Dumnezeu Duhul Sfânt

Dumnezeu Duhul Sfânt

Deşi crucificarea a tulburat, a îndurerat şi a înspăimîntat pe urmaşii lui Isus, învierea a adus zorile dimineţii în viaţa lor. Cînd Domnul Hristos a rupt cătuşele morţii, Împărăţia lui Dumnezeu a răsărit în inimile lor.
Acum, un foc de nestins ardea în sufletele lor. Diferendele care, cu cîteva săptămîni mai înainte, ridicaseră bariere neplăcute între ucenici s-au topit. Ei şi-au mărturisit unii altora greşelile şi şi-au deschis mai pe deplin inimile, pentru a primi pe Isus, Împăratul lor înălţat la cer.
Unitatea acestei turme, cîndva împrăştiate, creştea pe măsură ce petreceau zi după zi în rugăciune. Într-o astfel de zi, o zi de neuitat, ei lăudau pe Dumnezeu, cînd un zgomot asemenea vuietului puternic al unui uragan s-a făcut auzit în mijlocul lor. Ca şi cînd focul ce ardea în inimile lor devenise vizibil, limbi de foc s-au aşezat deasupra capului fiecăruia dintre ei. Asemenea unui foc violent, Duhul Sfînt a coborît asupra lor.
Plini de Duhul Sfînt, ucenicii n-au putut ţine în ei iubirea lor nouă, arzîndă, şi nici bucuria lor în Isus Hristos. Ei au început să vorbească cu entuziasm, în public, despre vestea cea bună a mîntuirii. Alertată de zgomotul produs, o mulţime de oameni din localitate, împreună cu pelerinii din multe alte neamuri ce erau prezenţi în Ierusalim, s-au îndreptat cu toţii spre clădirea unde se aflau ucenicii. Plini de uimire şi nedumerire, ei au auzit – în limba lor proprie – mărturia puternică a lucrărilor minunate şi puternice ale lui Dumnezeu, rostită de nişte galileeni simpli, neinstruiţi.
„Nu înţeleg”, spuse cineva. „Ce înseamnă oare acest lucru?„ Alţii încercau să explice cele ce aveau loc spunînd: „Sînt beţi”. „Nu, nu este aşa!” a spus cu putere Petru, făcîndu-se auzit peste zgomotul mulţimii. „Nu este decît al treilea ceas din zi. Ceea ce aţi auzit şi văzut are loc datorită faptului că Isus Hristos cel înviat a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi ne-a dat acum Duhul Sfînt” (Fapte 2).