Fii atent! Nu-l lăsa la sol pe pilotul vieţii tale!

Călătorie fără pilot

Viaţa e ca o călătorie cu avionul. Dacă avionul se opreşte în zbor, căderea e inevitabilă, catastrofa iminentă. Cel mai important în această împrejurare e comandantul navei. În cazul unui creştin nu mai e nevoie să întrebăm cine pilotează avionul. Cu El sigur ajungem la destinaţie fără emoţii. Cine crede însă că poate zbura fără pilot se expune la riscuri mari.

Asupra aeroportului unui oraş din Extremul Orient se abătuse o ploaie puternică. Pasagerii traversau în fugă pista pentru a se urca într-un Airbus gata să decoleze pentru un zbor intern.Un misionar creştin, ud până la piele, reuşi să găsească un loc confortabil, la fereastră, în timp ce o stewardesă amabilă îi ajuta pe ceilalţi pasageri să se instaleze. Cum decolarea nu suferea întârziere, un membru al echipajului închise uşa grea a avionului.Deodată, toţi observară un om care fugea spre avion, protejându-se cum putea cu un fulgarin. Întârziatul urcă repede treptele scării pentru a ajunge în avion şi bătu cu putere în uşa închisă, cerând să fie lăsat să intre. Stewardesa îi explică prin semne că era prea târziu. Bărbatul îşi înteţi însă loviturile în uşa avionului. Femeia încerca să-l convingă să renunţe la gestul său.
“Nu se poate. Îmi pare rău… Trebuie să plecăm”, căuta ea să se facă înţeleasă prin hublou.
Nu era nimic de făcut, bărbatul insista şi cerea să fie lăsat să intre. Până la urmă, uşa se deschise. Stewardesa întinse mâna şi-l ajută pe pasagerul întârziat să urce înăuntru. Rămase cuprinsă de uimire: bărbatul era pilotul avionului. Cuvântul de ordine pentru astăzi este: Fii atent! Nu-l lăsa la sol pe pilotul vieţii tale!

După o povestire din colecţia “Duhovnicul meu”, Bruno Ferrero, Ed. Galaxia Gutenberg, 2007

La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită şi înfrântă, mare e mila Lui.

La Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun

- Un om care nu a cunoscut smerenia, dar vrea să se întoarcă la Dumnezeu, cum se poate întoarce? Ce trebuie să facă?

- Fraţii mei, la Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun. Te-a iertat şi Dumnezeu. Dacă te-a iertat, te-a iertat definitiv. Numai să continui o viaţă bună, ca să meriţi într-un fel, cu harul lui Dumnezeu, această iertare. Nu se pune problema, e iertat. Avem atâtea cazuri. Avem pe Moise Arapul, care a fost tâlhar. Avem pe Varvar, care a fost tâlhar. Şi sunt sfinţi. Dar şi-au revenit, s-au căit amarnic.  La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită şi înfrântă, mare e mila Lui.

Eu am fost – iertaţi-mă că vă fac o confidenţă – eram în pădure, în pustie, şi am fost atacat de satana într-o formă foarte dură. Şi încercam un act de smerenie în faţa lui Dumnezeu, că “sunt nimic”…În sfârşit, mă forţam. Şi-am fost eliberat. Şi am zis – citind din Vieţile Sfinţilor – am strigat tare, fără să mă mai jenez, mă auzeau, poate, lupii: Mare mai e un om smerit în faţa lui Dumnezeu! M-am încurajat foarte mult şi am  văzut că harul lui Dumnezeu m-a ajutat, căci eu n-am putut să mă măsor câtă smerenie am. Căci nu m-am putut vedea mai puţin smerit decât toţi oamenii de pe lumea asta.

