Rugaciunea de Marti

Rugaciunea de Marti

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui.

Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.

28 Decembrie 2009

Sfinţii 20.000 de Mucenici arşi în Nicomidia

"Gandul, cuvantul si fapta trebuie sa lucreze in chip vrednic de numele de crestin."

"Gandul, cuvantul si fapta trebuie sa lucreze in chip vrednic de numele de crestin."

despre blesteme

Despre blesteme

Mare lucru este ca omul sa aiba binecuvantarea lui Dumnezeu, ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul. Tot ceea ce are binecuvantare sta in picioare. Iar tot ceea nu are binecuvantare nu sta in picioare. Nedreptatea este mare pacat. Toate pacatele au circumstante atenuante, nedreptatea nu are, atrage urgia lui Dumnezeu. Infricosator lucru!

De pilda, se aduna avere cu nedreptate, oamenii traiesc putini ani ca fiii de boier, dar dupa aceea, toate pe care le-au adunat le dau la doctori. Rar, la foarte putini se intampla ca bolile, falimentarile etc, sa fie o incercare de la Dumnezeu. Acestia vor avea plata multa. In acest caz, de obicei, dupa aceea devin mai bogati, ca dreptul Iov. Dar si la multi care nu au reusita, este si din cauza asta: au facut vreo nedreptate.

Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Cand nu este nedreptate, atunci se intoarce la cel ce l-a rostit. Cel ce primeste blestemul se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieste si in viata aceasta si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi. Pentru ca, sa zicem, poate cineva sa te necajeasca, insa tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca si cum ai lua pistolul si l-ai omori. Cu ce drept faci asta? Orice ti-ar fi facut celalalt, nu ai dreptul sa-l omori. Ca sa ajunga sa blesteme cineva, inseamna ca are rautate - atunci cand o spune cu patima, cu inversunare.

Mitropolitul Antonie Plamadeala ne relateaza un caz:

"M-a suparat oarecare, mi-a spus cineva. Si m-am pus pe citit Psaltiri." In popor exista credinta ca citirea Psaltirii, ca pravila la vreme de necaz, sau la imprejurare de dusmani, duce la lamurirea situatiei. Cel care te necajeste se linisteste; cel care te dusmaneste isi schimba gandurile. Cand e numai atata, e foarte bine. Si e cu atat mai bine, cu cat lectura Psaltirii aduce si in sufletul celui ce o citeste sentimente de umilinta duhovniceasca, de rabdare, de incredere in Dumnezeu. Dar uneori Psaltirea se citeste si cu gand - marturisit sau nemarturisit - ca Dumnezeu "sa aleaga intre mine si dusman", cu alte cuvinte, sa-l pedepseasca. Uneori, la unii mai impietriti la inima, gandul merge pana la a dori moartea celui "pus la rugaciuni".

E o mentalitate pagana, anticrestina, rea. Se intampla insa in asemenea cazuri ca celui ce face astfel de rugaciuni, raul dorit altuia se intoarce chiar impotriva sa. Alteori, daca cineva avea vrajba asupra cuiva si-i dorea moartea, apoi il socotea cu mortii si-i facea pomenire, ca la morti, slujindu-i si Liturghie, ca poate, asa va muri.

Impotriva acestui obicei, in Sinodul de la Toledo, s-a hotarat ca, de ar indrazni un preot a face aceasta, sau va sili cineva pe preot, apoi amandoi sa se surghiuneasca si pana la moarte sa nu se impartaseasca cu Sfintele Taine.

Cel care mi-a relatat o astfel de situatie, mi-a marturisit:

"Dupa ce am citit de cateva ori Psaltirea, necazurile mi s-au inmultit. Citisem cu gand rau. Ca pe o vrajitorie. Abia dupa ce m-am spovedit mi s-a luminat cugetul si mi-a venit linistea. M-am impacat si cu cei pe care voisem sa-i aranjez!"

Nici nu se putea altfel. A voi sa faci din Dumnezeu un instrument al pornirilor tale rele, sau al opacitatii tale, socotind ca esti onest, e o dovada de mare ingustime de minte. Cum sa-ti asculte Dumnezeu astfel de rugaciuni?"

Cand se distrug familii intregi sau mor multe persoane intr-o familie, sa stiti ca este din nedreptate, sau din vraji, sau din blestem. De asemenea, cei ce nu se casatoresc este posibil sa fi fost blestemati de parinti (bunici etc), fie la o varsta frageda, fie mai tarziu.

