Telegrama Crăciunului tuturor sărmanilor

Telegrama Crăciunului tuturor sărmanilor

Crăciun, 2012. Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca om în Betleemul Iudeii aduce mai multă sensibilitate, interiorizare în meditaţie, precum şi dorinţa de a fi mai buni cu cei din jur. Partenerii-sfinţii ne ajută enorm de fiecare dată, în fiecare necaz. Acum Dumnezeu semnează graţierea noastră. Vrea să ne facă partenerii Lui. Un singur lucru ni se cere: "Niciodată să nu uităm pe cei mai trişti ca noi" (cum cânta Cenaclul Flacăra). Umil se naşte Dumnezeu în iesle, pe cei umili îi colindăm, fraternizăm cu îngerii, cu magii şi cu păstorii. Nu furăm aurul magilor, ci urmăm steaua credinţei lor. Crezul lor devine stindardul nostru de luptă. Îl recunoaştem pe Dumnezeu în fiecare om, în fiecare orfan, văduvă sau bolnav. Şi a trecut cam prea mult de la ultima vizită într-un penitenciar, pentru încurajarea tâlharilor, care încă mai au şanse la mântuire. Din copilărie, lăcrimez de fiecare dată la auzul colindului Raiului:
"Copilule cu ochi senini,
Tu vii din nou printre straini,
In pestera, pe paie reci
Iarasi capul ti-l apleci.
...Mereu la oamneni te cobori
Sa suferi iara si sa mori
Sa te jertfesti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor."

Fiul lui Dumnezeu se naşte cu un scop precis: viaţa lui Dumnezeu să devină viaţa noastră. Pastorala de Crăciun, trimisă de Dumnezeu, este o telegramă optimistă:
"-Aveţi nevoie de o creştere spirituală, pentru unirea cu Mine. V-am creat pentru a deveni parteneri posibili ai Mei, în măsura în care îi hrăniţi pe cei flămânzi. Vreau să extind iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi şi la voi, oamenii. M-am coborât la voi, până la starea de Miel blând, ca să mă jertfesc pentru voi. Deveniţi unii altora  - din lupi - miei capabili să vă jertfiţi şi voi unii pentru alţii. Întunericul a fost împrăştiat de către Lumina Mea, pentru că întunericul nu este şi nu va fi o stare permanentă, întunericul nu este ţinta voastră, ci ţinta voastră este dobândirea Luminii Mele. Tot cel ce va chema numele Meu se va mântui. Chemaţi-mă în dimineaţa necazului şi Eu vă voi ajuta. Pe Fiul Meu L-am trimis în lume pentru ca voi să fiţi izbăviţi din blestem. Pe cine iubesc Eu, nu îl voi lăsa să piară. Nu mai bagatelizaţi mesajul Meu, ci vă pocăiţi, înţelegeţi cât de condamnabile sunt păcatele voastre. Prin Pocăinţă se efectuează mântuirea fiecărei noi generaţii. Eu doresc ca toţi să vă mântuiţi, dar, fără lacrimile Pocăinţei, nu veţi reuşi. Alergaţi în aşa fel încât să vi se deschidă poarta Împărăţiei Mele şi să o aveţi înlăuntrul vostru. În Sfânta Liturghie, Eu am prelungit pentru voi atmosfera Noului Testament, trăită în preajma Fiului Meu şi a apostolilor. Nu lipsiţi, aşadar, de la Cina Mea! Detaşaţi-vă de egoism, ca Eu să vă umplu de viaţa Mea infinită. Simţiţi iubirea Mea în voi, dar nu ca pe ceva trecător, ci ceva care nu se mai sfârşeşte."

Citind această epistolă adresată nouă de Crăciun, nu putem rămâne la fel de imprudenţi. Şi Adam a pierdut Raiul dintr-o neînţelepciune, dintr-o imprudenţă, dintr-o lene a voinţei (prea le avea pe toate de-a gata, fără efort). Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca om aduce un plus de iubire, un plus de cunoaştere, produce un plus de viaţă. Şi îmi amintesc mereu de sărmani: plusul meu e minusul altuia. Doamne, reaprinde căldura inimilor noastre. Avem nevoie de o revizie serioasă a conştiinţei, iar duhovnicul ne aşteaptă răbdător la spovedanie. Ne debarasăm de îmgâmfarea din săturare, scăpăm de lăcomie, de egoism, de avariţie, de singurătate. Mesia născut pentru noi este viu şi noi vom fi vii. În timp ce ne rugăm, Dumnezeu ne răspunde fiecărei bătăi a inimii. Luăm pildă de la înţelepciunea albinelor, care, atunci când văd că roiul de viespi le dă târcoale, rămân în stup şi scapă de paguba pe care ar putea să le-o facă acestea. Nu scrie nicăieri că vom trăi 99 de ani, să ne pregătim de moarte în fiecare zi! Semnal pentru a vorbi cu Dumnezeu avem permanent, doar bateria trebuie reîncărcată prin rugăciune. Ca să ne întâlnim cu Pruncul divin, important este să fim pe Drum (pe Cale), spre Betleem (Casa Pâinii), nu spre Babilon. Prin satele noastre, am păstrat cetăţile credinţei. Fugiţi de păcat, pentru că acesta doar blochează, întunecă şi îmbolnăveşte! Dumnezeu ne lasă indicii de urmat: fraţi ai Lui, sărmani şi bolnavi, ghizii noştri spre veşnicie. Nu mai agonisim aur ce devine putregai, ci inima o aurim prin neagonisire şi caritate. Hristos Se naşte! Este în mijlocul nostru...