

De vei fi batut de ganduri
Si de dor pe cale,
Iti voi sterge-n orice randuri
Lacrimile tale.

De nu ai in lume mama,
Lasa, fiul meu,
Nu mai fi cuprins de teama,
Tata iti sunt Eu!

Fugi de oameni, de pacate
Urca sus calvarul,
Iata vin la tine, frate,
Ca sa-ti duc amarul.

Si voi ramanea cu tine
Pana la mormant,
Numai tu sa crezi in Mine
Caci cu tine sunt.

Si voi duce-a ta povara
Oriunde vei fi,
Fie iarna, fie vara,
Eu te voi pazi.

Pe cei stapaniti de ura
Ii voi imblanzi,
Iar pe cei ce ma injura
Ii voi risipi.

Pe cei plini de ganduri rele
Ii voi impaca,
Si pe fiii Maicii Mele
Nu ii voi lasa.

Nu mai plange deci, o, frate,
Pe carari straine,
Mani vor trece-aceste toate
Si vei fi cu Mine!…

Vasile Preotul
Poezie scrisa de parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria

Modelul unui preot de tara

Se povesteste despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa.

Intr-o zi geroasa de iarna, un boier se duse sa-i faca o vizita. Intrand in casa, boierul ramase uimit de ceea ce vazu in camera de primire a preotului. Mobila era foarte simpla si putina de tot, iar peretii erau simplu varuiti si fara tablouri sau covoare.

Boierul, intru uimirea lui, il intreba pe preot:

- Parinte, ce este saracia aceasta din odaie ?

Cu multa dragoste, parintele ii raspunse, zicand:

- Pai, cand intru iarna in casa, peretii nu mi se plang niciodata ca nu au podoabe pe ei sau ca le este frig. Saracii insa, care intra pe poarta casei mele, primesc intotdeauna cate o mancare calda si cate o haina, care ii poate apara de frig.

Pribeag la cruce

Pe drumul de piatră ce cată spre cruce
Un om, obosit, o povară îşi duce.
Să urce îi cere un glas care pare
Nu ţine în seamă ce are-n spinare.

Iar calea e grea şi nu poate să urce
Deşi e marcată, tot poate s-o’ncurce.
E drumul cu piedici şi cu povârnişuri
Ce are prăpăstii, dar şi grohotişuri.

Şi piatra e dură cu talpa-i cea goală,
Mai cade pe jos, dar degrabă se scoală
Căci vrea sa ajungă mai iute la cruce
S-arunce povara şi-un jug să apuce.

E grea şi e dură povara din spate
Căci omu-a umplut-o cu grave păcate
Şi-ar vrea să le-arunce în valea uitării.
Dând astfel răspuns la solia chemării.

E greu de urcat povârnişul Golgotei
Căci e de luptat ca să faci faţă poftei
De-a merge cu alţii pe calea cea largă
Ce merg la pierzare. Ba chiar unii-aleargă.

Chiar de sunt ispite pe calea neblândă
Şi pofte-n răscruci, pe cărare, abundă
Se uită spre Domnul, căci El îl ajută
Să aibă puteri şi credinţă mai multă!

Da, … omul e tare-n a sa hotărâre
Şi nu se întoarce. Nu vrea coborâre.
Simţind că nu poate ca singur s-ajungă,
Plecat pe genunchi, disperarea-şi alungă.

El cere de sus o putere-ndoită:
Să aibă şi el firea sa răstignită,
Să nu mai cârtească nicicând pe cărare
Şi Domnul să-i dea mult dorita iertare.

De simţi chiar acum că eşti tu călătorul
Şi de al tău Domn te-a cuprins tare dorul,
De vrei ca Isus de povară s-apuce
Să mergi înainte pe drumul de cruce!

Mai stai doar o clipă, priveşte spre cruce
Căci Domnul iertare şi pace-ţi aduce
Te-ajută să mergi către cer, înainte
Te face mai bun, dar şi mult mai cuminte.

© Viorel Dascalu 2010

Poezia cu dragoste de neam

RÃVAȘ DIN PRIBEGIE

Îți trimit, măi Ghiță frate
Acest răvaș de departe.
Ca să știți că mai trăiesc
Și pe-aici mă chinuiesc.
Departe de voi și țară,
Prin straini painea-i amara.
Tot ce'ncerc si tot ce fac,
Nimica nu mi-i pe plac.
Port in suflet greu alean
Si ma usuc an cu an.
An cu an si zi cu zi,
Tot asa pan'ce-oi muri.
Ma tot rog in gandul meu,
Doar s'a'ndura Dumnezeu
De neamul nostrucrestin,
Ce se stinge'n jug si chin.
Cine-si pierde Tara lui
E copil al nimanui,
Ratacind din loc in loc,
Suflet fara de noroc.

Unde's mandrii nostri munti,
Sate cu batrani carunti,
Izvoare ce spun povesti
Plaiuri scumpe romanesti,
Dumbravi cu stejari batrani,
Hore mandre de romani?
Acea lume de tarani
Ce's stapani de mii de ani,
Peste glia cea strabuna
Cer de stele, soare, luna.

Cand traia mama si tata
Si ne strangeam toata gloata,
La un Pasti sau la Craciun
Cu colindul de Ajun,
Eram toti veseli, vioi
Cu toti fratii langa noi.
Bucuria noastra mare,
Stralucea ca sfantul soare.
Insusi Bunul Dumnezeu,
Parca traia'n satul meu.
Gradinile roditoare,
Infloreau scaldate'n soare
Grijite cu drag si zor
De crestinescul popor.

De pe drumurile straine
Ce sa va trimit fratine?
Bani si-averi n'am adunat,
Doar ceva de imbracat.
Nu mi-am ridicat palate,
In neagra strainatate.
Nici viata n'am avut,
Chinul vostru m'a durut.

Asa mi-a fost datul sortii,
Sa nu-i vad in ceasul mortii,
Nici pe mama, nici pe tata,
Nici pe frati, nici pe surori.
Cum sa mai fi strans comori,
Pe pamanturi rosi, pustii,
Unde nu cresc bucurii?