Se cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovati, dar care, atunci cand au inteles ca au fost blestemati, s-au pocait, s-au spovedit si s-au indepartat necazurile. Daca cel ce a fost vinovat spune: "Dumnezeule, am facut asta si asta, iarta-ma", si se spovedeste cu durere si sinceritate, atunci Dumnezeu il va ierta.

Unii dintre crestini recurg la alt subterfugiu pentru a se eschiva de la spovedanie si anume solicita preotului doar "rugaciunea de dezlegare de blestem" din Molitfelnic, care este valabila, dar fara spovedanie este insuficienta. Procedeul este practicat indeosebi de etnia romilor.

Sfantul Ioan Iacob precizeaza: "De asemenea se blesteama singuri fara sa stie si cei care iubesc razbunarea si nu lasa nici un dram nerasplatit, fata de cei care-i nedreptatesc ori ii necajesc. Acestia cand citesc Psaltirea se leaga singuri prin cuvintele prorocesti care glasuiesc: "Doamne, Dumnezeul meu, de-am facut aceasta, de este nedreptate in mainile mele, de am rasplatit rele celor ce imi rasplatesc mie (adica celor ce ma asupresc) sa prigoneasca dar vrajmasul sufletul meu si sa-l prinda. Sa calce in pamant viata mea si slava mea in tarana s-o aseze." (Ps. 6, 3-6)".

In Molitfelnic mai sunt consemnate si molitfele Sfantului Vasile cel Mare care se citesc numai de catre arhiereu sau de preot. Biserica Ortodoxa nu permite ca mireanul sa se substituie preotului si sa indrazneasca sa citeasca molitfele Sfantului Vasile cel Mare sau alte rugaciuni copiate din Molitfelnic si preluate de cartile de rugaciuni unde apare formula: "dezleaga...", caci numai preotul, ca slujitor al Altarului, este intarit prin hirotonie si investit cu Sfanta Taina a Preotiei. Credinciosul mirean are destule arme ca sa se apere de diavol: Sfanta Cruce, smerenia, rugaciunea (psalmii lui David), postul, aghiazma (apa sfintita), Spovedania, precum si tot ajutorul Bisericii.

Un exemplu concret este o versiune a acatistului Sfantului Ciprian care are atasata la sfarsit o rugaciune preluata dintr-un Molitfelnic mai vechi si care cuprinde formula: "Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine, nevrednicul slujitorul Tau (Arhiereu sau Preot - n. n.) si dezleaga..."

Deci, se intelege ca se adreseaza harului preotiei, nu faptelor crestinului. Am intalnit o familie (n. n.) care citea acest acatist si in momentul in care ajungeau la rugaciunea respectiva si pronuntau cuvintele: "dezleaga..." (aceasta formula se repeta de patru ori in cuprinsul acestei rugaciuni - n. n.) le sareau scantei din ochi, ceea ce de fapt, confirma cele subliniate mai sus.

Iata si parerea Parintelui Arsenie despre cum trebuie sa actioneze crestinul in lupta cu vrajmasul: "O mare greseala este ca, atunci cand esti ispitit vizibil, sa-l blestemi pe dracul, sa dialoghezi cu el. El este bucuros ca-l consideri. Trebuie desconsiderat, ca nu-i o putere, e un tolerat. Cu dusmanul nu se sta de vorba. Roaga-te la Dumnezeu, ca puterea Numelui il goneste: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !

Bunaoara, stii ca Psaltirea este foarte buna si te apuci sa o citesti din scoarta in scoarta. Lipsa de dreapta socoteala! S-a constatat ca diavolului nu-i prea place cititul la Psaltire. Eu recomand o catisma la douazeci si patru de ore. Altfel te bagi singur la adanc si dai o batalie... Poti sa birui, dar sa stii sa inoti, sa stii sa birui.

Dupa ce isi termina rugaciunea aceasta dupa tipic omul se considera achitat de obligatia rugaciunii si se retrage fara nimic de la ceea ce ar trebui sa-l tina prezent. Daca ai rostit un Tatal nostru, daca ai citit un Paraclis si un Acatist e foarte bine. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostinta, pentru a se intelege, e prezenta inimii continua. Adica sunt mai mult pentru o continua tresarire duhovniceasca. De aceea pot sa spun ca: orice clipa poate sa fie un timp si orice suspinare poate sa fie o rugaciune.

Suspinarea, insa, nu iti ia timp. E la indemana si angajeaza toata fiinta ta: "Of, Doamne!", si ai facut mai mult decat acela care a zis de zece ori Tatal nostru, il stia pe de rost si l-a zis repede. Nu aceasta inseamna castig duhovnicesc: "Am zis multe!". Stii ce faci dupa ce zici multe: "Doamne, am zis... si am depasit pe multi!"

