NĂDEJDE
Cînd ispita-mi dă târcoale,
Eu cad atîta de uşor
La glasul cuvintelor amăgitoare,
Ce la ureche mi le şopteşte încetişor.
Când şoapta vicleanului pătrunde
În inima-mi goală, depărtată de Dumnezeu,
În sufletu-mi pustiu se ascunde,
Şi-ncepe să rodească tot ce-i rău.
Amintiri pline de păcat se încâlcesc în minte.
Lumina Harului m-a părasit.
Şi vin plăcerile de mai înainte,
Cu care şi acum,ca şi odinioară eu m-am învoit.
Şi-n jocul relelor de mai înainte,
M-am prins şi iarăşi m-am robit.
Conştiinţa încă trează, mă judecă fiebinte.
Dar in plasa demonului, prea rău m-am încâlcit.
Lipsit de dragoste şi de dreptate,
Caut numai binele propriului meu eu.
Mă izolez de oameni, mă însoţesc cu păcate
Şi ajung un om în lume fără Dumnezeu.
Hai suflete te scutură , te spală
Şi strigă la Stăpânul, la Iisus.
Că El, pe cel ce la uşă bate, nu îl lasă afară.
Îl iartă şi-l primeşte în Ţara cea de sus.
Nu, nu-i târziu să te întorci la Tatăl.
Ridică-te de unde ai căzut.
Căci El e milă şi iubire şi îndurare.
Şi El te vrea, că te-a iubit atât de mult.
DOUA ARIPI
RăspundețiȘtergerePosted: 03 Apr 2011 01:27 PM PDT
Doua aripi ne-a dat Domnul in dar,
Postul si cu rugaciunea cea plina de har.
Cu ele cobori pe Creator, din Cerul Sau
Si te inalti, tu omule, spre Dumnezeu.
Te ridici deasupra nevazutilor vrajmasi
Si iei puteri nebiruite, de rele sa te lasi.
Devii mai bun, virtutiile ti le sporesti
Si-n duhul cel duhovnicesc, tu cresti.
Dar vai, ce greu e sa transpui in fapta,
Rugaciunea cea smerita si curata,
Ca mii de griji atunci se ingramadesc fierbinte,
Sa te opreasca, sa nu mergi inainte.
Vin zeci de ganduri rele sau fara de folos,
Ca sa nu mergi drept pe calea lui Hristos,
Te impiedica, si te opresc, te leaga-n jocul lor,
Si iti curma, spre ceruri duhovnicescul zbor.
Sa folosim, tot ce Dumnezeu ne-a dat in dar,
Sa nu lasam, sa treaca timpul vietii in zadar,
Postul si cu rugaciunea sa ne inalte spre mantuire,
Ca la sfarsit, toti sa ajungem in cereasca Imparatie.