Bucuria și veselia inimii numai în Casa Domnului o găsești, acolo sunt ascultători Îngerii Cerului, slăvesc pe Dumnezeu, împreună cu oamenii.

Bucuria și veselia inimii numai în Casa Domnului o găsești, acolo sunt ascultători Îngerii Cerului, slăvesc pe Dumnezeu, împreună cu oamenii.
Ușile Raiului sunt deschise sufletului omenesc să se adape din darurile cerești puse înaintea fiecăruia ce stăruie în rugăciune și credință!
Credința în Dumnezeu a fiecăruia, este bucurie pentru Ceruri, și mâhnire atunci când nu intri și nu cauți pe Domnul Iisus Hristos în lăcașurile Sale sfinte.

Vrei sănătate? Ajutor în probleme? Liniște? Pace în suflet? Binele aproapelui tău? Iubire?
Binecuvântare pentru săptămâna ce vine? Curaj? Voință? Să-l bucuri pe Îngerul Tău păzitor? Să-l bucuri pe Dumnezeu, prin smerenie și rugăciune aprinsă?
Atunci fă-ți curaj și intră în Casa Domnului, participă smerit la toată Sfânta Liturghie, și vei pleca plin de daruri sufletești și ruga ta va fi ascultată, și orice necaz ai avea, te vei întoarce acasă cu binecuvântare și rezolvare după măsura credinței tale!

Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos

IEROMONAHUL ARSENIE BOCA CUVINTE DUHOVNICEŞTI

"Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeşte Dumnezeu pe cel mai mare păcătos; şi-l aşteaptă; şi vrea să-l primească; şi aleargă înaintea lui, după cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune că tatăl nu l-a aşteptat pe fiul care se întorcea; l-a aşteptat într-un fel, dar când l-a văzut că vine, nu l-a mai ţinut locul: a alergat înaintea lui, ca să-l primească, să-l îmbrăţişeze, să-l sărute, să-l ajute, să-l aşeze iarăşi în starea din care a plecat.

Părintele Arsenie a zis o vorbă cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! Şi anume a zis aşa: „Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”. Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeşte Dumnezeu pe cel mai mare păcătos; şi-l aşteaptă; şi vrea să-l primească; şi aleargă înaintea lui, după cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune că tatăl nu l-a aşteptat pe fiul care se întorcea; l-a aşteptat într-un fel, dar când l-a văzut că vine, nu l-a mai ţinut locul: a alergat înaintea lui, ca să-l primească, să-l îmbrăţişeze, să-l sărute, să-l ajute, să-l aşeze iarăşi în starea din care a plecat. Pentru că din inima lui, fiul n-a plecat niciodată! El a rămas în inima tatălui, aşa cum rămânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de depărtaţi am fi, oricâte rele am face. Până trăim în această viaţă, Dumnezeu nu ne părăseşte. Noi putem să părăsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate să ne părăsească pe noi. Cu o astfel de afirmaţie, Părintele ne dă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, păcătoşii, căci se afirmă şi în rugăciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, că mila lui Dumnezeu este tot atât de mare, tot atât de infinită, cum este de infinită şi mărirea Lui, de vreme ce se spune: „Că precum este mărirea Ta, aşa este şi mila Ta”. Cuvântul spus de Părintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte şi de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: „Cât e de sus cerul deasupra pământului, atât de mare e bunătatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dânsul. Cât de departe e Răsăritul de Apus, atâta a depărtat El de noi fărădelegile noastre. Cum miluieşte un tată pe copiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de Dânsul” (Psalmul 102, 10-13).
(Părintele Arsenie Boca - Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 184)

Un om fericit

Auzit-am că, pe vremuri ,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Cînd la deal si cînd la vale,
Pe creştini tot întrebînd
Unul zise- Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cît de mult trudesc?!
Altul zise cu durere:
-Eu aş fi, dar ce sa fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!
Unul spuse cu mîndrie :
-Eu am bani, ce pot sa zic?
Am destulă avuţie ,
Nu duc lipsă de nimic!
Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrînesc.
Altul strigă cu ocară:
-O ,ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!
Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!
Cînd pe altul îl întreabă:
-Tu eşti fericit, ori ba?
Dînd din cap, el spune-n grabă
-Hm! nu prea mult, măria-ta!
-Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
Aş trăi împarăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slabit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!
Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mîhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cîrteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsînd mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.
Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!
Merse îngerul ce merse
Pînă cînd a întîlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit
-Omule, te văd muncind
Şi esti mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi : tu eşti fericit?
Omul se-ndreptă de spate
Şi ,privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin!
Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.
Ai copii prea mulţi, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mîncare,
Şi eşti fericit, socoţi?
Eu nu te cunosc ,străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar ,de vrei rămîi la mine
Pînă mîine-n zori de zi.
Iat-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămînd vei fi oricum.
Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mîngîiere,
Că am sufletul curat.
Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins in vatră,
Om mînca ce s-o găsi.
Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.
Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.
El îmi dă mereu putere,
El mă iarta cînd greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.
Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mîngîiere
Şi e-n viaţă fericit!
Am copii pe lîngă casă,
Am pămînt să -l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?
Îngerul sa-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!
Bucuros , el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă ,în sfîrşit aflase,
Un om care-i fericit.
Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.
Numai cel ce nu cîrtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi ,doar el primise
Darul , de-a se mîntui
Cine are-nţelepciune
Să priceapă , n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!
Dac-am fi ,din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cîndva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde NU sau DA?!

Turma mică a lui Hristos

Turma mică a lui Hristos este invulnerabilă la orice propagandă

4 November 2012

Ştiu că pe mulţi dintre voi v-a tulburat intensificarea bruscă a propagandei antireligioase şi că acest lucru vă amărăşte. Nu vă neliniştiţi însă… Spuneţi-mi, vă rog, vă amintiţi de cuvintele lui Hristos din Evanghelia Apostolului Luca: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia” (Luca 12, 32)? Domnul nostru Iisus Hristos ne-a vorbit în mod repetat despre turma Sa mică. Turma mică ființează de la Apostoli și de atunci ea se înmulţeşte tot mai mult… Turma mică există peste tot, în ciuda fervorii propagandei antireligioase. Turma mică dăinuieşte până în zilele noastre. Voi, toţi care mă ascultaţi acum, alcătuiţi această turmă mică.

Arhiepiscopul Luca, Păstorul şi Chirurgul

Învăţaţi, aşadar, să nădăjduiţi că această turmă mică a lui Hristos este de nebiruit. Nimeni nu poate să îi facă nimic. Turma mică nu se teme, pentru că ştie şi păstrează în ea marile cuvinte ale lui Hristos: …”voi zidi Biserica Mea şi porţile Iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Aşadar, de vreme ce porţile Iadului nu o pot birui, de ce să ne neliniştim, de ce să ne amărâm, de ce să ne tulburăm? Nu avem nici un motiv. Turma mică a lui Hristos este invulnerabilă la orice propagandă”.

(Fragment din predica Arhiepiscopului Luca la praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului din anul 1954. În Uniunea Sovietică de atunci, lui Stalin îi succedase Nikita Hrusciov, care organizase o mare propagandă antireligioasă înainte de a începe noul val de prigoane împotriva creştinilor. Fragmentul este cuprins în cartea Arhimandritului Nectarios Antonopoulos, Arhiepiscopul Luca, publicată în 1999 de către Editura Akritas)

Domnul a dat pe pământ pe Duhul Sfânt şi cel în care Acesta viază simte în el raiul.

Domnul Cel Milostiv îl povăţuieşte pe om că trebuie să îndure întristările cu mulţumire. în toată viaţa mea n-am murmurat o singură dată pentru întristări, ci le-am primit pe toate din mâinile lui Dumnezeu ca pe un leac mântui­tor şi am mulţumit întotdeauna lui Dumnezeu, şi de aceea Dumnezeu mi-a dat să îndur cu uşurinţă toate întristările.
Toţi oamenii pe pământ îndură inevitabil întristări şi, deşi întristările pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de neîndurat şi îi întristează, şi aceasta pentru că nu vor să-şi smerească sufletul, nici să se predea voii lui Dumnezeu.

Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi îi călăuzeşte cu harul Său, şi ei îndură totul cu băr­băţie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc şi împreună cu Care vor fi preamăriţi în veci.
Pe pământ nimeni nu poate scăpa de întristări, dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu, le îndură cu uşurinţă. El vede întristările, dar nădăjduieşte în Domnul, şi întristă­rile trec.
Când Maica Domnului stătea la picioarele crucii, întris­tarea ei era necuprins de mare, pentru că ea îl iubea pe Fiul ei mai mult decât îşi poate închipui cineva. Şi noi ştim că cine iubeşte mult, acela şi suferă mult. După firea ome­nească, Maica Domnului n-ar fi putut îndura întristarea, dar ea s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt a întărit-o şi i-a dat puterea de a îndura această întristare.
Şi mai apoi, după înălţarea Domnului, Ea s-a făcut pen­tru tot poporul lui Dumnezeu mare mângâiere în întristări.
Domnul a dat pe pământ pe Duhul Sfânt şi cel în care Acesta viază simte în el raiul.
Vei zice poate: „De ce nu este şi în mine un asemenea har?” Pentru că nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci tră­ieşti după voia ta.

Îngerii păzitori pot fi rugaţi să ne ajute, să intervină în situaţiile dificile.....

Îngerii păzitori pot fi rugaţi să ne ajute, să intervină în situaţiile dificile sau să ne ajute să luăm o decizie bună sau favorabilă într-o situaţie în care suntem nehotărâţi.

Căutați să fiți pomeniți la Liturghie!

Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“. Și se pun toate de pe disc, în Potirul cu Sfântul Sânge.

Și vă dați seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu, ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Căutați să fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngereasca. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai multă așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi.   

Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: „Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci?! Deci, căutați să fiți pomeniți la Liturghie.

(Extras din Ne vorbește părintele Arsenie)

Să ia plată tot creştinul,. Şi al doilea şi primul. Din ospăţul delicios. Al credinţei în Hristos,. Azi cu toţii să gustaţi. Şi pe Domnul lăudaţi. Să vă-mpărtăşiţi cu toţii.

ÎNVIEREA DOMNULUI

HRISTOS A ÎNVIAT - Vasilie Militaru „Hristos a înviat”, Ce vorbă sfântă, Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi, Şi-n suflet parcă Serafimi îţi cântă, De câte ori, creştine, îl auzi. Hristos a înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în adevăr, În poieniţa-n care zburdă cerbii, În florile de piersic şi de măr. În stupii de albine fără greş, În vântul care suflă mângâios, În ramura-nflorită de cireş. Dar vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos? Ai cântărit cu mintea ta creştine Cât bine ai făcut sub cer umblând? Te simţi măcar acum pornit spre bine, Măcar acum te simţi mai bun, mai blând? Simţi tu topită-n suflet vechea-ţi ură? Mai vrei pieirea celui plin de har? Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură? Iubirea pentru semeni o simţi jar? O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte, În aur măcar azi te-au îmbrăcat, Cu Serafimi în suflet imn fierbinte, Ai drept să cânţi „Hristos a înviat”.

Fii atent! Nu-l lăsa la sol pe pilotul vieţii tale!

Călătorie fără pilot

Viaţa e ca o călătorie cu avionul. Dacă avionul se opreşte în zbor, căderea e inevitabilă, catastrofa iminentă. Cel mai important în această împrejurare e comandantul navei. În cazul unui creştin nu mai e nevoie să întrebăm cine pilotează avionul. Cu El sigur ajungem la destinaţie fără emoţii. Cine crede însă că poate zbura fără pilot se expune la riscuri mari.

Asupra aeroportului unui oraş din Extremul Orient se abătuse o ploaie puternică. Pasagerii traversau în fugă pista pentru a se urca într-un Airbus gata să decoleze pentru un zbor intern.Un misionar creştin, ud până la piele, reuşi să găsească un loc confortabil, la fereastră, în timp ce o stewardesă amabilă îi ajuta pe ceilalţi pasageri să se instaleze. Cum decolarea nu suferea întârziere, un membru al echipajului închise uşa grea a avionului.Deodată, toţi observară un om care fugea spre avion, protejându-se cum putea cu un fulgarin. Întârziatul urcă repede treptele scării pentru a ajunge în avion şi bătu cu putere în uşa închisă, cerând să fie lăsat să intre. Stewardesa îi explică prin semne că era prea târziu. Bărbatul îşi înteţi însă loviturile în uşa avionului. Femeia încerca să-l convingă să renunţe la gestul său.
“Nu se poate. Îmi pare rău… Trebuie să plecăm”, căuta ea să se facă înţeleasă prin hublou.
Nu era nimic de făcut, bărbatul insista şi cerea să fie lăsat să intre. Până la urmă, uşa se deschise. Stewardesa întinse mâna şi-l ajută pe pasagerul întârziat să urce înăuntru. Rămase cuprinsă de uimire: bărbatul era pilotul avionului. Cuvântul de ordine pentru astăzi este: Fii atent! Nu-l lăsa la sol pe pilotul vieţii tale!