O rugaciune adanca inseamna o tacere adanca.

M-a intrebat cineva de cate ori sa zica rugaciunea, dupa ce un alt parinte ii recomandase sa o spuna de 1.000 de ori. I-am raspuns: "Sa zici o data si sa nu mai termini!". Iar cuiva care m-a intrebat: "Cate metanii sa fac in douazeci si patru de ore?". I-am raspuns: "Ai libertatea sa faci cate poti! Dar sa faci."

,,La început a făcut Domnul cerul şi pământul”

,,La început a făcut Domnul cerul şi pământul”: o unitate închegată, o sinteză: duh şi materie. Cerul este
îngerii, întreg tărâmul îngeresc, şi constituie Biserica nevăzută, cerească şi duhovnicească.
Biserica pământească nu poate fi concepută fără de cea cerească, iar cea cerească fără de cea pământească.

Biserica cerească este modelul primar al celei pământeşti: îngerii sunt fraţii noştri.
Ei nu ne sunt vrăjmaşi, ci sunt de partea noastră; împreună cu ei cântăm noi cântarea nesfârşită a laudei –sfânt, sfânt, sfânt – şi împreună cu ei sărbătorim noi dumnezeiasca Liturghie.
Pentru că hrana îngerilor este pâinea cea cerească: contemplarea lui Dumnezeu.

Biserica a venit pe pământ odată cu Adam. Din preaplinul iubirii, şi din libera Sa voire a făcut Domnul pe
om după chipul Său, aşadar cu libertatea voirii. De îndată ce omul, făptură nou-creată, a intrat de bunăvoie în corul îngerilor ca să cânte aceeaşi cântare, s-a întrupat şi Biserica duhovnicească.
Biserica a primit să fie parte văzută şi parte nevăzută: duh şi materie.
Grădina raiului este casa dintâi a Bisericii.

Căderea în păcat a fost o întinare. Omul s-a întors de la lumină, de la iubire, de la viaţă: de la Dumnezeu.
Urmarea pentru el a fost aşadar întunericul, păcatul,moartea. Sufletul lui s-a rănit, vrerea i s-a întinat.
În locul domniei celor cereşti, a prins putere peste el ţărâna. A început să orbecăie pe un pământ
blestemat.
Dar felul firii sale, după chipul Domnului, nu l-a părăsit de tot. S-a tot stricat, s-a tot dărâmat, dar a rămas
ca o lege din adânc, o temelie din această fire.

Şi tot aşa, vrerea omului,cu putinţa de a desluşi între bune şi rele, a rămas. Şi cu ea a rămas şi cinstea omului.
Păcatul l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu, dar nu şi pe Dumnezeu de om. Legătura lui Dumnezeu cu omul nu s-a schimbat. El este dragostea: este veşnic şi neschimbător.
Şi în locul credinţei şi al dragostei pe care omul le-a pierdut, i-a dat Nădejdea.

În nădejde a tot trăit omul până acum, nădejdea îl ţine. De-a lungul întregului Testament al vremilor Vechi,
Dumnezeu îl sprijină, îl creşte şi îi arată drumul: îngerii sunt trimişi cu dinadinsul să coboare şi înfăptuiesc astfel acea scară atotdreaptă de la pământ la cer.
Fiinţa omenească slobodă s-a stricat, şi pe aceasta o vrea Dumnezeu tămăduită iarăşi din preaplinul iubirii.

De la El răsare Mântuitorul şi lucrarea mântuitoare în semne, chipuri şi profeţii mereu noi: aşa ne ţine El să
tragem nădejde. Arca lui Noe şi scara lui Iacob, povestea vieţii lui Iosif, stâlpul cel de nor şi şarpele de aramă,poarta templului lui Iezechiel, cei trei tineri în cuptor şi multe altele, toate caută fără de preget la lucrarea mântuitoare de la capăt. Legământul vechi îl cuprinde pe cel nou pe de-a-ntregul; la împlinirea timpului se ajunge la miezul lucrurilor.
Dumnezeu şi omul se vor uni din nou, cerul şi pământul vor fi iarăşi una: duh şi trup: cele două naturi ale lui Hristos într-un singur ipostas.,,Şi Cuvântul trup S-a făcut…” (Ioan I, 14).
Dumnezeu adevărat şi om adevărat, Hristos a înmânat oamenilor voia lui Dumnezeu.
I-a dat chip văzut. Am văzut slava Lui: în trupul Lui omenesc, în porumbelul care s-a pogorât peste El, în lumina de pe muntele Taborului, în pâinea şi vinul luate şi văzute cu ochii…
Nu doar că a ştiut şi a cunoscut cele lumeşti, pe cele văzute,ci le-a şi sfinţit.