Pe meleagurile straine,
Nu gasesti umbra la nime.
Numai pietre, numai spini,
Sa tot plangi, sa tot suspini.
N'ai nici frati, n'ai nici surori
Codri verzi, gradini de flori.

Unde-i, mai frate Mihai,
Tara noastra ca un rai,
Lanuri bogate, livezi
Primaveri si rauri verzi?
Frunza toamnei cu rugina,
Manastiri cu Bucovina,
Ierne grele si nameti
Cern fulgi albi pentru poeti.

Dormeau vaile'n zapada
Si crestea iarba'n livada.
Barsanele la izvor
Fluerul ciobanilor.

Ma rog, Doamne, si ma'nchin
Sub streasina de Cosmin,
Sa ma'ntorc din pribegii
Pe carari de vesnicii.
In pacea satului meu
Aproape de Dumnezeu.

Prohodul Adormirii Maicii Domnului

STAREA INTAI

1. In mormant Viata
Ai fost pus, Hristoase,
Si-a vietii Maica-acum intra in mormant
Si se muta la viata cea de sus.

2. Tu nascand Viata,
Pe a tot-Dumnezeu
Si viata, Prea Curata schimband-o
La viata cea de sus te-ai si mutat.

3. Te marim pe tine,
Maica prea curata,
Si-adormirea ta cinstim, praznuind-o
Cu solirea-ti pururea fiind paziti.

4. Fericimu-te toti,
O prea sfanta Maica,
Inchinandu-ne cinstitei tale mutari,
Cea de care

ingerii s-au minunat.

5. Te marim pe tine,
Maica a lui Hristos,
Care far a de samanta ai zamislit
Si a a ta mutare toti o preamarim.

6. Fericimu-te toti,
Maica a lui Hristos
Ceea ceai pricinuit pe noul Adam,
Si-adormirea-ti cu credinta o cinstim.

7. Te marim, Fecioara
Pururea cinstita
Si icoanei tale ne inchinam,
Ca la oglindirea sfantului tau chip.

8. Fericimu-te toti,
Maica a lui Hristos,
Ca pe rugatoarea pururea pentru noi
Si ca pe o solitoare pentru toti.

9. A fericitilor
Tai parinti straluciti,
Tu prea fericita fiica lor te-ai facut
Si pe toate neamurile ai intrecut.

10. Drept-maritori preoti
Si popor credincios
Cu smerenie cadem la sicriul tau
Prea curata Maica lui Emanuil.

11. Multimea de pustnici,
Cete de cuviosi
O, voi tineri si fecioare, cu cei batrani
Cantati adormirea prea Curatei Maici.

12. O voi domnitori mari,
Toti acum laudati
Stramutarea prea curatei Imparatese
Ce-a nascut pe Imparatul tuturor.

13. Cine dar va spune
Bucuria multa
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus
Cand i sa vestit mutarea Ei la cer.

14. Suind Prea Curata
Muntele Eleon
Si in mana de la inger floare luand
Catre Cel nascut din Ea se inchina.

15. A muntelui saduri.
Tie ti se-nchina,
Prea Curata, vazand ramura de finic
Ca la Maica Celui atotziditor.

16. Glasul Celui de sus
Fara veste-a grait
De mutarea ta iubitului ucenic,
In Efes fiind cu slujba lui Hristos.

17. "Mergi la Ghetsiinani
Iute si prea degrab,
Caci se muta Maica Domnului sus la cer,
Facand cea de pe pamant mutarea sa".

18. O minuni straine,
Mari si dumnezeiesti,
Cum de nori pe sus, Curata, s-adusera
La inmormantarea ta, apostolii!

19. Venind de la margini
Ceata de ucenici
Minunat de nori purtatu-s-a prin vazduh,
Ca sa-ngroape trupul Maicii lui Hristos.

20. De la margini vine

Ceata de ucenici,
Ca sa-ngroape in mormant preasfantul sau trup,
Cea mutata negrait de pe pamant.

21. Dintre ale lumii
Margini pan-la margini,
Adunandu-se soborul apostolesc
Pe Cea fara de prihana preamaresc.

22. Coruri de la arhangheli
Si de la ingeri cete
Adunandu-se la sfanta mutarea ta,
Te maresc in canturi, spaimantandu-se.

23. Stapanul ca Fiu dand
Haruri Maicii Sale,
Din cerestile lacasuri sa pogorat,
Ca pe-al Maicii Sale Duh sa-l poarte sus.

24. La a ta curata,
Cinstit-adormire,
A venit intreg soborul cel ingeresc,
Iara ceata de apostoli te plangea.

25. Adevar minune
Straina-i a privi
Si-a vedea pe Dumnezeu ca un om primind
In maini sufletul prea sfintei Sale Maici.

26. Ceea ce suit-ai
La lacasuri ceresti
Nu lipsi, Stapana noastra, privind spre noi,
Spre cei ce cu drag cinstim mutarea ta.

27. Inaltand Fecioara
Mainile sale-n sus
Credinciosii toti se roaga a fi paziti
Prin mutarea Ei la Fiul sau iubit.

28. Mori acum si te duci
La viata de sus
Ci sa nu ne parasesti pe noi, robii tai,
Vesnic treaza Solitoare pentru toti.

29. Minune prea mare
Este a se vedea,
Cum ceea care Viata lumii nascu
Mortii cei firesti partasa sa facut.

30. Prunc fiind Iisus,
Fiul Celui de sus,
Se purta de prea curatele tale maini,
Iar acum El poarta-n maini sufletul tau.

31. Ucenice Petre
Si ceilalti ucenici
Bun ramas de petrecanie cuvantand
A canta incepeti Maicii Domnului.

32. Fericimu-te toti,
Maica prea curata,
Si mutarea-ti praznuind, cu toti te cinstim,
Caci te-ai dus de pe pamant la cei de sus.