După o povestire din colecţia “Duhovnicul meu”, Bruno Ferrero, Ed. Galaxia Gutenberg, 2007

La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită şi înfrântă, mare e mila Lui.

La Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun

- Un om care nu a cunoscut smerenia, dar vrea să se întoarcă la Dumnezeu, cum se poate întoarce? Ce trebuie să facă?

- Fraţii mei, la Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun. Te-a iertat şi Dumnezeu. Dacă te-a iertat, te-a iertat definitiv. Numai să continui o viaţă bună, ca să meriţi într-un fel, cu harul lui Dumnezeu, această iertare. Nu se pune problema, e iertat. Avem atâtea cazuri. Avem pe Moise Arapul, care a fost tâlhar. Avem pe Varvar, care a fost tâlhar. Şi sunt sfinţi. Dar şi-au revenit, s-au căit amarnic.  La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită şi înfrântă, mare e mila Lui.

Eu am fost – iertaţi-mă că vă fac o confidenţă – eram în pădure, în pustie, şi am fost atacat de satana într-o formă foarte dură. Şi încercam un act de smerenie în faţa lui Dumnezeu, că “sunt nimic”…În sfârşit, mă forţam. Şi-am fost eliberat. Şi am zis – citind din Vieţile Sfinţilor – am strigat tare, fără să mă mai jenez, mă auzeau, poate, lupii: Mare mai e un om smerit în faţa lui Dumnezeu! M-am încurajat foarte mult şi am  văzut că harul lui Dumnezeu m-a ajutat, căci eu n-am putut să mă măsor câtă smerenie am. Căci nu m-am putut vedea mai puţin smerit decât toţi oamenii de pe lumea asta.

Din Arhim. Ioanichie Bălan,  Ne  vorbeşte  Părintele  Arsenie (Papacioc), vol. I, Ed. Episcopiei Romanului,  1996,  p. 95-96

Se povestește într-o carte veche a bisericii

Din minunile copilariei lui Iisus

Se povestește într-o carte veche a bisericii, cum că Sfânta Fecioară Maria a făcut Fiului său Iisus, o cămașă foarte frumoasă, cum era obiceiul să poarte oamenii la nuntă. Și Pruncul Iisus fiind îmbrăcat cu acea cămașă, Îi ședea foarte bine, căci nu era nici largă, nici strâmtă, nici nu se învechea, nici nu se rupea și lucru de mirare era că pe măsură ce creștea Pruncul Iisus, creștea și cămașa împreună, până a ajuns la timpul Răstignirii. În acea vreme, când L-au răstignit pe Cruce, soldații au aruncat sorți ca să câștige cămașa Lui, și au câștigat tocmai această cămașă făcută de Sfânta Fecioară Maria de când era El Prunc. Fecioara Maria a povestit sfintelor femei multe minuni pe care le-a făcut Iisus pe când era copil. Ea a spus cum Pruncul a mers în picioare de prima dată, neținându-se de nimic, și a început a vorbi fără vreo împiedicare de prima dată.

Odată, sfătuindu-L Fecioara să Se joace cu alți copii, Iisus a ascultat-o și S-a dus și El între copii, arătându-le niște jocuri minunate, căci toți Îl iubeau și L-au ales de Împărat. Așternând o haină lungă sub un pom, L-au pus pe Iisus să șadă pe dânsa și mergeau copiii pe rând de i se închinau și ziceau: „Acesta este Împăratul nostru și Sfântul nostru!” Într-o zi, jucându-Se cu mai mulți copii, unul a căzut și și-a rupt piciorul. Iisus văzându-l a alergat la el, i S-a făcut milă, l-a luat de mână și i-a zis: „Scoală-te și fii sănătos și hai să ne jucăm cu toții!” Iar copilul s-a sculat îndată sănătos. Oamenii care au văzut, s-au mirat și au zis: „Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu!

