Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode

Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode
Cand vezi lucruri frumoase si cinstite pe pamant, considera-le toate nimic si gunoi fata de frumusetea si bogatia cerurilor de care te vei bucura dupa moarte, daca vei sti sa dispretuiesti toate ale lumei. Intoarce-ti privirea la soare si cugeta ca sufletul tau va fi mai stralucitor decat acesta, daca vei ramane in harul Creatorului; iar de nu, va fi mai intunecat si mai neplacut decat intunericul infernal. Privind cerul, ridica-te cu ochii sufletului mai sus, la cerul de foc , acolo fixeaza-ti gandul, fiindca-i locasul tau de bucurie gatit pentru totdeauna, daca vei trai pe pamant cu nevinovatie.

---

42. Cerul este locasul tuturor fericitilor, avandu-si fiinta din lumina cea mai curata. Sf. Calliot spune ca, dupa teologi este: "scaunul Domnului", dupa cuvintele: "scaun imi sunt Cerurile", sau "Cerul Cerului Dumnezeu". E locasul ingerilor si al oamenilor, e imparatia mult dorita a Cerurilor, despre care vorbeste fericitul Augustin: "Pentru o singura zi as fi dorit sa ma indulcesc de imparatia cereasca si atunci toate ale lumii si toata indulcirea trupeasca as fi defaimat". Iar fericitul Ieronim, aratandu-se invins lui Augustin zicea: "Frate, fericirea cereasca e negraita, necuprinsa de minte; de ea se indulcesc ingerii, dreptii o mostenesc si raman crezand astfel".

---

Primavara, cand auzi cantecul pasarilor in padure, si orice alta cantare dulce, ridica-ti mintea la acele dulci cantari ale Paradisului si cugeta ca acolo neincetat rasuna Aliluia si celelalte doxologii ingeresti ⁴³ si roaga-te lui Dumnezeu sa te invredniceasca a-i canta totdeauna cu duhurile ceresti: "Si dupa aceasta am auzit glas mare de multe popoare in cer, zicand: Aliluia!" (Apoc. 9,1).

---

43. Sunt trei doxologii mai de seama cu care cele doua cete ingeresti slavoslovesc pe Sfanta Treime: a Scaunelor, Heruvimilor si Serafimilor, Gel-Gel; (Iezechil 1,13) care iese din roatele Heruvimilor, si, dupa Dionisie Areopagitul insemneaza rostogolire; a doua, a Domniilor, a Puterilor si a Stapaniilor este: Sfant, Sfant, Sfant, iar a treia a incepatoriilor, Arhanghelilor si Ingerilor "Aliluia", dupa cum se exprima Nichita Stitat (p. 851), Filocalia, c. 99.