Cu învierea trupului Său a stricat hotarul dintre viaţă şi moarte; cu înălţarea trupului Său la cer a unit El în chip văzut cerul şi pământul.
Dar chiar dacă ne-am lipsit de prezenţa Sa pe pământ,totuşi El nu ne-a părăsit nici ca duh şi nici ca trup. În chip de limbi de foc cu totul văzute, a împărţit El Duhul cel chezăşuit, asupra Apostolilor. Nu precum unor feţe despărţite, ci în îngemănare de dragoste şi bună voinţă, ca adunare la rugăciune, (Ecclesia, Biserica) au luat aceştia dovada văzută a venirii Mângâietorului.
A fost întâmplare o singură dată petrecută şi care nu se mai repetă. Şi de atunci trăieşte şi lucrează Duhul Adevărului, şi prin Duhul, Tatăl şi Fiul, în Biserică şi prin Biserică. În Biserica de pe pământ Îşi săvârşeşte Hristos viaţa pământească: Biserica este trupul Său.

Prin punerea mâinilor au dat apostolii mai departe acea stare deosebită pe care au primit-o de la Duhul; dar totodată au primit sarcina de a propovădui Evanghelia, şi chiar şi pe aceasta au dat-o mai departe. La început, au purces la aceasta prin viu grai. Dar mai apoi, tradiţia grăită a luat chipul cărţii: evanghelii, epistolii şi descoperiri s-au înscris în cărţi. Multă vreme cele povestite şi cele scrise au mers mână-n mână. Apoi s-a îndepărtat tot ce nu se potrivea cu conştiinţa Bisericii. Şi în fine, după 300 de ani, Biserica păzită de chiar Duhul, a alcătuit Sfânta Scriptură: după canon.

Fără de canon nu avem Biblie, fără de Biserică nu avem canon; un adevăr repetat!

La urma urmei, nu am avea nevoie musai de Scriptură. Dar întrucât avem un trup, înseamnă că avem
nevoie de ea. Biblia, în întregime, este rodul lucrării trupului cu duhul împreună, al lui Dumnezeu cu oamenii, este o lucrare a Bisericii: o expresie văzută a cuprinsului ei. În Scriptură Biserica găseşte tocmai adevărurile care îi dau viaţă, şi pe care le înţelege ca pe cea mai mare comoară a sa. Biblia este cu alte cuvinte ivită din chiar inima noastră, pentru că noi alcătuim Biserica. Purtăm în noi şi păcatul strămoşesc şi rătăcirea prin pustie şi izbăvirea.

Pentru creştinătatea ortodoxă, Biblia este izvorul cel sfânt, nemuritor şi de neînlocuit al Adevărului: Adevărul cel dezvăluit de Dumnezeu şi pus în literă. De la prima până la ultima pagină este vorba despre Adevăr şi Viaţă: despre Hristos. Aşadar, nu despre adevărul geologic,istoric sau ştiinţific, ci despre Adevărul Duhului cel atotcuprinzător: Adevărul Domnului şi al nostru, ,,tainele mântuirii”. Acesta ne-a fost dat ,,spre învăţătură.”(Romani XV, 4)

Hristos nu a lăsat nici fotocopii, nici stenograme, ci mai mult decât atât, o Biserică vie, trăitoare.
Biserica I-a păstrat cuvântul, dar – în afară de câteva expresii – nu în graiul pe care El însuşi l-a vorbit, ci în tălmăcire, adică luând alt chip. Şi tabloul vieţii Lui şi faptele Sale nu sunt predate nouă în proces-verbal amănunţit, ci la mâna-doua şi a treia, ,,aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început” (Luca I, 2).
Aşa se cade înţelepciunii, că litera omoară, dar duhul dă viaţă, zice Domnul.

Duhul nu e legat de nume, locuri sau de şirul anilor. El este viaţă. Şi chiar dacă nu Moise ar fi scris cele întâi cărţi,1 dacă epistolele lui Petru nu ar fi chiar de la acesta, şi Evanghelia după Ioan nu ar fi scrisă chiar de el, acestea sunt lucruri cu greutate mai mică. Scrierile acestea nu pierd din autoritate sau autenticitate din această cauză.,,Sunt din Biserică, şi pentru Biserică este de ajuns”.(Homiakov)

