TREZINDU-NE SIMTIREA DIN SUFLET CRESTINESC, SA PUNEM SEMNUL CRUCII PE STEAGUL ROMANESC !!!

EROII NEAMULUI – ICOANĂ DE IUBIRE JERTFELNICĂ

„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi“

(Ioan 15, 13)

Iubiţi credincioşi, 

purtând în noi bucuria şi revărsările de lumină ale Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am parcurs aceste patruzeci de zile în care ne-am împărtăşit de roadele iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu, arătată nouă prin Sfânta Cruce, pregătindu-ne pentru momentul în care ne vom minuna împreună cu îngerii de slăvita Înălţare a lui Hristos cu trupul la cer, la „locul unde era mai înainte“ .

Anticipată şi cuprinsă fiind în Taina Învierii, Taina Înălţării la cer a naturii Sale umane reprezintă trecerea la viaţa cerească, nestricăcioasă, netrecătoare şi nemuritoare a trupului înviat, intrarea în împărăţia cerurilor, acolo unde El, ca Dumnezeu, era totdeauna. Pentru aceasta, însă, a fost nevoie ca Hristos să biruiască prin Cruce mai întâi păcatul, ca neascultare de Dumnezeu, iar prin Înviere a biruit moartea ca despărţire a sufletului de trup şi ca descompunere a trupului; astfel, puterea Învierii este ascunsă în Crucea smereniei lui Hristos, iar slava Crucii se arată în lumina Învierii, dovedind că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât păcatul şi moartea.

Aşadar, taina Crucii şi Învierii lui Hristos uneşte cerul cu pământul, pentru ca să schimbe pe oamenii pământeşti şi muritori în oameni cereşti şi nemuritori, să-i înalţe în iubirea veşnică a lui Dumnezeu, tot atât cât de mult a coborât Dumnezeu în adâncul vieţii oamenilor.

Puterea de a îndura istoria

Astăzi se înalţă la cer Hristos Cel Răstignit şi Înviat, rămânând pururi izvorul de iubire şi de ajutor pentru toţi oamenii care se luptă pentru a păstra credinţa în Dumnezeu şi a asculta de poruncile Lui. Cei care au simţit cel mai mult ajutorul lui Hristos Cel Înviat în vreme de încercare au fost martirii sau mucenicii, dar şi toţi credincioşii care luptă pentru adevăr şi dreptate, pentru libertate şi unitate sau se ostenesc pentru a ajuta pe semenii lor în mod sincer şi dezinteresat.

Pentru noi, românii, Sărbătoarea Înălţării Domnului are o semnificaţie profundă, pentru că, în această zi în care pomenim eroii neamului românesc, mărturisim lumina botezului sau a creştinării poporului român, lumina darurilor şi virtuţilor specifice creştinismului românesc şi, în special, puterea de luptă, jertfă şi îndurare întru speranţă, ca factor de unitate şi continuitate naţională. Puterea Crucii şi a Învierii lui Hristos se vede permanent în viaţa poporului nostru creştin, iar puterea primită de români din credinţa lor, din legătura lor cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat, i-a ajutat să dea sens vieţii, chiar şi în situaţii grele când nu se întrevedea vreo speranţă.

Puterea de a îndura istoria, atunci când nu o poţi schimba, echivalează cu o înţelepciune şi cu o forţă de supravieţuire în faţa pericolului autodistrugerii sau a sinuciderii fără rost. Poporul român a rezistat pe acest pământ pentru că a avut înţelepciune, putere de jertfă şi de răbdare atunci când nu putea să biruie cu armele. Prin această înţeleaptă îndurare, cu speranţă, a supravieţuit şi migratorilor, şi imperialiştilor lacomi, şi dictaturilor distructive, umplând istoria cu crucile de pe mormintele lor şi de pe bisericile înălţate ca pe făclii de înviere şi speranţă.

De aceea, cultul eroilor, adică pomenirea din neam în neam sau din generaţie în generaţie a celor jertfiţi pentru apărarea credinţei şi a patriei, este o adevărată cultură a sufletului românesc care simte că iubirea e mai tare decât moartea. Mulţimea pomelnicelor şi parastaselor pentru eroi constituie un puternic factor de cultivare a conştiinţei continuităţii noastre din neam în neam, din generaţie în generaţie. Pomenirea eroilor din toate timpurile şi din toate locurile şi cultul morţilor sunt elemente de mare statornicie, continuitate şi unitate în cuget şi simţiri, de-a lungul generaţiilor. Astfel, e semnificativ faptul că pomelnicul a stat la baza Cronicelor româneşti (exemplul sugestiv: Pomelnicul de la Bistriţa de Neamţ).

Suntem datori să pomenim jertfa lor

Cronicile şi Letopiseţele care consemnează jertfa acestui popor sunt admirabil rezumate în textul inscripţiei de pe Arcul de Triumf din capitala României: „După secole de suferinţe, creştineşte îndurate, şi după lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român...“. Aşadar, eliberarea noastră a fost trăită tot ca experienţă a puterii sau a luminii lui Hristos Cel Înviat, cuvintele imnului de biruinţă a iubirii jertfelnice peste timp, „Hristos a Înviat“, fiind înscrise, ca pavăză, pe frontispiciul Mausoleului de la Mărăşeşti.

Mulţimea eroilor şi martirilor pe care cu smerenie îi pomenim astăzi demonstrează că poporul nostru a interiorizat Taina Crucii şi a Învierii şi a trăit istoria ca pe o Cruce şi o Înviere, suferinţă şi speranţă, întristare şi bucurie, plinind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „lupta cea bună m-am luptat, (…) credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii“ (II Timotei 4, 7). Taina Crucii care se înalţă în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre şi program spiritual permanent.

De aceea, în această zi, se cuvine ca mormintele eroilor şi martirilor noştri să nu rămână fără lumânări şi fără flori, prin care ne exprimăm recunoştinţa şi iubirea rugăciunii mai tare decât moartea, adică legătura neîntreruptă cu cei care şi-au dăruit viaţa lor în trecut pentru existenţa noastră de astăzi. Prin urmare, cu toţii suntem datori să-i cinstim cu respect şi să pomenim jertfa lor, mai ales în această zi când trebuie să ne redescoperim pe noi înşine, ca neam de voievozi creştini şi eroi martiri.

În încheiere, rugăm pe Hristos Cel Răstignit, Înviat şi Înălţat la cer, să reverse harul Său, al luminii şi vieţii veşnice, peste eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihnă sfântă întru nădejdea Învierii, iar nouă, celor ce îi cinstim prin rugăciune şi fapte bune, să ne dăruiască puterea să păstrăm dreapta credinţă, să ne iubim poporul şi patria, să ne rugăm şi să lucrăm pentru pace, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor.

Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor, Sărbătoarea Naţională a poporului român

În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Înălţării Domnului este şi ziua dedicată pomenirii eroilor neamului. Astfel, astăzi, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului, informează Biroul de Presă al Patriarhiei Române. Slujbele de pomenire vor fi oficiate, după Sfânta Liturghie, şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională bisericească. Totodată, Legea 379/2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor - potrivit tradiţiei -, ca Sărbătoare Naţională a poporului român.

,,BATRINICA CARE PUNE NUMAI JUMATATE,,

,,BATRINICA CARE PUNE NUMAI JUMATATE,,

-A TRECUT O SAPTAMANA DE LA DISCURIA CU BATRANICA,CARE PUNE NUMAI JUMATATE-
 POVESTESTE CU ASA MULTA BUCURIE IN SUFLET SI IMPLINIRE DESI NU VROIA SA I-MI SPUNA NUMELE, DECAT ATAT ,,BATRINICA CARE PUNE NUMAI JUMATATE,, LA INTALNIREA CU DANSA AM GASIT-O TOT ASA CUM AM LASAT-O DESI AVEA O MARE CRIZA DE FIERE,DAR NU SE ARATA PE FATA EI , AM LUAT SUBIECTUL DE UNDE L-AM LASAT,JOIA MARE
CAND TREBUIA SA DUCA ODOARELE LA SFANTA BISERICA SA FIE SFINTITE.A RUGAT PE CINEVA CU MASINA SA O AJUTE SA LE DUCA SI A AJUNS LA SF BISERICA CU CATEVA MINUTE  INAINTEA SFINTIRII SFINTELOR PASTI ,VINUL SI PPRESCURELE,AU FOST SI ACESTE SFINTE ODOARE SFANTUL EPITAF,SFANTA CRUCE SI O SFANTA ICOANA CU LUAREA DE PE CRUCE A DOMNULUI IISUS AU FOST SINTITE ,SI DUSE IN SFANTUL ALTAR,DUPA MASA LA SLUJBA CELOR 12 EVANGHELII SPUNE BATRANICA ,CA A RAMAS SA ARANJEZE SFANTUL MORMANT CUM ZICE EA UNDE SE ASEAZA SFANUL EPITAF SI SFANTA CRUCE
ERA PE LA ORELE 21 JOI SEARA FOARTE INDURERATA SPUNE EA DUPA CELE 12 EVANGHELII MERGE ACASA SI URMEAZA A 2 ZI PROHODUL .ACESTE MOMENTE SANT TARE ZDROBITOARE ,JOI SI VINERI SI INTREAGA SAPTAMANA,SAMBATA NOAPTEA A FOST LA INVIERE,A VENIT ACASA SI DIMINEATA A PLECAT BUCUROASA CA ,,HRISTOS A INVIAT SI CU MARE BUCURIE SI FERICIRE,LA ANTOARCEREA DE LA BISERICA MANANCA CEVA SI SE ASEAZA PE PAT CA,CONSIDERA CA ESTE FOARTE OBOSITA,DUPA O JUMATATE DE ORA SPUNE BATRANICA,CA SUNA TELEFONUL LA CAPATUL CELALALT AL FIRULUI ERA BAIATUL DANSEI SI SPUNANDU-I ,,HRISTOS A INVIAT LA CARE SASPUNSUL VINE ADEVARAT A INVIAT,,IL ANTREABA CE FAC CE FACE NORA SI FETELE...IAR EL SPUNDE ELE SANT LA TARA ,SI TU?
EU NU -DECE- ASA- CUM ASA? EU SANT IN SPITAL LA URGENTA......CUM ???? ASA.. ...JOI SEARA LA OR 21 ERA IN FATA UNEI TERASE  SI UNUL UNUL LOVEA PE ALTUL SI FIUL BATRANEI A INTERVENIT SPUNAND; AJUNGE CA I-L OMORI  SI IN ACEL MOMENT AGTRSORUL A INFIPT UN BRICEAG IN ABDOMENUL  FIULUI BATRANICAI  DUPA CARE A CAZUT JOS A VENIT SALVAREA POLITIA PROCURATURA,SI L-AU DUS LA URGENTA SI A FOST OPERAT A AJUNS CUTITUL LA SPLINA SI PUTIN LA INTESTINE, AGRESORUL A FOST ARESTAT, DUPA TOATE ASTEA BATRANICA NU ARATA DISPERATA ,MULTUMEA DOMNULUI CA NU A FOST MAI RAU...NU STIU DACA VA DORI CA MAI STAM SI ALTADATA DE VORBA DAR SANT PROFUND IMPRESIONATA DE TOATE CELE POVESTITE.
SA TOT STAI DE VORBA CU DANSA SI MULTUMESTE NEINCETAT DOMNULUI IISUS SI MAICII DOMNULU CA NU A FOST MAI RAU  ,,CE A UITAT SAMI SPUNA CA A SUNAT-O DE   LA MANASTIREA DE UNDE A CUMPARAT SFANTUL EPITAF SI I-A TRIMIS 40 DE LEI ANAPOI CA SPUNEA MAICUTA CEEA CARE A LUAT COMANDA CA A FOST O GRESALA LA POSTA SI A TRIMIS CU 400 LEI VECHI MAI MULT,, DIN TOATE ACESTEA AM REALIZAT CA INTR-ADEVAR DUMNEZEU PUNE JUMATATE ,,,,,,,,,,,,,

Comoara mea – Cerul

Comoara mea – Cerul

În toată nebunia-acestei lumi,
În freamătul ciudat din jurul meu,
Azi…m-am oprit o clipă şi am stat
Jos pe genunchi…doar eu şi Dumnezeu.

El…Alfa si Omega,
El…Mielul Sfânt ce-a fost junghiat,
Eu…praful de pe cumpănă
Ce-atât de lesne este spulberat.

Şi copleşit am fost de a Sa Slavă
De dragostea şi îndurarea Sa
Şi-am înţeles că singurul meu drept
Cu sânge-a fost plătit…pe Golgota.

Căci nici un merit nu am…
Şi doar prin Har trăiesc,
Prin Har am fost salvat,
Prin Har pot să iubesc.

Şi-atins de-a Sa putere,
Uimit de Slava Sa,
Mi-a spus:,,De ai avere,
Aceea este Crucea!

Comori de crezi că ai,
Acelea sunt iertarea şi mila Mea din Rai
Iubirea şi speranţa şi Harul meu Divin
Acela ce te face din rob netrebnic…fiu!

Priveşte’n jurul tău!
Tu pentru ce te zbaţi?
Ce nu e de la Mine,e doar deşertăciune
E picur din ocean…cenuşă din cărbune

Zadarnic este tot ce nu e pentru Cer
În goana-acestei lumi,atâţia oameni pier…
Dar toate-acestea ard şi va rămâne scrum
Şi tot ce-ai adunat,va dispărea în fum…

Deci cântăreşte bine! Căci iată vin curând!
Şi-or sta la judecată,popoare,rând pe rând
Lucrează pentru Mine,predă-te pentru Cer
Si lasă-n spate lumea cu lucruri care pier!”

-AMIN-

DOAMNE IN SAPTAMANA ASTA ,..

Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,
fă să-Ţi suferim alături când Tu sui a Crucii cale,
să simţim şi noi cum Crucea ne apasă şi ne doare,
să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură,
să răbdăm aceeaşi hulă şi batjocură, şi ură,
să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate,
să simţi şi Tu că ne doare c-am trăit cândva-n păcate.

Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
măcar partea mea de vină să-Ţi ajut să mi-o poţi duce,
măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,
e de-ajuns câţi ani din viaţă Ţi-am făcut şi eu ruşine.

Sus pe Golgota, Iisuse, când pe Cruce-au să Te-ntindă,
fă şi firea mea cea veche răstignirea s-o cuprindă
şi, privindu-Ţi agonia, s-o văd şi pe ea cum moare,
Tu să Te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

Iar în clipa Învierii, piatra când se dă-ntr-o parte,
să se vadă că din groapă ai ieşit Tu Fără Moarte,
sfintele mironosiţe şi-ai Tăi ucenici să vadă
şi-ale mele semne-alături, şi-nvierea mea s-o creadă.

Atunci ştiu că şi-n a Doua Fericită Înviere
aş veni şi eu cu Tine în Mărire şi-n Putere,
– căci, dac-am răbdat alături, în batjocuri şi-n ruşine,
vom fi-alături şi-n Mărire, să împărăţim cu Tine.

de Traian Dorz

                        JUMATATE PUNE DOMNUL IISUS

,,Pune Dumnezeu jumatate,,

O BATRANICA CU PUTINE VENITURI ,AVEA TOT TIMPUL DORINTA DE A INALTA RASTIGNIRI ,SI A FACE CELE PLACUTE LUI DUMNEZEU ,SA HOTARAT SA INALTE ,,O CRUCE LA RASCRUCE, , FAMILIA NU O SPRIJINEA IN ACESTE TREBURI ,EA MAI MULT FACEA AN ASCUNS DE COPII CA TOTDEAUNA SPUNEAU CA EI NU AU BANI SI BATRANA MAMA ARUNCA BANII PE PLACERILE EI,DUPA MULTE INCERCARI DE A CUMPARA SAU COMANDA O SFANTA CRUCE NU II AJUNGEAU BANII SI ERAU FOARTE SCUMPE AN RAPORT CU ECONOMIILE EI .LA UN MOMENT DAT SA HOTARAT SA COMANDE SAU SA CUMPERE ASA SCUMPE CUM ERAU....MERGAND IN VIZITA LA O PRIETENA ,SOTUL PRIETENEI CHIAR TERMINASE DE FINALIZAT O RASTIGNIRE ,CA SI EL ERA CU ACELEASI PREOCUPARI , [EL AVEA CU DETINUTII POLITICI A FACUT CHIAR UN MONUMENT AN MEMORIA LOR],VAZIND BATRANICA ACEA CRUCE INTREABA;,,NU IMI FACI SI MIE UNA SI SA TI-O PLATESC DE 2 ORI,, ATUNCI IOVU CA ASA-L CHEMA PE SOTUL PRIETENEI II SPUSE; TI-O DAU PE ASTA CA EU FAC ALTA. SI CU CAT MI-O DAI INTREABA BATRANICA ?CU JUMATATE CAT TI-A CERUT ALTII...ATUNCI PARCA I S-A INFIERBANTAT SANGELE INTR-INSA DE BUCURIE,DUPA CATEVA ZILE SOTUL PRIETENEI I-O TRIMITE ACASA,PE UN CARUTAS SI 2 OAMENI OFERINDU-SE SA O INALE SUS UN BARBAT MILOSTIV A DONAT DIN PARTEA LUI UN SAC DE CIMENT,SI ASA CA ,,DUMNEZEU A PUS JUMATATE,, BATRANICA FERICITA A MAI PUS INCA 6 CRUCI LA RASCRUCI TOT CU JUMATATE PRETUL, 2 CHIAR AN FATA BISERICII DE SUS !

                                         TOT BATRANICA SPUNE ;

DUMNEZEU SI AZI PUNE JUMATATE....

TOT ACEASTA BATRANICA IN ANUL 2010 LA DENIA DIN SF. VINERI VEDE CA SF .CEUCE CARE ESTE SCOASA SI SFINTUL EPITAF SANT TARE VECHI SI VOPSITE CU VOPSEA VERDE DESCHIS SI UZATE,BATRANICA ATUNCI I-SI DORESTE CA LA ANUL SA FACA ALTELE NOI SI SA LE DUCA LA SFANTA BISERICA INAINTE DE A INCEPE DENIILE PT A FI SFINTITE SI PUSE LA SLUJBA INGROPARII DOMNULUI IISUS IN FATA ALTARULUI ,AICI IAR A AVUT PIEDICI TOT ANUL CAUTA SA CUMPERE SFANTUL EPITAF NU A REUSIT PT CA ERAU 2 PENSII DE A BATRANEI NUMAI SF EPITAF. SI DUPA CUM SPUNEAM MAI SUS BATRANICA FACEA IN ASCUNS PENTRU A NU DA CRITICII OCAZIA DE LA COPII ; UN AN DE ZILE A CAUTAT SA GASEASCA PUTIN MAI IEFTINE SI NU A REUSIT ERA PESTE PUTERILE EI;AR ANSEMNA 3 LUNI SA NU MANANCE SA SA NU-SI PLATEASCA CHELTUIELILE ; CE NU A PUTUT FACE ANTR-UN AN DE ZILE EA, A FACUT DUMNEZEU IN 3 ZILE.... A GASIT LA O MANASTIRE UNDE SE FAC SF EPITAFE ,CU JUMATATE DE PRET ,DACA PRETUL ERA 14 MILIOANE A GASIT LA UN PRET DE 4.500 [BANI VECHI ] SI SFANTA CRUCE SI CHIPUL AN TOTAL NU A AJUNS 7  MILIOANE. DECI SI AICI A PUS DUMNEZEU JUMATATE! IN 3 ZILE AU AJUNS ACASA LA BATRANICA ACESTE ODOARE SFINTE URMAND A LE DUCE LA SF BISERICA; NU VA PUTETI ANCHIPUI CE FERICIRE PE FATA BATRANICAI RADIAZA DE BUCURIE SUFLETEASCA,, BUCURIE SFANTA TUTUROR SI SA STITI CA DOMNUL DUMNEZEU PUNE INTOT -DEAUNA JUMATATE NOI DOAR SA DORIN SI ACEA JUMATATE A NOASTRA SA O DAM DIN TOT SUFLETUL DACA VA BINEVOII ,,BATRANICA SA NE MAI SPUNA CELE CE VA URMA VOI PUBLICA ,  [ va doresc multe binecuvantari voi celor ce ati citit]   publicat de susica din sursa sigura......

 Atâta ştiu despre Hristos...

Mult timp i-mi mersese rau,m-am hotărât să ma leped de pacate..
lumea ma luau mereu în râs.
odata cineva î-mi zise
-Deci, ai luat calea bisericii?Trebuie să ştii multe despre Hristos.
Spune-mi, în ce ţară s-a născut?
-Nu ştiu.
-Câţi ani avea Maria,când a fost răstignit Iisus?
-Nu ştiu.
-Câte predici a ţinut?
-Nu ştiu.
-Stii foarte puţin şi…zici că te-ai convertit!
-Asa e.Stiu puţine despre El.
Dar uite ce ştiu sigur!
ca pana nu demult  eram tare mandra si ma maniam repede,tineam manie cu anii,nu mergeam la biserica,si injuram, am avut un vis an care un tanar de statura mijlocie in costum maro... m-a imbratisat , m-a cuprins cu prietenie si mi-a spus ca sant tare departe de Hristos din cauza vietii pe care o duc,si mi-a mai spus sa nu ma mai vopsesc sa nu port zorzoane ca el ma iubeste asa cum sant! Atunci  mi-am dat seama ca a fost un mesaj; fiind ca eram la marginea prapastiei  ,am inceput o viata noua ,Toate acestea le-a făcut Hristos pentru mine…M-A SALVAT! atata stiu despre Hristos ca a mutit ,pe Cruce,si ce moarte? chinuit,batjocurit pentru ca sa ma salveze pe mine...a inviat. si sa urcat sus la cer ca sa ma mantuiasca pe mine pacatoasa..atata stiu despre Hristos....

NĂDEJDE



Cînd ispita-mi dă târcoale,
Eu cad atîta de uşor
La glasul cuvintelor amăgitoare,
Ce la ureche mi le şopteşte încetişor.

Când şoapta vicleanului pătrunde
În inima-mi goală, depărtată de Dumnezeu,
În sufletu-mi pustiu se ascunde,
Şi-ncepe să rodească tot ce-i rău.

Amintiri pline de păcat se încâlcesc în minte.
Lumina Harului m-a părasit.
Şi vin plăcerile de mai înainte,
Cu care şi acum,ca şi odinioară eu m-am învoit.

Şi-n jocul relelor de mai înainte,
M-am prins şi iarăşi m-am robit.
Conştiinţa încă trează, mă judecă fiebinte.
Dar in plasa demonului, prea rău m-am încâlcit.

Lipsit de dragoste şi de dreptate,
Caut numai binele propriului meu eu.
Mă izolez de oameni, mă însoţesc cu păcate
Şi ajung un om în lume fără Dumnezeu.

Hai suflete te scutură , te spală
Şi strigă la Stăpânul, la Iisus.
Că El, pe cel ce la uşă bate, nu îl lasă afară.
Îl iartă şi-l primeşte în Ţara cea de sus.

Nu, nu-i târziu să te întorci la Tatăl.
Ridică-te de unde ai căzut.
Căci El e milă şi iubire şi îndurare.
Şi El te vrea, că te-a iubit atât de mult.

                       HRISTOS A ÎNVIAT

de Alexandru Vlahuţă

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un duşman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre Îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!
El orbilor le dă lumină,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi Îi întăreşte,
Pe morţi Îi scoală din mormânt.
Şi tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Şi celor care cred într-Însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fară de lege...
Cei pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.
Din toată lumea asupriţii
În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit:
"Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastra
Cu vrăjmăşie se pornesc"...
               II
Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cunună Ţi-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni desupră-Ţi s-au crezut...
Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi...
               III
S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,
Şi valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.
Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-nghenunchere
Sculaţi...Hristos a Înviat!

La Cina cea de taină, în camera de sus,

La Cina cea de taină, în camera de sus,

ŞTERGARUL

de Costache Ioanid

La Cina cea de taină, în camera de sus,
Înconjurat de apostoli S-a aşezat Iisus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
Pe azimile calde, pe mielul fără vină.

Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite:
Un rob sau o copilă, ca dup-a vremii lege
Cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
Să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
Se întrebau în cuget: cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune Ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă privind cu tulburare
Când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă cu şoapta lui uşoară:
– N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre , ştergarul astă seară?
– Chiar eu? Nu şade bine, eu doar sunt mai bătrân.
– Dar tu? Tu, cel mai tânăr? – Eu stau lângă Stăpân...
– Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
– Chiar eu? Sunt cel din urmă la Domnul, dintre ei?
– Dar tu, ce doar ţii punga? – Eu am făcut de-ajuns:
Am cumpărat merinde şi mielul l-am străpuns.
– Tu, Toma, nu vrei să fii tu oare cel ce spală?
– Sunt trist!... se luptă-n mine o umbră de-ndoială.
– Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu?... Dar tu...
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: NU!
Atunci lăsându-şi brâul şi haina într-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus!
Şi-acum a câta oara, Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
– N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?
Tu, soră Marioara, tu Mircea, tu Mihai?
Frumos va fi odată acolo sus în rai!
Dar azi sunt mii de treburi... Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt flăcări ce se sting ,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling!
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere.
Sunt oameni singuratici, dornici de-o mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori!
Nu mânui cuvântul când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat!
Cât lingura în crătiţi şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-un gard la vreo bătrână,
Să stai de veghe noaptea, la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi,
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul,
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
Chiar eu? Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
– Chiar eu? Eu sunt prea tânăr, eu stau lângă Stăpân.
– Chiar eu? Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
– Chiar eu? Chiar eu? se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să cadă cununa Lui şi haina
Iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina
Încet, a câta oară?, Se-apleacă iar Iisus
Şi plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus!
Aşa cum o mlădiţă se-ndoaie lângă trunchi,
Stăpânul omenirii se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă, Iisus din nou se-njugă.
El, Împăratul vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi leproşi ai lumii, murdari de-a ei ţărână!
Iisus vă spăla astăzi, cu propria Sa mână.
Veniţi voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său Sânge!
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea cu Domnul
Şi nu uitaţi: pe cale orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia Cunună!

                   [ vai vai vai ce minunate cuvinte dor ,rau]

DE CE E CONDAMNAT ?

Ierusalimul e luminat şi s-a trezit,
În razele unui trist răsărit.
Nu adie vântul, zarea e senină,
Natura pare liniştită
Dar păsările ciripesc a jale.
Bătrânii măslini crengile-şi îndoaie.
Pe străduţele pustii şi liniştite,
Pătrunde zgomotul din ce în ce mai tare.
Apoi mai clar se aud cuvinte ce cer:
- La moarte, la moarte !
Apoi batjocură şi râsete.

Pe strada ce duce către poarta mare,
Mulţimea se îmbulzeşte să vadă fiecare,
Pe osânditul strâns legat
Ce în batjocură e dus spre Golgota.
El merge încet, supus,
Ducându-şi crucea mare ce atârnă greu.
Priviţi-l, El este Dumnezeu.
Dar făptura Sa divină, e de nerecunoscut.
Oamenii au distrus frumosul chip blând şi sfânt.
Pielea e ruptă, plină de sânge roşu.
Părul smuls, faţa e vânătă, umflată
De pumnii călăilor necredincioşi.

- Bătrâne templule din Ierusalim !
Pe lespedea de piatră,
Picură sânge scump, nevinovat.
Tânărul acesta e Împăratul lumii.
Dar de ce e condamnat?
Pentru că a vindecat doar cu cuvântul
Leproşi, orbi, gârbovi, îndrăciţi.
Pentru că a umblat desculţ prin praf şi pietre
Căutând pe cei străini, neştiutori, nefericiţi.
Fiindcă a înviat pe Lazăr
Smulgându-l iadului biruitor?
Sau pentru că haina şi faţa
I s-au schimbat, umplându-se de strălucire
În muntele Tabor.
Sau fiindcă a intrat atâta de umil,
Călare pe mânză de asin,
Pe poarta ta de aur
Bătrânule Ierusalim?

O, minte omenească, de poţi tu înţelege
Divina înţelepciune şi dragoste dumnezeiască,
Priveşte chinul Lui , din milă pentru noi
Şi roagă-te Stăpânului , să aibă îndurare,
Că pentru tine, jertfa Lui e mare.
 
- Scump Iisus, pielea ţi-e zdrobită,
Biciurile noduroase se înteţesc,
Cu puterea ta biciuieşte
Toate duhurile necurate ce ne ispitesc.
Cu pumnale de fier
Te lovesc iudeii peste faţă, peste gură.
Scapă-ne şi pe noi,
De vorbele murdare şi de hulă.
Cu multă răbdare suferi
Să-ţi smulgă părul şi barba
Şi ochii în batjocură să-ţi lege.
Iartă-ne Milostive mândria,
Cleveteala şi orice fărădelege.
Ai suferit pe cap coroană,
Cu spini ce până la creier ţi-au pătruns.
Arde şi spinii fărădelegilor noastre cu puterea Ta,
Că anii în păcate ni s-au scurs.
Câtă răbdare ai avut,
Să-i laşi să te îmbrace în roşia hlamidă
Şi-n mâna Ta cea sfântă, trestie să-ţi pună.
Dezbracă-ne Iisuse de patimile
Ce vor să ne răpună.
Şi cu trestia loveşte,
Toate duhurile necurate
Şi de iad ne mântuieşte.
Tu care ai dus crucea cea mai grea
Cu atâta răbdare şi bărbăţie,
Fă ca să ducem şi noi crucea vieţii
Şi să mergem numai pe calea mântuirii.

