Hristos, prietenul pacatosilor
Hristos S-a aratat in aceasta lume ca prieten al pacatosilor: “N-am venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi, ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi”. Plecand de la aceste cuvinte nu putem sa nu ne intrebam: oare pe Dumnezeu nu-L intereseaza decat o categorie de oameni?
Raspunsul sta in adevarul ca pentru Dumnezeu nu exista “o parte”, ci numai intregul. Hristos a venit pentru intreg neamul omenesc, a venit sa vindece firea omeneasca. Asta inseamna ca in fata lui Dumnezeu nimeni nu este drept. Nimeni nu a marturisit si nici nu poate spune ca se poate mantui fara Hristos.
Noi ne consideram drepti, raportandu-ne la cei din jur. Dar aceasta raportare nu face decat sa ne asemene fariseului, care ii multumea lui Dumnezeu ca nu se aseamana cu ceilalti oameni: rapitori, nedrepti, etc. Sigur, poti sa nu fi rapitor si nedrept, insa pacatele nu se rezuma doar la cele amintite. Ce inseamna a te considera drept? Inseamna a le descoperi semenilor mandria.
Oare de ce s-a intors mai indreptat vamesul la casa sa? Pentru ca s-a coborat in el, si s-a raportat pe sine la Dumnezeu si nu la semeni.
Nu trebuie sa ne dorim sa iesim in evidenta, ci trebuie sa fim smeriti. Smerenia este calea ce duce spre vederea pacatului. Dumnezeu nu poate locui in omul in care se crede lipsit de pacat. Un sfant se ignora pe sine, el nu stie niciodata ca este sfant. Dimpotriva, sfantul are constiinta celei mai mari pacatosenii. A spune unui om cu o viata placuta lui Dumnezeu ca este sfant, e o jignire. In acest sens imi amintesc de marturia Parintelui Teofil Paraian, care spunandu-i Parintelui Serafim de la Sambata de Sus, “Parinte dumneavoastra sunteti ca un sfant”, acesta i-a raspuns: “Taci ma ca te bat, nu mai vorbi asa”.
Ajungem la sfintenie cunoscand instrainarea noastra de Dumnezeu. Deci, sa nu credem ca tinzand catre sfintenie, ne dam seama cum inaintam si cand atingem sfintenia. Cand stai in fata lui Dumnezeu, te vezi pacatos. Si paradoxal, pe masura ce inaintezi in desavarsire, inaintezi si in vederea pacatelor. De aceea ceri neincetat iertare, caci iti vezi nimicnicia.
Cand vom avea constiinta, precum Psalmistul David, ca "pacatul meu inaintea mea este pururea" (Ps. 50, 5), avem sansa de a deveni prieteni cu Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
- Deoarece avem nevoie zilnica de hrana spirituala, aici este locul unde vei gasi cate o . . . soapta a Duhului Sfant pentru a te ajuta sa intelegi voia lui Dumnezeu cu privire la viata ta -