Orice ortodox citeşte Biblia cu de la sine voie, pe limba lui. Dar cu firească smerenie, el îşi dă seama că
judecarea faptelor după a sa cugetare pătimaşă nu îi e de bună îndrumare: de aceea este nevoie de o privire mult mai cuprinzătoare, de experienţe acumulate, şi, mai mult de toate - de sfinţenie: de curăţia inimii, care te face să-L vezi pe Dumnezeu. Şi acest lucru, muritorul de rând nu îndrăzneşte să creadă a-l avea. (Fapte VIII, 30-31)

,,acatist pentru linistea sufleteasca,,

ACATISTUL LINIŞTIRII SUFLETEŞTI

Rugaciuni incepatoare:

TROPARUL (Glas 1)
Liniştitorul cel Sfânt şi minunat al valurilor înspumate şi salvatorul trupesc şi sufletesc al Sfântului Petru, linişteşte-ne pe noi sufleteşte şi trupeşte, şi salvează pe toţi aleşii tăi, din focul ce va fi să vină, ca să-ţi cântăm Iisuse salvator ceresc, salvează-ne pe noi păcătoşii.

CONDAC 1
Trimis ai fost de Dumnezeu pe pământ să salvezi neamul omenesc de la prăbuşire totală, iar noi cei de acum îţi cântăm : Iisuse linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

