joi, 15 decembrie 2011

Dacă vezi Crucea, adu-ţi aminte că ea e semnul şi steagul oştii şi al războiului tău.



  Iarna, când se ridică vânturi mari, ori vara fulgere şi tunete, adu-ţi aminte de ziua cea înfricoşată a judecăţii. Pleacă-ţi genunchii, roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea har şi timp a te pregati bine ca să stai cu îndrăzneală înaintea Slavei Celui Prea Înalt.
De asemenea, dacă se abat asupra ta diferite nenorociri, procedează astfel: când, de pildă, esti strâmtorat de vreo durere ori tristeţe, sau suferi căldura, frigul ori altceva, înaltă-ţi mintea la Voinţa lui Dumnezeu, care a socotit că ţi-e folositor să suferi atunci şi în astfel de măsură acea boală şi amărăciune; bucură-te de aceasta pentru dragostea ce o are Dumnezeu faţă de tine şi de prilejul oferit a-I sluji în toate aceste lucruri care-I sunt foarte plăcute. Zi în inima ta: "Iată asupra mea împlinirea Voinţei Dumnezeului meu, Care din veac a rânduit cu dragoste să sufăr aceasta. Totdeauna fie binecuvântat prea bunul meu Stăpân". Iar când îţi vine în minte vreun gând bun, întoarce-te la Dumnezeu, recunoaşte că de la El a venit şi multumeşte-I.
Când citeşti, socoteşte că, sub acele cuvinte, vezi pe Dumnezeu şi primeşte-le ca venite din gura Lui dumnezeiască, când vezi că apune soarele şi vine noaptea, întristează-te şi roagă pe Dumnezeu să nu cazi în intunericul cel vesnic.
Iar dacă vezi Crucea, adu-ţi aminte că ea e semnul şi steagul oştii şi al războiului tău. De te vei departa de ea, vei cădea în mâinile vrăjmaşilor; iar de îi vei urma, vei ajunge la ceruri, încărcat cu glorioase trofee.

Când vezi icoana Maicii Domnului, întoarce-ţi inima la Dânsa ceea ce împărăţeşte în rai, şi mulţumeşte-I, fiindcă a stat gata totdeauna la voinţa Dumnezeului tău, pentru că a născut, a alăptat şi a hrănit pe Mântuitorul lumii şi fiindcă niciodată nu ne refuză, în războiul nevăzut, ocrotirea şi ajutorul Ei.

Pune înaintea minţii tale chipurile Sfinţilor şi cugetă că ai atâţia aliaţi şi mijlocitori către Dumnezeu. Ei se roagă pentru tine. Îşi aruncă cu bărbăţie suliţile, aleargă, ţi-au deschis calea pe care, umblând, vei fi şi tu încununat cu dânşii într-o veşnică slavă.

Între celelalte gânduri evlavioase, când vezi bisericile, socoteşte că şi sufletul tău este o biserică a lui Dumnezeu: "Noi suntem templul Dumnezeului Celui viu" (2 Cor. 6,16). Se cuvine să-ţi păzeşti sufletul curat şi fără vicleşug.

(Cap. XXIII. Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode -
Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut)