sâmbătă, 27 iulie 2013

***Dă-mi izvoare de lacrimi, Mireasa lui Dumnezeu şi mărturisire păcatelor mele şi iertare greşelilor mele***


 
Cer Fecioară , să îmi dai harul Duhului Sfânt ca să deschidă smerita mea gură şi să îmi fie dat mie darul cuvântului ca să te laud pe tine, Născătoare a Cuvântului.
Înţelepţeşte-mă pe mine, cel întunecat pururea de beţia plăcerilor şi fără de minte fiind, adăpându-mă cu vinul pocăinţei, Născătoare de Dumnezeu, căci ai odrăslit strugurele cel copt al nestricăciunii.
Potoleşte chinurile cele de iad, de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai născut, Fecioară, fără chinuri pe Cel necuprins cu mintea, pe Care roagă-L să mă izbăvească de toată chinuitoarea răutate.
Acoperământul, nădejdea şi apărarea creştinilor, pe mine cel ce cred în tine şi alerg la tine izbăveşte-mă de păcate şi de patimi şi de necazuri, Fecioară, şi din mâinile vrăjmaşilor celor ce se luptă cu mine, ca să te slăvesc pe tine cu mulţumire.
Dă-mi izvoare de lacrimi, Mireasa lui Dumnezeu şi mărturisire păcatelor mele şi iertare greşelilor mele, ca să te măresc pe tine, cel izbăvit prin acoperământul tău şi păzit pururea.
Mi-am întinat, nobleţea sufletului, Curată, şi dumnezeiasca vrednicie a chipului. Vai, mie, ce voi face? Vino, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi mai înainte de sfârşit dă-mi mie chipuri de mântuire şi vrednică pocăinţă.
Mă împresoară şi mă înviforează întreite valuri ale patimilor şi ale gândurilor şi suflările potrivnice ale plăcerilor mă scufundă, fecioară, ci tinde mâna te şi mă izbăveşte.
Puterea mea şi lauda mea, tu eşti Stăpână, fii mie spre mântuire ceea ce ai născut mântuirea lumii, pe Hristos, Izbăvitorul şi Mântuitorul meu.
Bolile trupului şi ale sufletului meu, rogu-mă, tămăduieşte-le, Curată, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre şi mă mântuieşte cu dumnezeieştile tale rugăciuni.
Uşa cea cerească, deschide-mi mie uşile pocăinţei, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai deschis uşile Raiului şi de uşile iadului mă izbăveşte.
Ajutor în chinuri pururea eşti pământenilor, Curată, şi, pe cele grele făcându-le uşoare, pe slujitorii tăi păzeşte-i nevătămaţi.
Răscumpărarea celor căzuţi, tămăduirea celor bolnavi, Cuvioasă, bucurie celor întristaţi te-a dăruit pe tine Hristos şi lauda celor ce te laudă pe tine.
Harul cel neasemuit al îndurării tale şi puterea dumnezeiască a stăpânirii tale ştiindu-le, Fecioară Maică Marie, strig ţie cu stăruinţă :Din toată întristarea smulge-mă pe mine, robul tău, şi umple-mă de veselie, ca să te laud pe tine.
Râuri de lacrimi dăruieşte-mi, Prealăudată, ca să sting înfricoşătoarea osândă veşnică şi să cant Fiului tău: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cuvintelor gurii mele şi curgerile lacrimilor plecându-te, Curată, schimbă întristările sufletului meu în bucuria cea adevărată a Fiului tău.
Vezi, răutatea sufletului meu şi deznădăjduirea şi degrabă mă slobozeşte din chinuri, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.
Să nu aud încă:,,Pământ eşti şi în pământ vei merge”, căci tu de pe pământ la cer m-ai adus, o, fără de prihană, Fecioară, ca una care ai născut pe Cel ce din pământ a plăsmuit pe începătorii neamului omenesc.
Noaptea patimilor şi întristile m-a cuprins şi întunecă strălucirea minţii mele, fără de prihană, Fecioară, dar tu, ceea ce a născut pe Soarele slavei, străluceşte sufletul meu cu lumina bucuriei şi a nepătimirii.
Adâncul tămăduirilor şi noianul harurilor te-am cunoscut pe tine, noi, păcătoşii, pentru aceea te rugăm: Scoate-ne din toate greutăţile pe noi, cei ce te mărim .
Mângâie degrabă inima mea care se tânguie de mulţimea chinurilor, mângâierea mea şi scăparea mea, ca şi eu să strig: Rugăciunile tale bucură sufletul meu, Multlăudată.
Somnoros şi trândav fiind, Stăpână, şi neînfrânat, sfârşind în fapte întunecate, toată viaţa mea am cheltuit-o, dar ajungând la apusul vieţii pe tine, Răsăritul cel cu totul luminos, te rog să mă luminezi.
Umple de veselie , Curată, grăbeşte de ne slobozeşte din chinurile care ne împresoară, din nenorociri, si din plânsuri şi din toată răutatea vrăjmaşilor celor mândri şi ucigaşi, din rătăcire, din amara robie si de înfricosatoarea judecată.
Stăpână, miluieşte-ne pe noi cei ce suntem în primejdii şi nu ne lăsa până în sfârşit, miluieşte-ne şi pierde pe vrăjmaşii ce se luptă cu noi.
(Sfântul Părinte Ignatie Patriarhul Constantinopolului)
(Culegere selectivă)