ICOS 1
Planul cel Sfânt şi Dumnezeiesc a fost realizat prin tine Doamne Iisuse care ai acceptat smerita lucrare de a te întrupa în pântecul Preacuratei Maicii Tale, Tu care eşti necuprins în ceruri, ai fost cuprins de pântece feciorelnic, iar noi cântăm aşa :
Iisuse, liniştea noastră,
Iisuse, liniştea urmaşilor tăi,
Iisuse, liniştea Dumnezeiască,
Iisuse, liniştea mai presus de cea omenească,
Iisuse, liniştea cugetărilor noastre,
Iisuse, liniştea copiilor noştri,
Iisuse, liniştea celor tulburaţi,
Iisuse, liniştea celor înviforaţi cu idei sau fapte rele,
Iisuse, liniştea celor împovăraţi cu minciuni sau vorbe deşarte,
Iisuse, liniştea celor smeriţi,
Iisuse, liniştea celor ce nu sunt amăgiţi,
Iisuse, liniştea celor curaţi la suflet,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 2
Dragoste multă având Maica de la tine, nu s-a tulburat când I s-a vestit de dreptul Simion, ca prin sufletul ei va trece sabia, ci mai vârtos a cântat lui Dumnezeu: Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 2
Sfânta Familie compusă din Preacurata Fecioară, dreptul Iosif protectorul şi micuţul prunc Iisus :nu s-a tulburat la vestirea de către Îngerul trimis din Împărăţia Cerurilor, care a zis: “ –Scoală, Iosife, ia pruncul şi pe Fecioara şi fugi în Egipt, că Irod împăratul, a pus gând rău pruncului. “ Cu toţii ascultând a-ţi făcut, aşa cum s-a poruncit, iar noi cântăm din toată inima aşa :
Iisuse, liniştea Sfintei familii,
Iisuse, liniştea familiilor noastre,
Iisuse, liniştea rugăciunilor noastre,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Îngeri păzitori,
Iisuse, liniştea Sfinţilor ocrotitori,
Iisuse, liniştea Heruvimilor mângâietori,
Iisuse, liniştea Serafimilor ascultători care cântă melodios,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Îngeri de la tronul tău ceresc,
Iisuse, liniştea Domnilor cereşti,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Arhangheli şi a oştirilor cereşti ordonate,
Iisuse, liniştea Scaunelor cereşti,
Iisuse, liniştea Începătoriilor,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 3
Întorcându-vă din Egipt şi stabilindu-vă în Nazaret, a-ţi căutat liniştea cea minunată, lucrând în pace şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 3
La vârsta de 12 ani trup de copil având, dar inteligenţa fiind Dumnezeiască, ai uimit pe toţi învăţaţii timpului acela, care timp de trei zile le-ai explicat adevărurile sfinte, drept pentru care unii s-au lămurit, iar noi cu linişte şi pace în suflet cântăm :
Iisuse, liniştea Nazaretului,
Iisuse, liniştea pământească,
Iisuse, liniştea lucrătorilor cinstiţi,
Iisuse, liniştea copiilor ascultători,
Iisuse, liniştea dezbaterilor sfinte,
Iisuse, liniştea celor ce te-am auzit,
Iisuse, liniştea celor ce te-am ascultat,
Iisuse, liniştea celor care I-ai învăţat,
Iisuse, liniştea celor pe care I-ai luminat,
Iisuse, liniştea celor care, pe calea adevărului au umblat,
Iisuse, linişte duhovnicească,
Iisuse, linişte nepricepută de mintea omenească,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 4
Tulbureala vremurilor acelora şi vuietul zgomotos al evenimentelor din timpul tinereţii tale pământeşti nimic rău nu ti-au făcut Doamne Iisuse ci pe toate le-ai petrecut, iar noi cântăm cu drag : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 4
Dincolo de vremuri a fost Tatăl Ceresc, care te-a ocrotit, cu ocrotire cerească, nimeni nu s-a atins de tine, fiindcă ai fost supravegheat şi îndrumat iar noi din toată inima strigăm:
Iisuse, liniştea tinereţilor tale,
Iisuse, linişteşte şi pe tinerii din zilele noastre,
Iisuse, liniştea celor din jurul tău,
Iisuse, liniştea celor ce te-au dorit mereu,
Iisuse, linişte netulburată,
Iisuse, linişte mult visată,
Iisuse, linişte neînviforată,
Iisuse, linişte necurmată,
Iisuse, linişte mult prea-adevărată,
Iisuse, linişte nefurată,
Iisuse, linişte ponderată,
Iisuse, linişte prea-curată,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 5
Botezând la Iordan, Sfântul Ioan Botezătorul aducea pace şi linişte, în sufletele multora, iar când te-a văzut a zis : “Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii !” iar noi cu toţii într-un glas să cântăm : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 5
Zbuciumul multora s-a potolit la botezul Sfântului Ioan, iar la botezul tău Doamne, glas ceresc s-a auzit de la Tatăl care spunea : ” Acesta este Fiul meu iubit, întru care am binevoit “, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel s-a aşezat pe umărul tău, apoi plecând în pustiu în pace şi linişte ai postit 40 de nopţi, rugându-te către Tatăl Ceresc, iar noi cântăm :
Iisuse, liniştea celor botezaţi,
Iisuse, liniştea celor ce se pocăiesc,
Iisuse, liniştea celor ce la nimeni rău nu doresc,
Iisuse, liniştea celor ce au auzit glasul părintesc al Tatălui Ceresc,
Iisuse, liniştea celor ce postesc,
Iisuse, liniştea celor ce cu bună nevoinţă se nevoiesc,
Iisuse, liniştea celor ce te iubesc,
Iisuse, liniştea celor ce în virtuţi creştineşti înfloresc,
Iisuse, liniştea celor ce slăvesc pe Bunul Dumnezeu,
Iisuse, liniştea celor ce slăvesc Puterile Cereşti,
Iisuse, liniştea celor ce nu se grăbesc să facă rău,
Iisuse, liniştea celor ce sunt ca tine,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 6
Într-un mod foarte liniştit l-ai alungat pe vicleanul ispititor care era dornic să vadă, cine eşti, şi tu I-ai poruncit să meargă înapoia ta şi să se închine lui Dumnezeu, iar el fugind nu I-a cântat lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 6
După postirea minunată în pustiu şi după alungarea ispititorului vrăşmaş ai început să alegi pe Sfinţii Apostoli, din oameni neţinând cont de vârsta lor, iar noi aşa cântăm :
Iisuse, linişte Dumnezeiască pe pământ,
Iisuse, linişte sfântă şi strălucitoare,
Iisuse, linişte minunată care niciodată nu moare,
Iisuse, linişte binecuvântată de Tatăl nostru cel Ceresc,
Iisuse, liniştea rugăciunii smerite,
Iisuse, liniştea vieţuirii cinstite,
Iisuse, liniştea în duh şi adevăr,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Apostoli,
Iisuse, liniştea celor ce te-au cunoscut,
Iisuse, liniştea celor cu vârstă înaltă,
Iisuse, liniştea celor cu vârstă mijlocie,
Iisuse, liniştea feciorilor şi a fecioarelor curate,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 7
Propăvăduind Sfânta Evanghelie ai făcut minuni mari, ai plătit vama cu un ban scos din gura unui peşte ai înviat morţii, scoţând rudele din zbuciumul provocat de moartea celor apropiaţi, ai oprit vântul şi valurile mării cu puterea Ta supra-omenească, l-ai salvat pe ucenicul Tău Petru de la înnec, iar altă dată pe toţi cei 12 Apostoli, care strigau înfricoşaţi: “Scoală Doamne, că noi pierim !” aşa şi noi acum strigam: Aliluia! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 7
Oamenii care au văzut certarea mării şi oprirea vântului au rămas miraţi şi se întrebau: “Cine este acesta, de care vântul şi valurile mării ascultă?” Iar noi acum liniştiţi cântăm:
Iisuse, liniştitorul valurilor mării,
Iisuse, liniştitorul vântului,
Iisuse, liniştitorul sufletelor Sfinţilor Apostoli,
Iisuse, liniştitorul întregului zbucium,
Iisuse, liniştitorul sufletelor celor aleşi de tine,
Iisuse, liniştitorul celor ce s-au neliniştit,
Iisuse, liniştitorul celor ce s-au întrebat,
Iisuse, liniştitorul celor ce pe toate le-au priceput,
Iisuse, liniştitorul celor ce sunt în multe nevoi,
Iisuse, liniştitorul celor ce sunt oameni ca noi,
Iisuse, liniştitorul celor smeriţi şi binecuvântaţi,
Iisuse, liniştitorul celor greu încercaţi,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe supuşii tăi.