Din Arhim. Ioanichie Bălan,  Ne  vorbeşte  Părintele  Arsenie (Papacioc), vol. I, Ed. Episcopiei Romanului,  1996,  p. 95-96

Se povestește într-o carte veche a bisericii

Din minunile copilariei lui Iisus

Se povestește într-o carte veche a bisericii, cum că Sfânta Fecioară Maria a făcut Fiului său Iisus, o cămașă foarte frumoasă, cum era obiceiul să poarte oamenii la nuntă. Și Pruncul Iisus fiind îmbrăcat cu acea cămașă, Îi ședea foarte bine, căci nu era nici largă, nici strâmtă, nici nu se învechea, nici nu se rupea și lucru de mirare era că pe măsură ce creștea Pruncul Iisus, creștea și cămașa împreună, până a ajuns la timpul Răstignirii. În acea vreme, când L-au răstignit pe Cruce, soldații au aruncat sorți ca să câștige cămașa Lui, și au câștigat tocmai această cămașă făcută de Sfânta Fecioară Maria de când era El Prunc. Fecioara Maria a povestit sfintelor femei multe minuni pe care le-a făcut Iisus pe când era copil. Ea a spus cum Pruncul a mers în picioare de prima dată, neținându-se de nimic, și a început a vorbi fără vreo împiedicare de prima dată.

Odată, sfătuindu-L Fecioara să Se joace cu alți copii, Iisus a ascultat-o și S-a dus și El între copii, arătându-le niște jocuri minunate, căci toți Îl iubeau și L-au ales de Împărat. Așternând o haină lungă sub un pom, L-au pus pe Iisus să șadă pe dânsa și mergeau copiii pe rând de i se închinau și ziceau: „Acesta este Împăratul nostru și Sfântul nostru!” Într-o zi, jucându-Se cu mai mulți copii, unul a căzut și și-a rupt piciorul. Iisus văzându-l a alergat la el, i S-a făcut milă, l-a luat de mână și i-a zis: „Scoală-te și fii sănătos și hai să ne jucăm cu toții!” Iar copilul s-a sculat îndată sănătos. Oamenii care au văzut, s-au mirat și au zis: „Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu!

Era în Nazaret un profesor, și întâlnindu-se într-o zi cu Iosif îi zise să-L lase pe Iisus la școală ca să învețe a scrie și a citi și El. „Am auzit că Pruncul este foarte deștept, dar trebuie să învețe și legea noastră.” Iosif a răspuns: „Da, să întreb și eu pe Maria, Maica Sa, să vedem ce zice și ea.” Întrebând Iosif pe Sfânta Fecioară Maria, Fecioara a rugat pe Iisus să meargă la școală, și Iisus S-a dus. Profesorul i-a dat o carte în mână și poftea să-L învețe, dar Iisus știa mai bine decât profesorul. Atunci profesorul arătându-i litera A, L-a întrebat dacă cunoaște această literă. Copilul Iisus i-a răspuns: „Vă rog, de iertare, să-mi spuneți dvs. mai întâi ce semnifică această literă A?” Profesorul a stat mult pe gânduri, nedumerit, tăcând… și s-a tot uitat la Iisus. Deci Iisus văzându-l tăcând fără răspuns îi zise: „Această slovă A este începutul a tot binele, adică Acela care este în vecii vecilor, Acesta este Sfântul din ceruri care Mă adeverește pe Mine Profesor, Dascăl Adevărat.” Și L-a întrebat pe Iisus: „Dar cine ești Tu, ești oare înger, ești cumva Iisus, Fiul lui Dumnezeu? Tu ești un profesor mai bun decât mine, mai învățat. Du-Te acasă și fii liniștit, copilule bun, căci eu nu știu ce să Te mai întreb.” Și așa a venit Iisus acasă, povestind cu bucurie Maicii Sale cele întâmplate. Așa ne spune și Sfânta Evanghelie, că dacă ar fi fost scrise toate minunile pe care le-a făcut Iisus, nu ar fi încăput în toate cărțile din lumea întreagă.

Vă îndemn: Păstraţi credinţa cum ne-a spus Taica Părinte, Cu iubire, şi cu pace, şi cu Dumnezeu ‘nainte !

