Liturghia Raiului este viata noastra

 

Opreste indiferenta, alunga plictiseala. Tresalta de bucuria credintei, adulmeca fericirea florilor zapezii, soarbe cascada linistii. De ce vrei sa fii remarcat? De ce vrei sa NU remarci Evidenta? De ce cauti probe impotriva Adevarului? De ce minti? De ce poftesti ce nu e al tau? Intrebarile astea ne pot salva, in functie, sigur, de raspuns. Poti fi fericit aici? Depinde ce intelegi prin fericire. Dar poti fi implinit in credinta. Poti fi desavarsit in har. Ceea ce e mai mult decat orice altceva.

Asteptam moartea ca pe o nunta, ca pe o Cununie cosmica. Mirele Vesnic va fi cel care ne salveaza de toate absurditatile rautatii. Nu e o salvare fabuloasa, ironica sau "ca in filme", ci una a scuturarii poleielii de bezna de pe piele. Cautam lumina spre descoperirea neamurilor, a gloatelor toate ce acum au pierdut comuniunea si reinventeaza comunitatea. Suntem in mare ratacire atunci cand iubirea nu mai este reperul nostru. Cel drept a suferit moarte pentru noi, cei nedrepti: Arhiereul Vesnic Se aduce jertfa.

Trupul se lafaie la TV, in croaziere, in team-buildinguri, in timp ce sufletul putrezeste in inchisoare. Fara mancare, fara apa, fara lumina. Pana cand? Pana cand isi doreste mantuirea. Prin apa si prin Duh: convertire si Botez. De-a dreapta Tatalui: acolo a ridicat Mesia firea umana indumnezeita; optimismul nostru are temei, chiar daca inca oscilam. Sa il rugam pe Cel ce ingerii I se supun. Sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne spele gunoiul gandurilor rele. Sa oferim altora mir de la candela inimii.

Omul e preotul lumii (Al. Schmemann), nu un tranzactor banal, superficial, idolatru sau avar. Sa nu subestimam patologia pastorala. Hristos e victima unor clerici, dar si inceputul preotilor universali crestini, al sfintilor Noului Testament; El este parga. Toate lucrurile isi au sfarsitul si innoirea in Imparatie. Liturghia Raiului este viata noastra, sa fim nobili, deci. A fi crestin nu e o vocatie elitista, ci expresia dragostei, ca fii ai lui Dumnezeu. Biserica e in lume, dar nu e din lume. Ea descopera realitatile de Dincolo. Ne aratam smerenia: suntem dependenti de Cer. Primim dragostea lui Hristos, care ne umple. Cea mai reusita rugaciune este muzica tacerii. Atunci noi facem liniste si Dumnezeu vorbeste.

La coada la Cezar, la taxe. Oameni agitati. Vor mai mult. Ce? Nici ei nu stiu. De ce? Buna intrebare. Ieri, un tanar si-a scapat bagajele pe trecerea de pietoni. Din cincizeci de oameni, doar doi s-au oprit sa il ajute. Soferii claxonau. Cand ti se termina rabdarea, completeaza Cerul. Dam lumina altora? Sau la noi vesnic postam "Ocupat, reveniti?" Generatia aceasta poate fi salvata. Nu trebuie sa piara in Sinaiul romanesc, ci sa vada Canaanul promis.

Vreau sa musc o felie de Rai. Sa nu ma mai tenteze clonele hadesului. ...cata liniste dupa liturghie! ...cata bucurie dupa Scriptura! ...cata pace dupa curgerea psalmilor? De ce fug oamenii pe strada, fara sa ii observe pe fratii lui Hristos? Vor sa acumuleze grane in graba si sa isi mareasca hambarele: la inceput ajungea o garsoniera, apoi vor 2 camere, apoi 3, apoi 4 camere, apoi vila... Fii corect; nu-ti va fi frica de sentinta Apelului. Nu vei avea bani sa vizitezi Thailanda, dar ai sanse mai mari sa primesti resedinta definitiva in Eden. Ca stare paradisiaca, nu ca loc hedonist. Sunt sfinti in cetate, printre noi: Gheorghe, lumina, bucurie, pace, simplitate, cultura teologica. Vino, Lumina ce stralucesti in amurg!

Marius Matei