Era în Nazaret un profesor, și întâlnindu-se într-o zi cu Iosif îi zise să-L lase pe Iisus la școală ca să învețe a scrie și a citi și El. „Am auzit că Pruncul este foarte deștept, dar trebuie să învețe și legea noastră.” Iosif a răspuns: „Da, să întreb și eu pe Maria, Maica Sa, să vedem ce zice și ea.” Întrebând Iosif pe Sfânta Fecioară Maria, Fecioara a rugat pe Iisus să meargă la școală, și Iisus S-a dus. Profesorul i-a dat o carte în mână și poftea să-L învețe, dar Iisus știa mai bine decât profesorul. Atunci profesorul arătându-i litera A, L-a întrebat dacă cunoaște această literă. Copilul Iisus i-a răspuns: „Vă rog, de iertare, să-mi spuneți dvs. mai întâi ce semnifică această literă A?” Profesorul a stat mult pe gânduri, nedumerit, tăcând… și s-a tot uitat la Iisus. Deci Iisus văzându-l tăcând fără răspuns îi zise: „Această slovă A este începutul a tot binele, adică Acela care este în vecii vecilor, Acesta este Sfântul din ceruri care Mă adeverește pe Mine Profesor, Dascăl Adevărat.” Și L-a întrebat pe Iisus: „Dar cine ești Tu, ești oare înger, ești cumva Iisus, Fiul lui Dumnezeu? Tu ești un profesor mai bun decât mine, mai învățat. Du-Te acasă și fii liniștit, copilule bun, căci eu nu știu ce să Te mai întreb.” Și așa a venit Iisus acasă, povestind cu bucurie Maicii Sale cele întâmplate. Așa ne spune și Sfânta Evanghelie, că dacă ar fi fost scrise toate minunile pe care le-a făcut Iisus, nu ar fi încăput în toate cărțile din lumea întreagă.

Vă îndemn: Păstraţi credinţa cum ne-a spus Taica Părinte, Cu iubire, şi cu pace, şi cu Dumnezeu ‘nainte !

Copilaşii mei cucernici, nepoţeii mei ce buni,

Părinţelul meu duhovnic, fraţi, surori, bătrâni şi juni,

Am venit în astă lume nevoiaşă şi plângând,

Într-o vară,-n două’ş’nouă, când nici nu-mi trecea prin gând…

Parcă ieri eram de-o şchioapă şi-alegam mult pe câmpii,

Parcă ieri duceam la şcoală pe iubiţii mei copii...

De cincizeci de ani, în lume, eu petrec în văduvie,

Dar Măicuţa Preacurată mi-a fost sprijin grabnic, mie…

Cât de repede trecură anii vieţii pământeşti !

Iar acum mă-ndrept cu teamă către zările cereşti...

Iată, dar, cu ce iuţeală vremea morţii mi-a sosit !

Cum se duse-aşa de iute timpul vieţii hărăzit...

Îngerii, în cartea vieţii, tot ce-am săvârşit au scris,

Iar a vieţii mele carte, astăzi, iute, s-a închis…

Ce va fi de-acum cu mine, nu pot şti acuma eu,

Ci aştept, dar, judecata Fiului lui Dumnezeu…

Nu mă ştiu ca eu, vreodată, să fi săvârşit, din fire,

Fapte bune, milostive, vrednice de mântuire…

Dar nădejdea mea mă-ndeamnă ca şi Pavel să gândesc,

Care învăţa cu râvnă cu-al său glas apostolesc:

„Lupta bună m-am luptat, şi credinţa am păzit,

Iar călătoria vieţii, eu în pace-am săvârşit”

De aceea, cu nădejde, dar şi teamă de sentinţă,

Eu vă rog pe toţi, fierbinte, din întreaga mea fiinţă,

Să m-aveţi la rugăciune preaiubiţii mei copii,

Fraţi, surori de o credinţă şi toţi cei ce sunteţi vii,

Căci voi ştiţi că după moarte nu mai este pocăinţă,

Nu mai poţi să faci nimica; e-n zadar orice căinţă…

Iar, acum, la despărţire eu vă cer la toţi iertare,

Căci şi eu pe toţi iertat-am, de la mic până la mare…

Vă îndemn: Păstraţi credinţa cum ne-a spus Taica Părinte,

Cu iubire, şi cu pace, şi cu Dumnezeu ‘nainte !