Copilaşii mei cucernici, nepoţeii mei ce buni,

Părinţelul meu duhovnic, fraţi, surori, bătrâni şi juni,

Am venit în astă lume nevoiaşă şi plângând,

Într-o vară,-n două’ş’nouă, când nici nu-mi trecea prin gând…

Parcă ieri eram de-o şchioapă şi-alegam mult pe câmpii,

Parcă ieri duceam la şcoală pe iubiţii mei copii...

De cincizeci de ani, în lume, eu petrec în văduvie,

Dar Măicuţa Preacurată mi-a fost sprijin grabnic, mie…

Cât de repede trecură anii vieţii pământeşti !

Iar acum mă-ndrept cu teamă către zările cereşti...

Iată, dar, cu ce iuţeală vremea morţii mi-a sosit !

Cum se duse-aşa de iute timpul vieţii hărăzit...

Îngerii, în cartea vieţii, tot ce-am săvârşit au scris,

Iar a vieţii mele carte, astăzi, iute, s-a închis…

Ce va fi de-acum cu mine, nu pot şti acuma eu,

Ci aştept, dar, judecata Fiului lui Dumnezeu…

Nu mă ştiu ca eu, vreodată, să fi săvârşit, din fire,

Fapte bune, milostive, vrednice de mântuire…

Dar nădejdea mea mă-ndeamnă ca şi Pavel să gândesc,

Care învăţa cu râvnă cu-al său glas apostolesc:

„Lupta bună m-am luptat, şi credinţa am păzit,

Iar călătoria vieţii, eu în pace-am săvârşit”

De aceea, cu nădejde, dar şi teamă de sentinţă,

Eu vă rog pe toţi, fierbinte, din întreaga mea fiinţă,

Să m-aveţi la rugăciune preaiubiţii mei copii,

Fraţi, surori de o credinţă şi toţi cei ce sunteţi vii,

Căci voi ştiţi că după moarte nu mai este pocăinţă,

Nu mai poţi să faci nimica; e-n zadar orice căinţă…

Iar, acum, la despărţire eu vă cer la toţi iertare,

Căci şi eu pe toţi iertat-am, de la mic până la mare…

Vă îndemn: Păstraţi credinţa cum ne-a spus Taica Părinte,

Cu iubire, şi cu pace, şi cu Dumnezeu ‘nainte !

 

Mulţi chemaţi, puţini aleşi.

Un om credincios şi bogat, când fu aproape de-a muri, zise că dorinţa lui de pe urmă este ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă.
Când muri, într-adevăr toţi prietenii veniră la locuinţa lui ca să-l întovărăşească la locul de veci.
Când însă alaiul o luă, spre cimitir, iată că se porni o ploaie mare.
La început, toţi prietenii se ţinură bine. Dar cu cât cortegiul înainta, cu atât, unul câte unul din prietenii mortului, se furişau - şi plecau acasă, până ce la cimitir ajunseră numai doi, care avuseră puterea să înfrunte ploaia.
A doua zi, când se deschise testamentul acelui om bogat, aflară că el îşi lăsase averea acelora dintre prietenii lui care aveau să meargă până la groapă. Aşa că cei doi prieteni au împărţit între ei averea.
Aşa este, iubiţii mei, şi cu Biserica noastră.
Ea cheamă la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum.
Aşa că puţini ajung la ţinta alergării...
Mulţi chemaţi, puţini aleşi.

“Trebuie doar să spui “Mulţumesc , Doamne !"