33. Mutatu-te-ai de jos
La viata se sus,
Dara ostile de ingeri s-au inspaimantat,
Cand al tau duh Tatalui ceresc ai dat.

34. Dusmanii tai cei rai,
Si prea inselatori
Vrand sa-ti arda trupul ca niste pagani
S-au orbit de dreapta Celui Prea Inalt.

35. Sabie grozava
Cu taierea sclipi
Impotriva celui singur semet pornit
Spre curata Maica a lui Dumnezeu.

36. Nemernicul vrajmas,
Patul vrand a-ti surpa,
Nevazut a patimit taierea de maini
Ticaloase ce de pat s-au fost atins.

37. A cerestilor osti,
Dulci cantari si frumos
Potrivite s-auzeau de toti ce erau
Privind adormirea Maicii Domnului.

38. Ceea ce nascut-ai Pe Hristos Viata,
Spune dara cum de moarte te-mpartasisi?
O cunoaste numai Cel nascut al tau.

39. Prea curata Maica
Prea cinstita Sfanta,
Dupa stralucit-acum adormirea ta,
Apara pe cei ce cred intru Hristos.

40. P e cei ce mutarea-ti
Credincios praznuiesc,
Tu-i acopera si-i apara de nevoi,
Prea curata totdeauna ramanand.

41. Din grele primejdii
Si de limbi viclene
Scapi pe cei ce canta-acum adormirea ta,
Prea cinstita Solitoare-a tuturor.

42. Catre Domnul te am
Solitoare si-ajutor,
Prea curata Nascatoare de Dumnezeu,
Ca Tu din primejdii sa ma mantuiesti.

43. Inainte iti stam,
Maica lui Dumnezeu,
Pomenirea ta din inima laudand,
Cantari sfinte cu buzele versuim.

44. Insufletite Cer
Ce-ncapusi pe Domnul,
La cereasca locuinta

te-ai ridicat
Si pe lumea cea de sus ai luminat.

45. Cei ce cu dorinta
Savarsim, prea sfanta
Maica si Fecioara, astazi mutarea ta,
Mantuiti sa fim de patimi ne rugam.

46. Proorocul David,
Strunindu-si lauta,
Te mareste Prea Curata, cantandu-te
Si-adormirea ta cu drag vestind-o.

47. Credincioase cete
Canta chivotului
Impletite versuiri de ceresti cantari
Celei duse la odihna cea de sus.

48. Tie ce nascut-ai
Pe Hristos Viata
Cu credinta iti cantam si te prea cinstim
Si mutarea ta, Fecioara o marim.

49. Multime de oameni
Lauda pe Prunca,
Marind, Prea Curata, si adormirea ta
Cea cantata de soborul ingeresc.

50. A toti credinciosii
Din nevoi scapare,
Miluieste, Nascatoare de Dumnezeu,
Pe cati canta astazi adormirea ta.

51. Proorocii candva,
Prea Curata, vestind
Adormirea ta, Fecioara, o au vazut
Si multimi de ingeri o au laudat.

52. Intr-a mortii umbra
Se ingroapa acum
Ceea ce nascu Viata, mutandu-se
De la voi la Tronul cel vesnic de sus.

53. Certati cu Dumnezeu
Fiind, ne-am impacat
Intru tine, Nascatoare de Dumnezeu,
Deci Fecioara adormirea ta marim.

54. Prea lumii, Stapana,
Prea curata privind,
Stralucit ca sa se-ncuie-n mormant acum,
O, tu sat Ghetsimani, te bucura!

55. Mult dumnezeiescul
David s-a bucurat
Psalmi cantand scularii tale celei din morti,
O, Tu al lui Dumnezeu sicriu sfintit.

56. Savarsim toti astazi
Ducerea de la noi
A Maicii Cuvantului, curatindu-ne
Mintea, inima, trupul si sufletul.

57. A Domnului Maica,
Pe cei drept-maritori
Care cinste dau mutarii tale, fa-i tari
Impotriva luptatorilor vrajmasi.

58. Dar cum mori, Fecioara,
Care Viata ai dat,
Ca si oamenii firesti supuindu-te
Si cum rabda Cel nascut far-de pacat?

59. Stangandu-va margini,
Veniti sa fericim
Cea de-aci dumnezeiasca petrecere
Catre cer a Maicii Domnului acum.

60. Din curate-ti sangiuiri
Luand trup Iisus,
Pe flamanzi i-a saturat prea indestulat
Si afara pe bogati i-a scos deserti.

61. De a ta mutare
Salta firea acum,
Veselindu-se cu ingerii, oamenii,
ingroparea ta de obste savarsind.

62. Ceea ce trup de lut
Lui Hristos daruisi,
Zamislindu-l, Nascatoare de Dumnezeu,
Rugaciunile noastre sa nu la treci.

63. La puteri mai-nalte,
Cerestile Puteri
Au strigat zicand, acum pregatiti-va,
Ca pe Maica Domnului sa o primiti.

64. Preoti si norodul
Si toti cei credinciosi,
Cu smerenie te roaga, ca sa primesti,
O, Stapana, rugaciunile lor azi.

65. Una Prea Curata,
Tie toti ne rugam,
Ca prin blanzii si milosii tai ochi frumosi
Sa privesti spre noi Smeritii pururea.

66. Nascand Tu, Curata,
Pe Hristos Ziditor,
Din nevoi sa mantuiasca, roaga-te Lui,
Pe cei ce cu drag cinstesc mutarea ta.

67. Solitoarea lumii,
Scutul crestinilor,
Pe cei cati scapa la tine acopera-i,
De ispite si nevoi pazind pe toti.

68. Nadejdea toti avand
La tine, Prea Sfanta,
Nenuntita, Nascatoare de Dumnezeu,
In nadejdea ta noi nu ne poticnim.

69. Strigam toti cinstitul
Glas al lui Gavriil,
Bucuria tuturor credinciosilor:
Bucurie fie-ti, Maica Domnului.

70. De orice ispite
Si de multe nevoi
Ceea ce pe Dumnezeu, Prea Sfant-ai nascut,
Si pe robii tai acum sai izbavesti.

71. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Pe care tea inchipuit stalpul cel de foc
Si pe noul Israil povatuiesti.

