sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Tabor, tu munte de lumina! - Pr. Adrian


Tabor tu munte de lumină,
Cu creste de nouri mângâiate,
Pe palma-ţi rece şi de tină,
Tu porţi colibe-n raze îmbrăcate.

Trei vise scrise-n Evanghelii,
Trei chipuri albe de icoane,
Trei viersuiri de Liturghii,
Trei lacrimi strânse în broboane…

Un Hrist iubind pe fiica-i cea mai dragă,
Un Fiu de Om la sân de Tată mângâiat,
O funie ce-avea pe toţi la cer să-i tragă,
Un dor în veci spre cer zburat.

Tabor, tu munte de iubire plin,
Văzut-ai pe Ilie priveghind,
Pe Moise în rugă şi-n suspin,
Şi pe Apostoli la pamânt cazând,

Tu piatră, Pietrei vieţii slujitoare
În nemintarnic văl înveşmântată,
Topaze şi-ametiste gem în soare,
Căci tu pe aripi de safir eşti înălţată,

Lumină dezmierdată de Hristos,
Purtând pecetea sfânt-a pătimirii,
Tu eşti plutind spre zări un rai frumos,
Eşti barcă de sidef pe marea rătăcirii.

Un Domn iubit şi răstignit coboară,
Din muntele de rugi şi năzuinţi,
Îşi ia pe umeri crucea de ocară,
Şi merge să lucreze biruinţi.

Te vede munte sfânt de pe Golgota
Cum plângi jertfirea Mielului preaSfânt,
Dar nu va înţelege-n veci liota,
Ca viaţa nu se stinge în mormânt,

Nu înţeleg schimbarea Lui la faţă,
Cei ce-s cu faţa preasmolită,
Cum nici smeritul fir de aţă,
Nu ştie cum să treacă printr-o sită.

Tu plângi şi pe Hristos îl priveghezi,
Iar El în valuri de vieţi şi înviere
Te-ncununează munte-n dimineţi,
În umbre şi-n lumini de nemurire!