CONDAC 8
Cei care au fost zbuciumaţi de duhurile răului, nu puteau dormi şi nici locui în aşezăminte omeneşti, iar lui Dumnezeu nu puteau să-I cânte: Aliluia! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 8
În mai multe rânduri ai scos duhurile rele din oameni, din copii sau femei, curăţându-i, luminându-i şi liniştindu-i, noi cântăm aşa:
Iisuse, liniştitorul celor care au fost bântuiţi de duhuri rele,
Iisuse, liniştitorul celor ce nu puteau locui în locuinţe
Iisuse, liniştitorul celor ce au trăit în morminte,
Iisuse, liniştitorul celor ce aveau duh rău şi ieşeau la drum,
Iisuse, liniştitorul şi curăţătorul Mariei Magdalena,
Iisuse, liniştitorul femeii canonience,
Iisuse, liniştitorul şi vindecătorul femeii canonience,
Iisuse, liniştitorul copilului care era aruncat în foc sau apă de duhurile rele,
Iisuse, liniştitorul şi vindecătorul oamenilor chinuiţi de duhurile necurate,
Iisuse, liniştitorul creştinilor,
Iisuse, liniştitorul sfânt şi preacurat, biruitor asupra tuturor relelor,
Iisuse, liniştitorul celor ce nu te ştiau,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe supuşii tăi

CONDAC 9
Voind unii tulburaţi cu duhul, să te ia şi să te arunce într-o prăpastie, nimic nu au reuşit, căci trecând printre ei ai plecat din locul acela, iar aceia nedându-şi seama de nimic, nu cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 9
Unii nu au vrut să asculte vestea bună a Împărăţiei Cerurilor ci se nelinişteau iscodind sau căutând motive Fiului lui Dumnezeu, dar toţi fiind loviţi în faptă sau în cuvânt de Duhul Domnului Iisus Christos, plecau fără cuvânt de crâncenare, iar noi cântăm aşa:
Iisuse, liniştitorul celor ce au vrut să te arunce în prăpastie,
Iisuse, liniştitorul celor ce aprig se porniseră împotriva ta,
Iisuse, liniştitorul celor ce te urmăreau fără motiv,
Iisuse, liniştitorul celor ce te iscodeau,
Iisuse, liniştitorul celor ce cu dragoste te priveau,
Iisuse, liniştitorul şi vindecătorul soacrei Sfântului Petre
Iisuse, liniştitorul sutaşului căruia I-ai vindecat sluga,
Iisuse, liniştitorul şi speranţa celui vindecat la Siloam,
Iisuse, liniştea şi vederea orbului din naştere,
Iisuse, liniştea leproşilor vindecaţi,
Iisuse, liniştea surorilor lui Lazăr cel înviat după 4 zile,
Iisuse, liniştea lui Zaheu vameşul care s-a pocăit de faptele lui,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe supuşii tăi