 

Mulţi chemaţi, puţini aleşi.

Un om credincios şi bogat, când fu aproape de-a muri, zise că dorinţa lui de pe urmă este ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă.
Când muri, într-adevăr toţi prietenii veniră la locuinţa lui ca să-l întovărăşească la locul de veci.
Când însă alaiul o luă, spre cimitir, iată că se porni o ploaie mare.
La început, toţi prietenii se ţinură bine. Dar cu cât cortegiul înainta, cu atât, unul câte unul din prietenii mortului, se furişau - şi plecau acasă, până ce la cimitir ajunseră numai doi, care avuseră puterea să înfrunte ploaia.
A doua zi, când se deschise testamentul acelui om bogat, aflară că el îşi lăsase averea acelora dintre prietenii lui care aveau să meargă până la groapă. Aşa că cei doi prieteni au împărţit între ei averea.
Aşa este, iubiţii mei, şi cu Biserica noastră.
Ea cheamă la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum.
Aşa că puţini ajung la ţinta alergării...
Mulţi chemaţi, puţini aleşi.

“Trebuie doar să spui “Mulţumesc , Doamne !"

           CALAUZIRE

Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un Inger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile .
Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi Ingeri .
Ingerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis :
“Acesta este Departamentul PRIMIRI".
Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni.
Am privit în jur, toţi Ingerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile Lumii . Am rămas impresionat .
Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament .
Atunci Ingerul a spus :
“Acesta este Departamentul de AMBALARE ŞI LIVRARE”
Aici , Binecuvântările solicitate de oameni sunt procesate şi trimise celor care le-au cerut .
Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia . Erau mulţi Ingeri şi totuşi munca era foarte grea , de a împacheta toate Binecuvântările cerute , de care era nevoie pe Pământ .
În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului , era uşa spre o cameră foarte mică .
Spre surpriza mea acolo era un singur Inger şi nu prea avea mai nimic de făcut .
“Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” mi-a spus Ingerul .
Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici ? Am întrebat .
“E foarte trist...” a suspinat Ingerul .
“Dar oamenii , imediat ce primesc Binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire ... Foarte puţini fac asta !”
“Şi cum se trimite confirmarea de primire
a unei Binecuvântări"?
l-am întrebat pe Inger.
“Foarte simplu", mi-a răspuns :
“Trebuie doar să spui “Mulţumesc , Doamne !"
Şi l-am mai întrebat pe Inger:
Dar care anume trebuie confirmate?
Dacă ai mâncare în frigider...
Haine cu care să te îmbraci...
Un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi...
Eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume .
Dacă ai bani în bancă , în portmoneu , monede răzleţe prin buzunar , reprezinţi 8 % din bogăţia lumii .
Iar dacă ai propriul tău calculator şi pe el citeşti acest mesaj eşti printre cei 1 % din lume care au această şansă .
“Mai mult ... Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav , eşti mult mai Binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile ...”
“Dacă nu ai trăit frica războiului , singurătatea închisorii , teroarea torturii sau durerea de a muri de foame , eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume ”.
“Dacă poţi merge la Biserică fără teamă de persecuţie , arest , tortură şi moarte ... Eşti de invidiat şi eşti mai Binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume .”
“Dacă părinţii tăi trăiesc şi încă sunt căsătoriţi , eşti un caz rar .”
“Dacă poţi să ţii capul sus şi să surâzi, nu eşti normal ... Ci eşti unic şi te ridici deasupra celor în îndoială şi deznădejde .”
“Şi acum ce să fac? De unde să încep?”
Dacă citeşti acest mesaj eşti de două ori Binecuvântat ; în primul rând pentru că cineva s-a gândit la tine şi te consideră un om deosebit , iar în al doilea rând eşti mai Binecuvântat decât 2 miliarde de oameni care nu pot citi .
Să ai O Zi Binecuvântată , în care să-ţi numeri motivele pentru care eşti Binecuvântat şi , dacă vrei , trimite acest mesaj şi altora pentru a le aminti cât de Binecuvântaţi sunt .
În atenţia: Departamentului de Confirmări de Primire ...
MULŢUMESC DOAMNE !
“Mulţumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtăşesc acest mesaj şi pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăşi ."
PS : Imi cer scuze ca nu pot sa impartasesc acest mesaj cu toti prietenii mei de pe FB pentru ca suntem limitati la numarul de etichetari disponibile la o postare , dar pentru toti , sunteti in sufletul si spiritul meu pentru aceasta frumoasa Calauzire !
Si ca sa nu credeti ca este ceva ce am primit eu de la un Inger Ceresc , va dezvalui ca am primit sub forma de pps , de la o prietena din crestin-ortodox.ro , prin e-mail .
Multumesc foarte mult Fulvia Vizireanu pentru aceasta frumoasa Lectie de crestinism !
Doamne ajuta !
Amin !