72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu, Pe care Moisi de mult te-a vazut in rug
Ce nears ardea in muntele Sinai.

73. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Scara-nalta insuflata, ce oarecand
S-a vazut de catre dreptul Iacov.

74. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Cea pe care Ghedeon te-a inchipuit
Lana uda ce pamantul rourezi.

75. Te marim, Lumina
Cea in trei straluciri
Pe Parintele, pe Fiul si Duhul Sfant,
Pe Treimea cea atotputernica.

76. Fericimu-te toti
Credinciosii tai fii,
Caci purtasi pe Dumnezeu cel neincaput
Ce in tine-a incapea a primit.

77. Te marim pe tine,
Preacurata Maica,
Si prea sfanta adormirea ta o cinstim,
Si mutarea ta de pe pamant la cer.

78. In mormant viata
Ai fost pus, Hristoase,
Si-a vietii Maica-acum intra in mormant
Si se muta la viata cea de sus.
Ectenia mica si Vosglas:
Ca s-a binecuvantat numele Tau...

STAREA A DOUA

1. Cade-se acum,
Ca sa te marim, Fecioara Maica
Mai cinstita fiind si mai marita mult
Decat toate cetele cele de sus.

2. Cade-se acum
Sa te fericim, Fecioara Maica,
Fericita totdeauna adevarat,
Mai marita decat cei ce au ochi multi.

3. A te ferici
Se cuvine, pururea Fecioara,
Ca nascand pe Facatorul tau te-ai facut
Decat cerurile cu mult mai presus.

4. Ca sa te marim
Se cuvine, Nascatoare, Doamna
Ca prin ale tale rugi sa ne-acoperim
Pentru adormirea ta cea sfant-acum.

5. Toti cei credinciosi
Ai curatei Maice si Fecioare
Adormirea-ti cantand, zicem: bucurate,
Solitoarea noastra calda-a tuturor;

6. Primeste-acum
De petrecere cantari, Fecioara,
Maica a tot Imparatului Dumnezeu
Si trimite pace credinciosilor.

7. Monahi multi si sfinti
Si-ale cuviosilor soboare,
Cum si cetele barbatilor credinciosi,
Din evlavie cu totii te maresc.

8. Cete tineresti,
Cu fecioarele drept credincioase,
De petrecere cantare strigati acum,
Pentru Maica sfant-a lui Emanuil.

9. Trupul pamantesc
Vazand ceata uceniceasca,
Al tau Maica Ziditorului tuturor,
Cu sfiala tronul tau ti l-au purtat.

10. Credinciosii toti
Fericim pe cea acum mutata
Catre ceruri, Nascatoarea de Dumnezeu,
Ca pe dansa solitoare s-o avem.

11. Noul Israel,
Acum dupa sfanta datorie.
Cu cantari dumnezeiesti prea mareste-n cor
A Fecioarei ducere la cei de sus.

12. Pe cei ce-ti cantam
Cu credinta prea curata Maica
Ce-ai nascut pe Imparatul cerurilor,
Binecuvinteaza-ne pe noi de sus.

13. Pre curate maini
Tinzand catre Dumnezeu, Fecioara,
Ca o buna miluieste si-acopera
Pe toti care-si pun nadejdea-n mila ta.

14. Priveghelnica
Rugaciune, curata Fecioara,
Primeste acum cu mila si cererea
Celor ce cinstim cu drag mutarea ta.

15. Pomeneste-ne,
Maica si Fecioara prea curata,
Prin a ta mutare sfanta, rugamu-te
Si a noastre greseli nu le socoti.

16. Din multe nevoi,
Intamplari, necazuri izbaveste
Pe acei care in tine nadajduiesc
Si cinstire adormirii tale dau.

17. Ucenicii toti
La sicriul tau sosind in graba,
Prin vazduh fiind purtati de pe unde-au fost,
In genunchi, Fecioara, ti s-au inchinat.

18. Toti au povestit
Celei sfinte si neprihanite,
Cum au fost rapiti de nori din locurile
Unde stau si predicau noroadelor.

19. Fara de barbat
Ci nascut, Fecioara prea curata
Dar si moarta tu fiind, nu ai putrezit
Si-ndoita inchinare ai primit.

20. Cel de Dumnezeu
Primitor trup ceata de apostoli
Il ingroapa-acum strigand cu-ale tale rugi,
Mostenirea ta, Stapana, apara.

21. Toti Arhanghelii,
Stapanii, Domnii si Puteri toate,
Limbi, popoare, neamuri ale pamantului
Adormirea Pre Curatei laudati

22. Vas ales fiind,
Pavel a cantat pe Prea Curata,
De petrecere cantare a glasuit
Pentru ceea ce e mai presus de cer.

23. Sfarama Moisi
Manios a Sinaiului table,
Iar Stapanul pe aceea ce L-a nascut
O pazeste-n ceruri vie pururea.

24. De maini fu lipsit
In chip nevazut semetul vrajmas
Care-n fata ucenicilor a incercat
Sicriul tau sa rastoarne, o Maica!

25. Versuia cu glas
Multimea de ostire cereasca,
De la margini pe pamant tainic alergand
La-ngroparea Maicii lui Emanuil...

26. Cu dumnezeiesti,
Cuvioase cantari impletite,
Ingroparea Nascatoarei de Dumnezeu
Veniti ca si noi acum sa laudam.

27. La mutarea ta,
Maica si Fecioara prea curata,
Ti-au cantat cu duiosie ingerii toti,
Si multime mare de popor crestin.

28. Tu dintre femei

Intrecut-ai hotarele firii,
Caci tu singura avusi adormirea ta,
Mai marita decat orice muritor.

29. Preoti si popor
Adormirea-ti canta laudand-o
Dezlegarea datoriilor ne rugam
Da-ne Maica Domnului la toti acum.

30. Pe cei ce-au gresit,
Maica si Fecioara, prea curata,
Sfanta Prunca, miluieste-i, ca maneca
La locasul tau cel ce-i dumnezeiesc.