---

Cand vei simti ca te ispiteste dulceata fapturilor, aminteste-ti ca acolo sub dulceata, e ascuns sarpele infernal gata la panda sa te ucida ori cel putin sa te muste. Si atunci sa zici asupra-ti: "0h, sarpe blestemat! Cum stai ascuns gata sa ma inghiti!"
Apoi intoarce-te la Dumnezeu si zi: "Bine esti cuvantat Dumnezeul meu ca mi-ai aratat mie pe vrajmasul meu si m-ai izbavit din gatlejul turbat si din undita lui". Alearga indata la ranile Celui Rastignit, consacrandu-I-te si mediteaza cat de mult a suferit Domnul in Sfantul Trup sa te scape de pacat si sa te faca a ura placerile carnii. Iti mai amintesc de un lucru, ca sa poti scapa de acest farmec primejdios si de aceasta pofta a carnii. Iata ce este: deschide-ti mintea si da-ti seama ce va fi acea fata care te tulbura, dupa moarte, adica, putreziciune, viermi si rau mirositoare. Cand mergi la fiecare pas si calcatura de picior, aminteste-ti ca in acest fel te apropii de mormant. Iar cand vezi pasari zburatoare in vazduh, ori ape curgatoare pe pamant, gandeste-te ca viata iti zboara cu mare iuteala si ajunge la sfarsitui ei.
Iarna, cand se ridica vanturi mari, ori vara fulgere si tunete, adu-ti aminte de ziua cea infricosata a judecatii. Pleaca-ti genunchii, roaga-te lui Dumnezeu sa-ti dea har si timp a te pregati bine ca sa stai cu indrazneala inaintea Slavei Celui Prea Inalt.
De asemenea daca se abat asupra ta diferite nenorociri, exerciteaza astfel: cand, de pilda, esti stramtorat de vreo durere ori tristete, sau suferi caldura, frigul ori altceva, inalta-ti mintea la Vointa lui Dumnezeu, care a socotit ca ti-e folositor sa suferi atunci si in astfel de masura acea boala si amaraciune; bucura-te de aceasta pentru dragostea ce o are Dumnezeu fata de tine si de prilejul oferit a-I sluji in toate aceste lucruri care-I sunt foarte placute. Zi in inima ta: "Iata asupra mea implinirea Vointei Dumnezeului meu, Care din veac a randuit cu dragoste sa sufar aceasta. Totdeauna fie binecuvantat prea bunul meu Stapan". Iar cand iti vine in minte vreun gand bun, intoarce-te la Dumnezeu, recunoaste ca de la El a venit si multumeste-I.
Cand citesti, socoteste ca, sub acele cuvinte, vezi pe Dumnezeu si primeste-le ca venite din gura Lui dumnezeeasca, cand vezi ca apune soarele si vine noaptea, intristeaza-te si roaga pe Dumnezeu sa nu cazi in intunericul cel vesnic.
Iar daca vezi Crucea, adu-ti aminte ca ea e semnul si steagul ostii si al razboiului tau. De te vei departa de ea, vei cadea in mainile vrajmasilor; iar de ii vei urma, vei ajunge la ceruri, incarcat cu glorioase trofee.
Cand vezi icoana Maicii Domnului, intoarce-ti inima la Dansa ceea ce imparateste in rai si multumeste-I, fiindca a stat gata totdeauna la Vointa Dumnezeului tau, pentru ca a nascut, a alaptat si a hranit pe Mantuitorul lumii si fiindca niciodata nu ne refuza, in razboiul nevazut, ocrotirea si ajutorul Ei.
Pune inaintea mintii tale chipurile Sfintilor si cugeta ca ai atatia aliati si mijlocitori catre Dumnezeu. Ei se roaga pentru tine. Isi arunca cu barbatie sulitile, alearga, ti-au deschis calea pe care umbland, vei fi si tu incununat cu dansii intr-o marire vesnica.
Intre celelalte ganduri evlavioase cand vezi bisericile, socoteste ca si sufletul tau este o biserica a lui Dumnezeu: "Noi suntem templul Dumnezeului Celui viu" (2 Cor. 6,16). Se cuvine sa-ti pazesti sufletul curat si fara viclesug.
Iar auzind in fiecare clipa felicitarile ingerului, aduse Nascatoarei de Dumnezeu, astfel mediteaza:

1. Multumeste lui Dumnezeu pentru acea vestire trimisa din ceruri pe pamant, care a pus inceputul mantuirii noastre;
2. Bucura-te cu Pururea Fecioara Maria de marea slava la care s-a ridicat pentru exceptionala si adanca Ei smerenie;
3. Roaga-te cu Ea si cu Arhanghelul Gavriil dumnezeescului Prunc, care atunci indata s-a zamislit in prea sfantul ei pantece; lucru ce se cade a-l face de trei ori in fiecare zi, seara, dimineata si la amiaza.

Iar Joi seara mediteaza la mahnirile Maicii Domnului pentru sudoarea insangerata ce a curs de la Iubitul Ei Fiu, in Gradina, unde se ruga, cand au venit ostasii cu Iuda si L-au prins. Mediteaza si la intristarea ce a avut-o toata acea noapte Fiul Sau. Vineri avand in minte intristarea si durerea ce a avut-o Ea, cand Unicul Ei Fiu a stat in fata lui Irod, pentru condamnarea la moarte, pentru purtarea Crucii. Patimeste, iubite frate, impreuna cu Dansa. De la amiaza pana Sambata, aminteste-ti de sabia durerii ce a strapuns inima Unei astfel de prea vrednice Doamne, de rastignirea si moartea unicului Ei Fiu, de cruda impungere in sfanta Lui coasta, de ingroparea Lui, si de celelalte.
In scurt, totdeauna cu paza si atent in carmuirea simtirilor tale; in orice ti se intampla, bucurie ori intristare gata a inainta ori a te retrage, nu din dragostea sau ura pamanteasca, ci numai din ascultarea Vointei lui Dumnezeu. Primeste-le ori fugi de ele dupa cum e Voia lui Dumnezeu.
Afla, deci, ca ti-am aratat aceste feluri de a carmui sentimentele tale nu ca sa te ocupi totdeauna de ele, pentru ca esti dator totdeauna a avea mintea adunata in inima, ca sa stai impreuna cu Domnul tau; Cel ce doresti sa te supraveghezi si sa invingi pe vrajmasii si patimile tale, cu fapte neintrerupte, dupa cum ti-am spus in cap. 13; insa ti le-am lamurit ca sa stii a te conduce cand va fi nevoie.
Deprinde-te a tacea, chiar acolo unde nu-i rau sa vorbesti, ca sa castigi deprinderea. Numai sa nu fie tacerea ta pricina de vatamare duhovniceasca, tie ori celorialti. Ia seama a sta departe de sfaturile oamenilor, fiindca in locul oamenilor vei avea tovarasi pe ingeri, pe Sfinti si pe Dumnezeu.
In fine, aminteste-ti de razboiul ce-l ai in maini. Daca vei vedea cata lupta ai sa depui intr'nsul, desigur vei pierde pofta a vorbi ceva de prisos.

---

Dacă vezi Crucea, adu-ţi aminte că ea e semnul şi steagul oştii şi al războiului tău.

  Iarna, când se ridică vânturi mari, ori vara fulgere şi tunete, adu-ţi aminte de ziua cea înfricoşată a judecăţii. Pleacă-ţi genunchii, roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea har şi timp a te pregati bine ca să stai cu îndrăzneală înaintea Slavei Celui Prea Înalt.

De asemenea, dacă se abat asupra ta diferite nenorociri, procedează astfel: când, de pildă, esti strâmtorat de vreo durere ori tristeţe, sau suferi căldura, frigul ori altceva, înaltă-ţi mintea la Voinţa lui Dumnezeu, care a socotit că ţi-e folositor să suferi atunci şi în astfel de măsură acea boală şi amărăciune; bucură-te de aceasta pentru dragostea ce o are Dumnezeu faţă de tine şi de prilejul oferit a-I sluji în toate aceste lucruri care-I sunt foarte plăcute. Zi în inima ta: "Iată asupra mea împlinirea Voinţei Dumnezeului meu, Care din veac a rânduit cu dragoste să sufăr aceasta. Totdeauna fie binecuvântat prea bunul meu Stăpân". Iar când îţi vine în minte vreun gând bun, întoarce-te la Dumnezeu, recunoaşte că de la El a venit şi multumeşte-I.

Când citeşti, socoteşte că, sub acele cuvinte, vezi pe Dumnezeu şi primeşte-le ca venite din gura Lui dumnezeiască, când vezi că apune soarele şi vine noaptea, întristează-te şi roagă pe Dumnezeu să nu cazi în intunericul cel vesnic.

Iar dacă vezi Crucea, adu-ţi aminte că ea e semnul şi steagul oştii şi al războiului tău. De te vei departa de ea, vei cădea în mâinile vrăjmaşilor; iar de îi vei urma, vei ajunge la ceruri, încărcat cu glorioase trofee.

Când vezi icoana Maicii Domnului, întoarce-ţi inima la Dânsa ceea ce împărăţeşte în rai, şi mulţumeşte-I, fiindcă a stat gata totdeauna la voinţa Dumnezeului tău, pentru că a născut, a alăptat şi a hrănit pe Mântuitorul lumii şi fiindcă niciodată nu ne refuză, în războiul nevăzut, ocrotirea şi ajutorul Ei.

Pune înaintea minţii tale chipurile Sfinţilor şi cugetă că ai atâţia aliaţi şi mijlocitori către Dumnezeu. Ei se roagă pentru tine. Îşi aruncă cu bărbăţie suliţile, aleargă, ţi-au deschis calea pe care, umblând, vei fi şi tu încununat cu dânşii într-o veşnică slavă.

Între celelalte gânduri evlavioase, când vezi bisericile, socoteşte că şi sufletul tău este o biserică a lui Dumnezeu: "Noi suntem templul Dumnezeului Celui viu" (2 Cor. 6,16). Se cuvine să-ţi păzeşti sufletul curat şi fără vicleşug.

(Cap. XXIII. Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode -

Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut)

Fara Craciun?

 

Fara sa avem Craciun
Nu ne-am bucura acum.
N-am fi an de an copii,
Mos Craciun n-ar mai veni.