,,Bogorodicinia”

Pravila de rugăciune Bogorodicinaia! (adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către aranghelul Gavril ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu)

,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul păntecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Aceasta pravila a fost dată de Maica Domnului Însăși, în veacul al VII-lea, și odinioară era săvârșită de către toți creștinii. Mai pe urmă însă a fost uitată.

Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acea pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărtăcică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau această pravilă.

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinia” îi aduce creștinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui și cât de grabnic este ajutorul acordat de Ea:

în împrejurile cele mai grele și cu totul pe neașteptate Ea ne întinde mâna Sa izbăvitoare…

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinaia” îndepărtează mânia lui Dumnezeu și uneori chiar verdictul Judecătorului Cunoscător -de- inimi este amânat.

O, ce mare îndrăzneală! ,,Bogorodicinaia” din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom arde, cei tulburați sufletește ne vom tămădui, cei întinați cu păcatele ne vom curăți, cei omorâți de patimi vom învia și vom cânta cu bucurie: ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!…

La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile: ,,Tatăl nostru”, ,,Ușa milostivirii”, rugăciunea pentru părintele duhovnicesc și de mântuire:

*

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta facă-se voia Ta, precum în cer așa și pre pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă grșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. ȘI nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.

*

„Ușa milostivirii deschidene-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi cei ce nădăjduim întru Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamlui creștinesc”.

Măntuiește, Doamne, pre părintelui meu duhovnicesc (numele….) și pre toți fiii lui duhovnicești și pre frații noștri întru Hristos și pre toate rudeniila cele după duh și după trup, întărește-i, apără-i și miluiește-i, dă-le mângăiere în scârbe și vindecare de boale. Doamne! Trimite-i lui harul Sfântului Duh și pentru rugăciunile Născătoare de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viața și să ne mântuim sufletele noastre. Amin!

Apoi, după fiecare zece rugăciuni ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!… citim o dată ,,Ușa milostivirii”, după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuințele fiecăruia, cu cuvintele noastre, adaugând următoarele cereri:

După primele zece:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește și păzește pre toți creștinii drept-slăvitori, sporește-le credința și pocăința, iar pre cei adormiți odihnește-i în veșnica slavă a Domnului nostru.

După douăzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-i și întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciți și căzuți robi ai Tăi (numele).

După treizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-l și păzește-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) și cu sfinte rugăciunile lui miluiește-mă pre mine, păcătosul.

După patruzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potolește întristările noastre și trimite mângâiere celor scârbiți și bolnavi robi ai Tăi (numele).

După cincizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de ispite și de tot răul și năpăstuirile.

După șaizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârșesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiați.

După șaptezeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzete-mă de tot răul și acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.

După optzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu și dăruiește-mi statornică rugăciune către Tine.

După nouăzeci:

O preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău și a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare și osârdnice.

După o sută:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele și să mântuiască păcătosul meu suflet.

După o sută zece:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întărește-mă în credință și luminează ochii mei întunecați cu păcatele.

După o sută douăzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de gânduri deșarte și dăruiește-mi cuget și inimă avântate spre mântuire.

După o sută treizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă și sănătate trupească.