           CALAUZIRE

Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un Inger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile .
Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi Ingeri .
Ingerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis :
“Acesta este Departamentul PRIMIRI".
Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni.
Am privit în jur, toţi Ingerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile Lumii . Am rămas impresionat .
Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament .
Atunci Ingerul a spus :
“Acesta este Departamentul de AMBALARE ŞI LIVRARE”
Aici , Binecuvântările solicitate de oameni sunt procesate şi trimise celor care le-au cerut .
Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia . Erau mulţi Ingeri şi totuşi munca era foarte grea , de a împacheta toate Binecuvântările cerute , de care era nevoie pe Pământ .
În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului , era uşa spre o cameră foarte mică .
Spre surpriza mea acolo era un singur Inger şi nu prea avea mai nimic de făcut .
“Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” mi-a spus Ingerul .
Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici ? Am întrebat .
“E foarte trist...” a suspinat Ingerul .
“Dar oamenii , imediat ce primesc Binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire ... Foarte puţini fac asta !”
“Şi cum se trimite confirmarea de primire
a unei Binecuvântări"?
l-am întrebat pe Inger.
“Foarte simplu", mi-a răspuns :
“Trebuie doar să spui “Mulţumesc , Doamne !"
Şi l-am mai întrebat pe Inger:
Dar care anume trebuie confirmate?
Dacă ai mâncare în frigider...
Haine cu care să te îmbraci...
Un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi...
Eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume .
Dacă ai bani în bancă , în portmoneu , monede răzleţe prin buzunar , reprezinţi 8 % din bogăţia lumii .
Iar dacă ai propriul tău calculator şi pe el citeşti acest mesaj eşti printre cei 1 % din lume care au această şansă .
“Mai mult ... Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav , eşti mult mai Binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile ...”
“Dacă nu ai trăit frica războiului , singurătatea închisorii , teroarea torturii sau durerea de a muri de foame , eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume ”.
“Dacă poţi merge la Biserică fără teamă de persecuţie , arest , tortură şi moarte ... Eşti de invidiat şi eşti mai Binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume .”
“Dacă părinţii tăi trăiesc şi încă sunt căsătoriţi , eşti un caz rar .”
“Dacă poţi să ţii capul sus şi să surâzi, nu eşti normal ... Ci eşti unic şi te ridici deasupra celor în îndoială şi deznădejde .”
“Şi acum ce să fac? De unde să încep?”
Dacă citeşti acest mesaj eşti de două ori Binecuvântat ; în primul rând pentru că cineva s-a gândit la tine şi te consideră un om deosebit , iar în al doilea rând eşti mai Binecuvântat decât 2 miliarde de oameni care nu pot citi .
Să ai O Zi Binecuvântată , în care să-ţi numeri motivele pentru care eşti Binecuvântat şi , dacă vrei , trimite acest mesaj şi altora pentru a le aminti cât de Binecuvântaţi sunt .
În atenţia: Departamentului de Confirmări de Primire ...
MULŢUMESC DOAMNE !
“Mulţumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtăşesc acest mesaj şi pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăşi ."
PS : Imi cer scuze ca nu pot sa impartasesc acest mesaj cu toti prietenii mei de pe FB pentru ca suntem limitati la numarul de etichetari disponibile la o postare , dar pentru toti , sunteti in sufletul si spiritul meu pentru aceasta frumoasa Calauzire !
Si ca sa nu credeti ca este ceva ce am primit eu de la un Inger Ceresc , va dezvalui ca am primit sub forma de pps , de la o prietena din crestin-ortodox.ro , prin e-mail .
Multumesc foarte mult Fulvia Vizireanu pentru aceasta frumoasa Lectie de crestinism !
Doamne ajuta !
Amin !

,,Bogorodicinia”

Pravila de rugăciune Bogorodicinaia! (adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către aranghelul Gavril ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu)

,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul păntecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Aceasta pravila a fost dată de Maica Domnului Însăși, în veacul al VII-lea, și odinioară era săvârșită de către toți creștinii. Mai pe urmă însă a fost uitată.

Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acea pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărtăcică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau această pravilă.

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinia” îi aduce creștinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui și cât de grabnic este ajutorul acordat de Ea:

în împrejurile cele mai grele și cu totul pe neașteptate Ea ne întinde mâna Sa izbăvitoare…

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinaia” îndepărtează mânia lui Dumnezeu și uneori chiar verdictul Judecătorului Cunoscător -de- inimi este amânat.