CONDAC 10
Oamenii cei răi văzând minunile tale şi propăvăduirea ta cea minunată împinşi de duhuri rele s-au gândit să te prindă, uitând să cânte lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 10
Ştiind că vei fi trădat, prins şi răstignit, de trei ori ai vestit Apostolilor tăi, pătimirile tale, apoi schimbându-te la faţă, pe muntele Taborului le-ai arătat fiinţa ta Dumnezeiască, iar ei neputând privi întreaga-ţi strălucire au căzut jos iar noi cu cinste strigăm :
Iisuse, linişte dorită,
Iisuse, linişte neoprită,
Iisuse, linişte sfântă care nu te-ai tulburat uşor,
Iisuse, linişte primitoare de veşti rele,
Iisuse, linişte primitoare de patimi,
Iisuse, linişte strălucitoare care te-ai arătat în muntele Tabor,
Iisuse, linişte cuprinzătoare dintre Moise şi Ilie,
Iisuse, linişte arătătoare de Dumnezeu,
Iisuse, linişte cu efect minunat,
Iisuse, linişte cutremurătoare,
Iisuse, liniştea mea de viaţă viitoare,
Iisuse, linişte sfântă cu adâncă chemare,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 11
Bătrânii, cărturarii şi arhiereii au beneficiat de un trădător pe nume Iuda Iscariotul, care neliniştit fiind a acceptat, să facă vânzare pentru 30 de arginţi, uitând să cânte lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 11
Făcând Cina de taină, care înfricoşătoare era, datorită relelor ce se lucrau, împreună cu cei 12 Apostoli ai stat la masă, iar celui ce urma să te trădeze, I-ai spus cu linişte Dumnezeiască : ” du-te şi împlineşte ce ai de împlinit “. după ce trădătorul a plecat, împreună cu ceilalţi ai intrat în grădina Ghetsimani, unde lacrimi de sânge curgeau din fiinţa ta Dumnezeiască, iar Tatăl ţi-a trimis un Sfânt Înger de întărire, iar noi cântăm aşa:
Iisuse, linişte de nedescris pentru noi,
Iisuse, linişte desăvârşită în faţa multor nevoi,
Iisuse, linişte minunată care ai înfruntat pe trădător,
Iisuse, linişte de nedescris care nu l-ai oprit pe trădător,
Iisuse, linişte tainică care pentru tot te-ai pregătit,
Iisuse, linişte înfricoşătoare la Cina cea de taină ,
Iisuse, liniştea celor rămaşi cu tine,
Iisuse, liniştea rugăciunii tale,
Iisuse, liniştea lacrimilor amare,
Iisuse, liniştea lacrimilor de sânge,
Iisuse, liniştea minunată care ai văzut pe îngerul de întărire,
Iisuse, liniştea dispusă spre jertfă şi sacrificiu suprem,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 12
Oamenii cei răi însoţiţi de trădător au venit în grădina Ghetsimani, au luat pe Domnul Iisus şi l-au legat, iar Petru Apostolul, aprinzânde-se a tras sabia şi a tăiat urechea lui Malhus, iar Domnul Iisus I-a zis : ” Bagă sabia la loc în teacă, că cel ce dă cu sabia, de sabie va pieri. “ Atunci toţi s-au risipit, iar cei ce l-au luat pe Domnul Iisus, nu au cântat : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !

ICOS 12
Ai fost supus judecăţii nedrepte, Doamne Iisuse ai fost purtat de la Ana la Caiafa, de la Pilat la Irod (Agripa ), ai fost îmbrăcat cu haina roşie, cu cunună de spini pe cap, cu trestie bătut, la stâlp legat şi biciuit, spre Golgota dus cu crucea în spate, iar femeile plângeau. Însă Tu le-ai spus : “nu mă plângeţi pe mine fiice ale Ierusalimului, ci plângeţi-vă pe voi. “ Apoi răstignit pe cruce ai zis : “Iartă-le, Tată Ceresc, că aceştia nu ştiu ce fac “ , după care ai strigat cu glas tare : Tată Ceresc, în mâinile tale îmi dau Duhul meu “.
Atunci, cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt în două, prea Curata Maica Ta s-a întristat, iar noi strigăm aşa :
Iisuse, liniştea celui ce pe toate le-ai acceptat,
Iisuse, liniştea îndurărilor,
Iisuse, liniştea suferinţelor,
Iisuse, liniştea îndurată a celor ce te-au urmat la calvar,
Iisuse, liniştea celor ce te plângeau,
Iisuse, liniştea Veronicăi care pe faţă te-a şters,
Iisuse, liniştea minunilor de pe ultimul drum,
Iisuse, liniştea iubitorilor Tăi de acum,
Iisuse, liniştea puterii tale Dumnezeieşti, ce mult ai suferit pentru noi,
Iisuse, liniştea celor iertaţi,
Iisuse, liniştea tâlharului binevoitor,
Iisuse, liniştea Sfântului Ioan Evanghelistul, care a luat-o în grijă pe Preacurata Maică a Ta,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe aleşii tăi.

CONDAC 13
A treia zi după scripturi ai înviat, Doamne Iisuse Christoase iar noi creştinii din România şi din toată lunea cântăm: Aliluia, Aliluia, Aliluia
Acest condac se zice de trei ori după care icos 1 şi apoi condac 1.

Rugăciune pentru liniştiri sufleteşti

Doamne Iisuse Christoase, Mântuitorule al nostru, protectorule şi binefăcătorule al întregii omenirii, linişteşte sufletele noastre cele zbuciumate şi ne îndeamnă pe toţi pe calea mântuirii şi a sfintei conlucrări cereşti. Amin.