După o sută patruzeci:

O, Presfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruiește-mi sfârșit pașnic și netulburat și călăuzește-mi sufletul prin vămile cele înfricoșătoare.

După o sută cincizeci: O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit și păzitoare puternică, nu mă depărta pre mine, păcătosul și nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci tu ești nădejdea creștinilor și adăpostirea păcătoșilor.

La sfârșitul Pravilei de rugăciuni rostim:

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim Pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât herumii și mai slăvită fără asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai nîscut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de dumnezeu, Te mărim.

Slavă tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

Doamne miluiește!

Doamne miluiește!

Doamne miluiește!

Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a pravoslavnicilor creștini, și sfânta Biserica Ta în vecii vecilor! *

Tatal nostru in limbajul florilor

Rugăciunea „Tatăl nostru” în limbajul florilor

Şi vântul porneşte

Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.

Plâpândul ghiocel
Ieşind de sub zăpadă
Striga: Tatăl nostru
Ca lumea să-l vadă.

Care eşti în ceruri,
Şopti floarea-soarelui
Şi-un văl de lumină
căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
Sfinţească-se-ngână.

Când numele-Ţi spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.

Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: Împărăţia
să fie a Ta.

Şi facă-se voia Ta
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe alba alee...

Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: Cum e-n ceruri
Aşa și pe pământ.

Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: Pâinea noastră
Cea de totdeauna.

Iar nalba şi gura-
De-leu, amândouă,
La fel, rugătoare,
Răspund: Dă-ne-o nouă.

Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: Iartă nouă
Greşelile noastre.

Precum noi iertăm
Greşiţii, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: Nu ne duce
pe noi în ispite.

Iar spinii, ce-odată
Martirii-i purtară
Şi ne izbăveşte
de rele – strigară.

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.
(Alfred Moșoiu)

Eu am facut cu cerul legamant

                   

Depărtarea de Dumnezeu este iad

Depărtarea de Dumnezeu este iad
Nu-mi aduc aminte să fi trecut vreo zi fără mângâiere dumnezeiască. Uneori, atunci când oamenii sunt în concedii, mă simt râu, şi astfel pot să înţeleg cât de rău pot trăi cei mai mulţi oameni nemângâiaţi, pentru că sunt departe de Dumnezeu. Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva sa nu aibă nimic, dar dacă îl are pe Dumnezeurnu mal doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu ÎI are pe Dumnezeu este chinuit inlâuntrul său. De aceea în fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu, numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele lisus. Când omul, din om vechi devine om nou, fiu de împărat, se hrăneşte cu desfătarea dumnezeiască, cu dulceaţa cerească şi simte veselia paradisiacă, simte încă de aici o parte din bucuria raiului. De la bucuria cea mică, paradisiacă înaintează zilnic către cea mai mare şi se întreabă dacă există ceva mar înalt in Rai decât aceea pe care o trăieşte aici. Starea in care trăieşte este astfel incăt nu poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumânările de acea dumnezeiască fierbinţeala şi dulceaţă, inima lui saltă şi e gata să spargă pieptul ca sa plece, pentru că pământul şi lucrurile pământeşti i se par lucruri zadarnice.

La început omul avea comuniune cu Dumnezeu, însă după aceea, când s-a depărtat de harul lui Dumnezeu, era ca unul care, după ce trăise in palat, s-a aflat pentru totdeauna afară din el, il vedea numai de departe şi plângea. Precum copilul suferă când se depărtează de mama lui, tot astfel şi omul suferă şi se chinuieşte când se depărtează de Dumnezeu. Depărtarea omului de Dumnezeu este iad. Diavolul a izbutit să îndepărteze atât de mult pe oameni de Dumnezeu, încât au ajuns la punctul să se închine la statui si să-şi jertfească pe copiii lor acestora. Înfricoşători şi unde găsesc diavolii atâţia zei? Zeul Hamos… Chiar numai numele să-I audă cineva îi este de ajuns. Însă cel mai chinuit este diavolul, pentru că este cel mai depărtat de Dumnezeu, de dragoste. Iar de unde pleacă dragostea acolo rămâne iadul. Potrivnica dragostei care este? Răutatea, răutatea care este una cu chinuirea.
Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan,Cuviosul Paisie Aghioritul Cuvinte duhovniceşti