O, ce mare îndrăzneală! ,,Bogorodicinaia” din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom arde, cei tulburați sufletește ne vom tămădui, cei întinați cu păcatele ne vom curăți, cei omorâți de patimi vom învia și vom cânta cu bucurie: ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!…

La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile: ,,Tatăl nostru”, ,,Ușa milostivirii”, rugăciunea pentru părintele duhovnicesc și de mântuire:

*

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta facă-se voia Ta, precum în cer așa și pre pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă grșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. ȘI nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.

*

„Ușa milostivirii deschidene-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi cei ce nădăjduim întru Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamlui creștinesc”.

Măntuiește, Doamne, pre părintelui meu duhovnicesc (numele….) și pre toți fiii lui duhovnicești și pre frații noștri întru Hristos și pre toate rudeniila cele după duh și după trup, întărește-i, apără-i și miluiește-i, dă-le mângăiere în scârbe și vindecare de boale. Doamne! Trimite-i lui harul Sfântului Duh și pentru rugăciunile Născătoare de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viața și să ne mântuim sufletele noastre. Amin!

Apoi, după fiecare zece rugăciuni ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!… citim o dată ,,Ușa milostivirii”, după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuințele fiecăruia, cu cuvintele noastre, adaugând următoarele cereri:

După primele zece:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește și păzește pre toți creștinii drept-slăvitori, sporește-le credința și pocăința, iar pre cei adormiți odihnește-i în veșnica slavă a Domnului nostru.

După douăzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-i și întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciți și căzuți robi ai Tăi (numele).

După treizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-l și păzește-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) și cu sfinte rugăciunile lui miluiește-mă pre mine, păcătosul.

După patruzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potolește întristările noastre și trimite mângâiere celor scârbiți și bolnavi robi ai Tăi (numele).

După cincizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de ispite și de tot răul și năpăstuirile.

După șaizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârșesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiați.

După șaptezeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzete-mă de tot răul și acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.

După optzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu și dăruiește-mi statornică rugăciune către Tine.

După nouăzeci:

O preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău și a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare și osârdnice.

După o sută:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele și să mântuiască păcătosul meu suflet.

După o sută zece:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întărește-mă în credință și luminează ochii mei întunecați cu păcatele.

După o sută douăzeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de gânduri deșarte și dăruiește-mi cuget și inimă avântate spre mântuire.

După o sută treizeci:

O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă și sănătate trupească.

După o sută patruzeci:

O, Presfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruiește-mi sfârșit pașnic și netulburat și călăuzește-mi sufletul prin vămile cele înfricoșătoare.

După o sută cincizeci: O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit și păzitoare puternică, nu mă depărta pre mine, păcătosul și nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci tu ești nădejdea creștinilor și adăpostirea păcătoșilor.

La sfârșitul Pravilei de rugăciuni rostim:

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim Pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât herumii și mai slăvită fără asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai nîscut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de dumnezeu, Te mărim.

Slavă tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

Doamne miluiește!

Doamne miluiește!

Doamne miluiește!

Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a pravoslavnicilor creștini, și sfânta Biserica Ta în vecii vecilor! *

Tatal nostru in limbajul florilor

Rugăciunea „Tatăl nostru” în limbajul florilor

Şi vântul porneşte

Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.

Plâpândul ghiocel
Ieşind de sub zăpadă
Striga: Tatăl nostru
Ca lumea să-l vadă.

Care eşti în ceruri,
Şopti floarea-soarelui
Şi-un văl de lumină
căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
Sfinţească-se-ngână.

Când numele-Ţi spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.

Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: Împărăţia
să fie a Ta.

Şi facă-se voia Ta
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe alba alee...

Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: Cum e-n ceruri
Aşa și pe pământ.

Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: Pâinea noastră
Cea de totdeauna.

Iar nalba şi gura-
De-leu, amândouă,
La fel, rugătoare,
Răspund: Dă-ne-o nouă.

Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: Iartă nouă
Greşelile noastre.

Precum noi iertăm
Greşiţii, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: Nu ne duce
pe noi în ispite.

Iar spinii, ce-odată
Martirii-i purtară
Şi ne izbăveşte
de rele – strigară.

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.
(Alfred Moșoiu)