31. Lanturile rup
Ale tale rugi, curata Prunca,
Si din toata munca scapi pe cei ce cinstesc
Cu credinta sfanta adormirea ta.

32. Striga, o David,
Nascatoarei de Dumnezeu, lira
Rasunandu-ti: auzi fiica mutarea ta
Catre ceruri sus de jos de pe pamant.

33. Minunat a fost
A privi de jos spre cer cum pleaca
Cerul cel insufletit, Dumnzeule!
Minunate-s, Doamne, lucrurile Tale.

34. Cete ingeresti
Al tau pat cu buna cuviinta,
Maica si Fecioara, ti l-au acoperit
In vremea cand Tu, Curat-ai adormit.

35. Danturi netrupesti
Cu dumnezeiasca cuviinta
Cant-acum, Curata, Cerul insufletit,
Spre cerestile odihne Tu mergand.

36. Catre cer de jos
Al lui Aaron toiag se muta,
Care pe Hristos nespus L-a fost odraslit
Si rodeste pomul vietii vesnice.

37. Pe cea de demult
Scara-nalta de Iacov vazuta,
Cea pe care o intari Iisus cu trup,
S-a mutat acum de pe pamant la cer.

38. Patul tainuit,
Ne-ntinata Maica si Fecioara,
La prea sfinte locuinte

se suie acum
Nelipsit a locui cu Fiul Sau.

39. Cartea curata,
In care cu trup s-a scris Cuvantul,
Se inchide si se muta, puindu-se
Intru ale Fiului curate maini.

40. Daruri datii-ti-a
Peste fire, Fiul tau, Fecioara,
Nelipsit prea sfanta prunca pazindu-te
Si suindu-te la viata vesnica.

41. Cu adevarat
Ca pe o aleasa smirna sfanta
Te salasluieste-n sfanta prea sfintelor
Cel Atoateziditor si Fiul Tau.

42. Viata a rasarit
Dintru tine, prea sfanta Fecioara,
In ce chip dar trupul cel neintinat
Se facu acum mortii impartasit?

43. Casa te-ai vazut,
Prea curata Fecioara, vietii,
Deci murind indata te-ai si invrednicit
Totdeauna cu Hristos a vietui.

44. Instrunind acum
Buze prea curate-n loc de coarde,
Maicii atotfacatorului Dumnezeu
Imnuri de petrecere sa intocmim.

45. Inaltarea-n cer
A curatei Maicii Tale, Doamne,
A unit acum pe oameni cu ingerii,
Tie laudari de obste aducand.

46. Pamantesti numiri,
Domnitori ce judecati noroade,
Tineri, tinere, cantare toti sa-naltam
Maicii imparatului Hristos din cer.

47. Pomenirea ta
Cea cinstita, prea curata Maica,
Laudandu-ti o maresc toti cei ce traiesc
Si faptura toata cu smerenie.

48. Prunca odraslind
Dintru a lui Iesei tulpina,
Omeneste Maica lui Dumnezeu murisi
Si-mpreuna cu Fiul tau vietuiesti.

49. Pamantenilor,
Saltati si va minunati acuma,
Ca Muntele cel prea sfant si dumnezeiesc
Desfatare a aflat la Fiul sau.

50. Aratatu-s-a,
Prea Curata, moartea ta pod vesel,
Pe care-ai trecut la ceruri de pe pamant
Si la Fiul tau odihna ai aflat.

51. Usile ceresti
Se deschisera tie, Prea Sfanta,
Si Puterile ceresti mult te-au laudat
Si pe-al tau trup Fiul l-a primit in cer.

52. Norii luminati
Au adus multimea de apostoli
De la marginea pamantului, cuvios
Pe curata Maica Fiului s-o dea.

53. Prea sfant trupul tau,
Ucenicii plangandu-l, Curata,
Fu stropit cu lacrimi alaturand cantari
De petrecerea cea de aici la cer.

54. Margini pamantesti
Glasuiescu-ti Maica si Fecioara,
Ca nascand pe Fiul tau cel dumnezeiesc,
Amagirea idolilor ai sfarsit.

55. Lauda strigand
Toata sfanta adunare mare
Pe aceea ce nascut-a pe Dumnezeu:
Paza fii la toti prin ale tale rugi.

56. Duhul tau luand
Chiar Cuvantul ce din tine, Prunca;
Ce nascuse fara ispita de barbat,
Ca un Fiu in slava l-a salasluit.

57. Pe Stapanul lor
Ingerestile Puteri vazandu-L
Duhul Maicii sale singur in maini luand,
Spaimantatu-s-au si mult s-au bucurat.

58. Firea cea de om
intreci de Dumnezeu Nascatoare,
Caci Fecioara ai ramas dupa nastere
Si murind te duci la Fiul tau prea sfant.

59. Cete ingeresti,
Oameni si faptura toata,
Laude ti-aduc, o Maica, toti la un loc,
Ca Tu mai presus de orice fire esti.

60. Straja tare fii
Celor ce te lauda, Curata,
Impotriva bantuielilor dusmanesti
A vazutilor si nevazutilor vrajmasi.

61. Intru rugaciuni
Pe Fecioara, Maica ta, primeste-o
Ca pe o calda Solitoare pentru noi toti,
Iar pe noi, ca un bun, mantuieste-ne.

62. Pe Cel ne-nceput
Impreuna cu Fiul marescu-L
Si pe Duhul, in trei fete un Dumnezeu,
Cel ce este Ziditorul tuturor.

63. Lucru minunat
Esti cu totul fara de prihana,
Caci mormantu-ti tuturor credinciosilor
Se arata rai prea intelegator.

În crinii albi…

În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire…
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
…Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii…

Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.
( Mariana L. )

Hristos a înviat - (Alexandru Vlahuta)

Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambeste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege…
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

“Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc”…

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desuprã-ti s-au crezut…

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti…

III

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati… Hristos a Inviat!