N-am trai minunea sfanta,
Cand colind inima canta
Celui ce din Cer coboara
Si se naste din Fecioara.

Daca n-am avea Craciun
Cum ne-am mantui acum?
El s-a coborat din a Sa marire
S-aduca pe pamant pace si bunavoire.

Dar Craciunul vine an de an,
Domnul isi urmeaza a mantuirii plan.
Vine iar in pestera saraca
Si se naste din Maica Preacurata.

Ingeri, oameni canta impreuna,
In miez de noapte colindele rasuna
Steaua isi urmeaza stralucitoare calea,
Pastorasii aud de Sus chemarea.

Daca n-ar mai fi Craciun
Brazi nu am impodobi acum,
Inimi n-ar mai tresalta,
Lumea in intuneric ar umbla.

Dar El vine negresit,
Cu magii de la rasarit,
Cu iubire vine iara,
Din Cerul Cel sfant coboara.

Sa-i cantam colid pios,
Domnului Iisus Hristos.
Sa-l rugam, cu indurare,
Ca si-n pestera din suflet sa coboare

Daca n-am avea Craciun

Fara Craciun?

 

Fara sa avem Craciun
Nu ne-am bucura acum.
N-am fi an de an copii,
Mos Craciun n-ar mai veni.

N-am trai minunea sfanta,
Cand colind inima canta
Celui ce din Cer coboara
Si se naste din Fecioara.

Daca n-am avea Craciun
Cum ne-am mantui acum?
El s-a coborat din a Sa marire
S-aduca pe pamant pace si bunavoire.

Dar Craciunul vine an de an,
Domnul isi urmeaza a mantuirii plan.
Vine iar in pestera saraca
Si se naste din Maica Preacurata.

Ingeri, oameni canta impreuna,
In miez de noapte colindele rasuna
Steaua isi urmeaza stralucitoare calea,
Pastorasii aud de Sus chemarea.

Daca n-ar mai fi Craciun
Brazi nu am impodobi acum,
Inimi n-ar mai tresalta,
Lumea in intuneric ar umbla.

Dar El vine negresit,
Cu magii de la rasarit,
Cu iubire vine iara,
Din Cerul Cel sfant coboara.

Sa-i cantam colid pios,
Domnului Iisus Hristos.
Sa-l rugam, cu indurare,
Ca si-n pestera din suflet sa coboare

Sa daruim ce nu avem

Despre constiinta Sfantul Ioan Gura de Aur

„Cerceteaza inima ta, ispiteste-ti constiinta si, daca vei afla ceva de care sa-ti para rau – si negresit vei afla – suspina atunci întru marturisirea pacatelor, plânge întru rugaciune si îngrijeste-te de moartea cea

adevarata, adica de osânda sufletului; caieste-te de pacatele tale … pentru vindecare , Sfântul Ioan Gura de Aur.

„În constiinta încarcata, mai mult te sperie pierderea cerului decât chinul iadului , Sfântul Ioan Gura de Aur.

„Sa-ti fie constiinta oglinda supunerii tale si-ti va fi de ajuns , Sfântul Ioan Scararul.

„Constiinta nu-i mai judeca pe cei care au ajuns în culmea virtutii sau în culmea viciului , Talasie Libianul.

„Gândul curat înalta sufletul, cel murdar îl coboara , Talasie Libianul.

„Numai constiinta lui Dumnezeu poate întemeia iubirea fata de om si numai constiinta omului poate întemeia vointa de vesnicie a omului si de înaintare în lumina infinita si eterna a lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu constient poate pretui pe om si numai un om constient poate pretui pe Dumnezeu , Pr. prof. Dumitru Staniloae.

„Constiinta are si un sertar secret. Stapâneste-ti curiozitatea care te împinge sa scotocesti în el. Te vei îngrozi gasind acolo toate cuvintele pe care nu le-ai rostit, toate surâsurile pe care le-ai ascuns, toate lacrimile pe care nu le-ai plâns. Sunt toate acolo înghetate. E lesul tau într-un frigider , Sergiu Dan.

***Scrisoare pentu Hristos ***

      Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta clientii. Domnul 

        Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine faţa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel într-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se întorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mînca.

        Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celalalt.

- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.

- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.

- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.

- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.

     Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.

- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:

Hristoase al meu,

Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.  

- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.

       Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...

      Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gînd ca Anastasis va ajunge cîndva Sfîntul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...