Imn al învierii - (Valeriu Gafencu)

Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

Sarbatoarea floriilor

E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Isus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.

In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cint si osanale.

Rasuna coruri de copii
Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul ... ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

Doamne al vietii mele !

DOAMNE!!Darul Tau mi-ai dat mie sa graiesc catre Tine, Doamne, si dorul pe care il am catre bunatatea Ta ma sileste sa nu tac. Ca un singur bun si al nostru al tuturor Ziditor, iarta faradelegile si pacatele robului Tau celui pacatos si nemultumitor. Stiu ca covarsesc cu pacatele pe toti oamenii, Doamne, dar am scapare adancul cel covarsitor al indurarilor Tale; si tare sunt incredintat ca primesti si miluiesti pe toti cei ce nadajduiesc la bunatatea Ta; si mai inainte cunoscator fiind, Stapane, inima celui ce vine la Tine mai inainte o vezi daca s-a dezbracat de lume cu totul.

Sfantul Mucenic Sabin Egipteanul

Sfantul Sabin a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Era originar din Ermuopole (Egipt). Din cauza persecutiilor impotriva crestinilor, Sfantul Sabin se va retrage in munti impreuna cu alti crestini. Un cersator, care primea hrana de la Sfantul Sabin, il va vinde slujitorilor de idoli, precum a facut Iuda cu Hristos, pe doi galbeni. A fost dus inaintea tribunalului nelegiuirii cu alti sase crestini. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost strapuns cu unghii de fier, ars si apoi inecat intr-un rau, luand in acest fel, cununa muceniciei

Sfanta Masa din altarul bisericii

Sfanta Masa din altarul bisericii are forma unei mese cu patru laturi, mai rar rotunda, facuta dintr-o lespede de piatra sau marmura. Este sprijinita pe un singur picior (stalp). La piciorul Sfintei Mese sunt ingropate Sfinte Moaste, act care urmeaza unei vechi traditii, cand credinciosii savarseau Liturghia, in perioada persecutiilor, pe mormintele martirilor.

Sfanta Masa simbolizeaza mormantul lui Hristos, masa Cinei celei de Taina si scaunul ceresc pe care s-a asezat Hristos dupa invierea Sa. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca Sfanta Masa mai inchipuie pe Mantuitorul ca Invatator. Paul Evdochimov spune ca imaginea de la hirotonia preotului, cand acesta isi sprijina fruntea de Sfanta Masa, este asemanatoare cu cea in care Sfantul Ioan isi aseaza capul pe pieptul Mantuitorului (Ioan 13, 23).

Atunci cand are loc sfintirea bisericii, Sfanta Masa se spala cu apa, act care simbolizeaza Botezul lui Hristos. Astfel, Sfanta Masa este si Iordanul in care S-a botezat Hristos. Apoi se spala cu apa de trandafiri, apa care semnifica mirul ingroparii lui Hristos.

Dupa spalare Sfanta Masa se unge cu Sfantul si Marele Mir de catre arhiereu, act ce simbolizeaza ungerea trupului lui Hristos cu ulei de aloe si aromate de catre Iosif si Nicodim. Duhul Sfant coboara peste Sfanta Masa prin Sfantul Mir si lucreaza din ea prin preot, in toate Tainele si ierurgiile, dar mai ales realizeaza prefacerea euharistica.

Se adauga in cele patru colturi ale Sfintei Mese patru icoane de panza cu chipurile celor patru Evanghelisti.

Sfanta Masa este acoperita cu o panza alba, stransa la piciorul Sfintei Mese cu un snur. Aceasta panza inchipuie giulgiurile cu care a fost infasurat Trupul lui Hristos la punerea Sa in mormant. Peste aceasta panza este adaugat un alt acoperamant, numit endotion, de culoare rosu sau galben si semnifica stralucirea fetei lui Hristos de pe muntele Tabor. Deasupra acestei panze este intins ilitonul, o bucata de stofa in care este invelit Sfantul Antimis. Deasupra Antimisului se pune Sfanta Evanghelie, pentru ca prin ea se vestesc toate cele ce s-au savarsit si se savarsesc de Hristos spre mantuirea oamenilor si Sfanta Cruce, simbol al Rastignirii si Invierii Domnului si al mantuirii noastre, caci “prin Cruce a venit mantuire la toata lumea”. Tot pe Sfanta Masa sta permanent Chivotul, o cutie de metal pretios, de forma unei bisericute miniaturale, in care se pastreaza Sfanta Impartasanie pentru bolnavi.

Lucrarea de sfintire a unei biserici se incheie cu urmatoarea rugaciune, rostita in fata Sfintei Mese: "Multumim Tie, Doamne, ca darul pe care l-ai varsat peste Apostolii Tai, l-ai varsat si peste noi, pacatosii. Drept aceea ne rugam Tie, ca jertfele ce se aduc intr-insa sa se prefaca intru Prea Sfantul Tau Trup si Sange al Unuia Nascut Fiului Tau, spre mantuirea a toata lumea si a nevredniciei noastre".

Părintele Arsenie Boca-Cuvinte alese ale părintelui

„Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.”
„Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.”
„Dumnezeu nu uită de om, cum uită omul de Dumnezeu.”
„Doar Sfânta Liturghie mai ţine lumea.”
„Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.”
„Credinciosul în Dumnezeu depăşeşte limitele omului.”
„Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.”
„Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţie ţi se şterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.”
‚Înzestrările lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care să ne bucurăm numai noi.”
„Voi ştiţi despre Iisus o mulţime de lucruri, dar nu-L ştiţi pe El. Şi până nu-L găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găseşti nici sensul tău, nici sensul lumii.”
„Necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.”
„Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.”
„Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.”
„Sunt multe chipuri de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus.”
„Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”
„Creştinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toate zilele.”

(Copiate din "Cadelnita")

TAINA CELOR 40 DE LITURGHII

Înainte vreme, când încă nu se ştia puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposaţi câte 20, alţii câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Si cum a fost?

Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâţia i-a botezat şi i-a şi cununat şi pe alţii i-a şi înmormântat; îl ştiau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, şi tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el.

Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrâneţe reumatismul îşi arată puterea, pe măsură ce slăbeşte omul tot mai tare. Şi i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli.

Baia aceasta era într-o grădină mare, cu o livadă frumoasă.

Şi preotul ducându-se acolo să facă baie, se ducea cu nădejdea în Dumnezeu, că aşa-i datoria preotului şi a călugărului şi a creştinului când călătoreşte, mai ales singur, să zică rugăciuni pe drum. Zicea rugăciuni de acasă până ajungea în grădină.

Când ajungea acolo în grădină, întâlnea un tânăr plângând şi văitându-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tânărul acesta cu preotul la baie şi arăta multă dragoste să-l ajute pe preot. Preotul bătrân, cât stătea în baie zicea rugăciuni, că el ştia rugăciuni multe pe de rost.

Când ieşea din baie, tânărul acela iar venea plângând. Plângea într-una. Ştergea picioarele preotului, îl încălţa, îi dădea haina şi-l petrecea plângând. Acuma bietul preot, văzând pe tânărul acesta că plânge, îl întreabă: “Tinere, de ce plângi?” Iar el nu grăia nimic. Atunci preotul s-a gândit să-i dea bani. Dar acela plângea şi n-a vrut să primească banii. De câte ori venea preotul, găsea pe tânărul ăsta care ieşea de undeva din livadă, că era livadă deasă cu pomi, plângând tare, şi mergea cu el la baie şi îl ajuta până ieşea preotul din grădină, iar el rămânea în grădina aceea.

Atunci, ce s-a gândit preotul? A pus nişte prescuri şi o sticlă de vin curat într-un şervet frumos şi a zis: “Eu am să-i dau prescurile acestea şi o sticlă de vin, poate acestea le va primi, că tare mult bine îmi face omul acesta”.

Când a ajuns preotul, l-a întâlnit iar plângând. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, şi când să iasă pe poartă, preotul zice:

- Ia legătura asta cu prescuri şi o sticlă de vin, să le mănânci, că le-am blagoslovit eu.

Atunci a vorbit tânărul acela:

- Oh, părinte, oh! Dacă ai şti cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri să mănânc. Vai şi amar de mine!

Si atunci s-a speriat preotul:

- Dar cine eşti tu, fiule? De ce n-ai vorbit până acum, că de atâtea ori am venit eu în grădina asta şi tare mult m-ai ajutat?

- Oh, părinte sfinte, dacă ai sta sfinţia ta în grădina asta şi în baia asta toată viaţa, mare bine mi-ai face mie!

- Dar de ce?

- Că numai sfinţia ta când vii în grădina asta şi cât stai în baie zici rugăciuni, şi numai atât pot sta şi eu în grădina asta a mea.

Bătrânul când făcea baie se ruga şi zicea: “Doamne, pomeneşte şi iartă păcatele aceluia care a făcut baia aceasta”, fiindcă era gratuită şi avea toate cele de nevoie.

- Dar unde eşti tu?

- Eu sunt în iad!

- Dar cine eşti tu?

- Eu sunt proprietarul acestei grădini. Grădina aceasta cu pomi a fost a mea şi baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea şi am lăsat-o în folosul comunei, dar am murit în floarea vârstei, cu păcate grele şi m-am dus în iad. M-am mărturisit eu, dar degeaba, că n-am avut vreme când face canon. Si iată, părinte sfinte, sunt 80 de ani de când mă muncesc în iad. Si când intri tu, părinte sfinte, în grădina asta şi te rogi, îngerul Domnului vine si mă scoate din foc. Si toţi care stau în baie, numai răutăţi fac, si nu se gândesc la Dumnezeu. Iar dumneata şi când stai în baie şi când intri în grădină, intri cu rugăciunea. Asta dreptate mi-a făcut Dumnezeu, că trimite pe îngerul Domnului şi mă ia din foc, “cât va sta preotul în baie şi în grădină, pentru rugăciunile lui, fiindcă se foloseşte şi preotul, tu să stai în grădina ta”. De aceea am spus, părinte sfinte, dacă ai sta mata în grădina asta până la sfârşitul vieţii, atâta stau eu afară din iad. Cum pleci mata, mă răpeşte îngerul Domnului si mă duce înapoi la munci.

Şi s-a speriat preotul. Şi a întrebat:

- Cum te cheamă, frate?

- Ioan mă cheamă.

- Da? Frate Ioane, şi cum pot eu să te ajut?

- O, părinte, mare putere au preoţii de la Dumnezeu! Multe suflete scot preoţii din iad.

- Dar cu ce?

- Dacă vrei, părinte sfinte, nu-mi da prescuri să mănânc, că eu sunt duh, eu mă arăt ţie aşa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot mânca şi bea acuma. Dacă vrei, ia prescurile şi vinul şi să faci pentru mine, părinte sfmte, 40 de Liturghii să mă scoţi din foc, că dacă mă ajuţi, mare plată ai să ai în ziua judecăţii, în ziua cea mare.

Şi cum a zis aşa, cum era cu preotul de vorbă în grădină, n-a mai văzut nimic preotul. I-au ţiuit preotului urechile, s-a speriat, a rămas în grădină şi a început a plânge: “Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca să vorbească cu mine şi să-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Până atunci se făceau 30 de Liturghii, cum am spus.

Atunci preotul a venit acasă plângând. Şi l-a văzut ginerele şi fiică-sa, şi l-a întrebat:

- Ce ai, tată, că eşti mâhnit?

Ştii, omul se cunoaşte.

- Dragul tatii, ce să am? Sunt supărat. Mă cam dor picioarele; de-acum văd că mi se apropie sfârşitul meu. Uite, măi băiete, ce vreau să fac. Eu, fiindcă am fost preot 60 de ani în comuna asta, vreau să mă duc pregătit din lumea asta. Să-mi dai voie să slujesc 40 de zile Sfânta Liturghie.

- Cine?

- Eu.

- N-ai să poţi, tată! Vezi, mata de-abia te duci.

- Cum va vrea Dumnezeu.

- El a vrut să slujească; să se ostenească el.

Şi atunci s-a minunat.

- Dacă ai să poţi, tată! Am să te mai ajut şi eu. Dar dacă poţi mata, noi te lăsăm să faci.

- Dar nu aşa cum slujiţi voi, numai duminica şi în sărbători, eu fac ca la mănăstiri.

Dar nu le-a spus taina ce a grăit acela şi ce-a văzut în grădină. Şi s-a apucat preotul, s-a. pregătit, s-a schimbat, s-a spălat, s-a mărturisit la cel tânăr, că nu poate sluji până nu se mărturiseşte. Si s-au minunat oamenii în satul acela: “Aţi auzit o veste? Preotul cel bătrân a zis că înainte de moarte vrea să facă 40 de zile slujbă”.

Si trăgeau clopotul la biserică în fiecare zi dascălul şi cântăreţul. Oamenii, când auzeau, ziceau: “Hai, măi, că slujeşte preotul bătrân! Asta-i o minune mare!” Dar se minunau toţi cât de uşor făcea slujba. Toată rânduiala, şi în fiecare zi Liturghie, că el dacă se împărtăşea cu Preacuratele Taine în fiecare zi, Sfintele îl întăreau. Sfintele Taine sunt şi pentru întărirea trupului, iar preotul slujitor se împărtăşeşte în fiecare zi, când slujeşte. Şi se minunau toţi: “Preotul cel bătrân a întinerit! Hai să-l vedeţi cum slujeşte, cum cădeşte şi la urmă ţine predică si face panahidă si toate”. Si oamenii, bucuria lor că a început preotul în fiecare zi să slujească. Aşa se slujea înainte în sat. Mergeau şi ei la biserică.

Si atunci a slujit preotul acesta bătrân vreo 20 de zile. La 20 de zile săracul a venit de la biserică foarte obosit. Si s-a dus în camera lui: “Eu mă odihnesc oleacă. Voi mânca când m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am împărtăşit cu Sfintele Taine”.

Şi preotul bătrân cum era încălţat cu ciubotele, a pus capul să se odihnească. Şi nici n-a adormit bine şi vede un râu mare de foc, de n-avea margine lăţimea lui. O mare de flăcări. Şi auzea fel de fel de vaiete şi ţipete şi scrâşniri din dinţi şi răcnete de disperare şi vedea cum ard oamenii şi cum îi întorc dracii cu furci în flăcări, şi cât de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Când aproape de malul acelui râu de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumătate era ieşit din flăcări. Şi a început a striga, bătând din palme: “Părinte, părinte, nu mă lăsa. Eu sunt Ioan din grădină! Iată cu Sfintele tale Liturghii, jumătate am ieşit din foc”. El făcuse jumătate din slujbe. “Nu mă lăsa, părinte sfinte, fă înainte şi mă scoate, că mare plată ai să ai în ziua judecăţii!”

Si preotul s-a trezit si n-a mai văzut râul de foc, şi s-a speriat. S-a sculat, şi mai tare s-a îmbărbătat. “Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii”, a zis bătrânul. A întinerit. Nici nu simţea că-i bătrân. “Ia uite, domnule, ce putere la el!”

Vezi, omul când ia contact cu lumea de dincolo, cât curaj are? Si a făcut bătrânul încă 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. Şi se minunau oamenii: “Măi, să-l întărească Dumnezeu pe părintele nostru, săracul! La 80 si atâţia de ani face zi de zi!” – cum a făcut stareţu1 meu Liturghii aici până la 82 de ani. Stareţul care m-a călugărit pe mine, Ioanichie. Aici se vede şi credinţa! Credinţa îl întăreşte pe om.

Şi a făcut încă 20 de liturghii. Si când a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe când era cu sfântul pocrovăţ în mână şi cu sfânta linguriţă ca să consume Sfintele, după ce s-au împărtăşit credincioşii, preotul vede deodată intrând în sfântul altar un vultur frumos, cu pene în mii şi mii de culori. Lumea plecase din biserică, pentru că se dăduse anafura. Paracliserul era prin biserică. Şi preotul a strigat:

- Măi, Vasile, ia vino repede încoace! Când a intrat paracliserul şi a văzut vulturul aşa de frumos, grozav s-a minunat. A căzut cu faţa la pământ şi a zis:

- Vai, părinte, de unde-i pasărea asta aşa de frumoasă? N-am mai văzut o aşa pasăre!

Si atunci vulturul a început a vorbi:

- Părinte sfinte, eu sunt Ioan. Iată cu Sfintele şi dumnezeieştile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor si mă duc la raiul desfătării. Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu plată în ziua cea mare a judecăţii, că ai scos un suflet din muncile iadului. Să ştii aceasta, că prin mâinile preoţilor şi prin Sfânta Liturghie multe mii şi mii de suflete în fiecare zi ies din iad, cum am ieşit şi eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum înainte să nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii.

Şi zicând aceasta, nu l-a mai văzut. Si apoi preotul le-a spus:

- Iată azi am terminat 40 de Liturghii. De acum să vă spun taina de ce am slujit.

Şi le-a spus la ai lui si au scris, că avem în prolog scris. “Scrieţi istoria asta, că am văzut-o cu ochii şi am auzit-o cu urechile. Iată cum s-a întâmplat cu mine … “. Le-a spus de când mergea la baie. Si n-a mai făcut preotul baie la picioare pe urmă, l-a întărit Sfântul Duh. Si a mai trăit preotul trei ani de zile şi după trei ani s-a dus la Domnul.

Şi s-a făcut întâmplarea aceasta în Constantinopol, pe timpul împăratului grecesc Heraclie, împărat foarte credincios, acela ce a scos Sfânta Cruce de la Ierusalim, care a fost robită de perşi. Şi v-am spus aceasta ca să cunoaşteţi puterea celor 40 de Liturghii.

*

vineri, 12 martie 2010

LA MANASTIREA NICULA

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Maica Domnului Facatoare de minuni