                                      Licitatia

Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor.

Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.

O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.Tânarul i-a înmânat  pachetul.

-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou  Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tânar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

 Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era în fierbere.-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Si, lovind cu ciocanelul în masa  -Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!Din fata, cineva a zbucnit:

-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:

-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.

Rumoare în sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!.

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...

Ca într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu)

Cu noi este Dumnezeu!

Cu noi este Dumnezeu!

Intelegeti, neamuri si va plecati

Caci cu noi este Dumnezeu!

Auziti pana la marginile pamantului

Caci cu noi este Dumnezeu!

Cei puternici, plecati-va!

Caci cu noi este Dumnezeu!

Caci iarasi de veti putea,

Si iarasi veti fi biruiti

Caci cu noi este Dumnezeu!

Si orice sfat veti sfatui

Risipi-l va Domnul

Caci cu noi este Dumnezeu! Si cuvantul pre care il veti grai

Nu va ramane intru voi,

Caci cu noi este Dumnezeu!

De frica voastra nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura,

Caci cu noi este Dumnezeu! Pre Domnul Dumnezeu nostru,

Pre Acela vom sfinti

Si El va fi noua frica,

Caci cu noi este Dumnezeu!

Si de voi fi nadajduindu-ma spre Dansul

Va fi mie spre sfintire

Caci cu noi este Dumnezeu!

Si voi fi nadajduindu-ma spre Dansul

Si ma voi mantui printr-insul

Caci cu noi este Dumnezeu!

Iata, Eu si pruncii

Pe care Mi i-a dat Dumnezeu

Caci cu noi este Dumnezeu! Poporul cel ce umbla intru intuneric

A vazut Lumina mare

Caci cu noi este Dumnezeu!

Cei ce locuiti in latura si-n umba mortii

Lumina va straluci peste voi,

Caci cu noi este Dumnezeu!

Ca Prunc S-a nascut noua Fiul

Si S-a dat noua

Caci cu noi este Dumnezeu!

A Carui stapanire S-a facut

Peste umarul Lui

Caci cu noi este Dumnezeu!

Si pacii Lui nu este hotar,

Caci cu noi este Dumnezeu!

Si se cheama numele Lui

Inger de mare sfat

Caci cu noi este Dumnezeu!

Sfetnic minunat

Caci cu noi este Dumnezeu!

Dumnezeu tare, stapanitor,

Domn al pacii,

Caci cu noi este Dumnezeu!

Parinte al veacului ce va sa fie

Caci cu noi este Dumnezeu!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Caci cu noi este Dumnezeu!

Si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!

Cu noi este Dumnezeu!

Intelegeti, neamuri si va plecati

Caci cu noi este Dumnezeu!

Stejarul Mamvri - Hebron

Mareste imaginea.

Stejarul Mamvri este locul in care, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, Sfanta Treime s-a aratat Dreptului Avraam, in chipul a trei Tineri calatori. Stejarul lui Avraam, aflat in Valea Mamvri, se afla la o distanta de 2-3 kilometri sud-vest de Mamvri, in regiunea Hebron, tinutul Canaan.

Hebron-ul este unul dintre locurile sfinte, cinstit deopotriva de crestini, de evrei si de musulmani. Situat putin mai la sud de Muntii Iudeii, locul sta in stransa legatura cu Dreptul Avraam si cu ceilalti patriarhi ai Vechiului Testament. Incepand cu secolul al VII-lea, localitatea Hebron a fost ocupata de musulmani, care pana astazi pastreaza multe drepturi de proprietate asupra locurilor de seama din zona. Vezi si: Mormintele Patriarhilor din Hebron.

 

Exista pareri care sustin ca ramasitele stejarului de la Mamvri sunt vechi de aproape 5.000 de ani, precum si traditia conform careia stejarul va muri imediat inaintea celei de a Doua Veniri a Mantuitorului. Ambele sunt insa numai pareri, caci acest stejar a fost datat ca avand in jur de 850 de ani, iar uscarea acestuia (moartea) s-a petrecut in anul 1996. Stejarul actual este asadar un stejar crescut din tulpina stejarului biblic, pe locul cinstit inca din cele mai vechi timpuri drept locul unde Avraam a primit binecuvantarile. Potrivit marturiilor pelerinilor crestini, circumferinta stejarului, pe cand era inca viu, era de aproape zece metri.

Stejarul lui Mamvri din Hebron, in Sfanta Scriptura !

"Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului" (Facere 13, 18). "Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram.(...) Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-si ia partea lor!" (Facere 14, 13, 24). "Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!" (facere 15, 1).

 

"Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!"

Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!" Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac.

Si l-au intrebat Oamenii aceia: - Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iata, in cort!" Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?"

Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: "Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?" Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!" Iar Sarra a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: "Ba, ai ras!" Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca" (Facere 18, 1-16).

 

"Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur s-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. Dupa aceasta, Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan" (Facere 23, 17-19). "Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatal sau, caci acesta traia inca la Mamvri, in Chiriat Arba, adica la Hebron, in pamantul Canaanului, unde locuisera vremelnic Avraam si Isaac" (Facere 35, 27).

 

Iacov a spus: "Eu am sa trec la poporul meu. Sa ma ingropati langa parintii mei, in pestera din tarina lui Efron Heteul. In pestera din tarina Macpela, in fata lui Mamvri, in pamantul Canaan, pe care a cumparat-o Avraam de la Efron Heteul, impreuna cu tarina, ca mosie de inmormantare. Acolo au fost ingropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost ingropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am ingropat si eu pe Lia. Aceasta tarina si pestera din ea au fost cumparate de la feciorii Heteilor" (Facere 49, 29-32). "Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot, de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare" (Facere 50, 12-13).

Stejarul Mamvri din Hebron, de-a lungul vremii !

In acest loc si-a asezat Avraam cortul; aici a primit dreptul ca oaspeti pe trei Ingeri, adica peSfanta Treime, in chip nestiut; aici I-a ospatat Avraam si Sarra; aici a primit dreptul binecuvantarea de a naste fiu, pe Isaac; de aici au pornit Ingerii spre Sodoma si Gomora.

 

Stejarul din Valea Mamvri a ajuns cinstit de evrei, inca de pe vremea lui Avraam. Regele Irod a fost cel care a imprejmuit zona cu ziduri de piatra. Incinta zidita de Irod, care incadra stejarul, Altarul si fantana lui Avraam, se intindea pe o suprafata lunga de 61 de metri si lata de alti 46 de metri.

In epoca elenismului insa, locul a fost transformat in locas pagan, aici avand loc multe petreceri idolatre si tranzacţii comerciale. Imparatul Adrianus a construit aici, ceva mai tarziu, un templu pagan si un altar-jertfelnic, tot aici el vanzandu-i pe evrei ca sclavi.

 

Constructia de la Mamvri a fost daramata in cadrul razboiului impotriva romanilor (66-70), fiind reconstruita din nou, in vremea Sfantului Constantin cel Mare, cand a fost ridicata aici si o biserica crestina. Excavarile efectuate la inceputul secolului trecut au scos la lumina mai multe ruine si vestigii din vremea lui Irod.

In cadrul secolului al IV-lea, Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a daramat vechile constructii ridicate la Mamvri, construind in locul lor o mareata basilica bizantina. Aceasta era numita "Biserica Inchinarii", ca semn de unitate intre Vechiul Testament si Noul Testament. In pridvorul bisericii se afla izvorul descoperit de Avraam. In urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1926-1928, au fost descoperite o serie de obiecte si ruine ale bisericii zidite de Sfanta Elena.

 

Tot in acest loc, imparatul crestin Iustinian va zidi si el o biserica, dupa cum se poate constata astazi din daramaturile existente. Biserica iustiniana a fost distrusa, in cadrul invaziei arabe, din pricina atacurilor si a pericolelor, pelerinajele in acest loc incetand si ele. Invazia araba a schimbat mult randuielile locului. Astfel, ceea ce a mai ramas nedaramat din vechile constructii crestine a fost folosit pe post de ospiciu pentru arabii bolnavi.

Multa vreme, in mijlocul unei gradini intinse pe cateva zeci de hectare, in care au crescut felurite soiuri de pomi fructiferi si vita de vie, s-a aflat o imensa tulpina uscata de stejar, ingradita cu un gard de sarma: aceasta este ce a mai ramas din Stejarul lui Avraam din Mamvri. Foarte aproape de tulpina vechiului stejar biblic se inalta o manastire ortodoxa ruseasca, relativ noua.

 

In anul 1868, arhimandritul Antonin Kapustin a cumparat gradina in care se afla renumitul Stejar al lui Avraam, mai apoi fiind posibila intemeierea in apropiere a unei manastiri ortodoxe rusesti. Manastirea Sfanta Treime a devenit rapid un renumit loc de pelerinaj pentru pelerinii rusi, cat si pentru ceilalti crestini, fiind astazi singurul locas crestin-ortodox functional din regiunea Hebron. Dupa renumita Revolutie Ruseasca, proprietatea gradinii si a manastirii a fost obtinuta de Biserica Ortodoxa Rusa din-afara Rusiei.

Biserica acesteia are trei altare, fiind impodobita in stilul specific rusesc, cu icoane si fresce. Astazi, manastirea este ingrijita de cativa calugari nevoitori, care se roaga pentru intreaga lume, spre intarire si pazire. Zilnic, ei inconjoara biserica cu icoana Maicii Domnului, spre a o acoperi pe aceasta cu Acoperamantul ei cel Sfant.

Teodor Danalache

Stejarul Mamvri - Hebron

Stejarul Mamvri - Hebron

Stejarul Mamvri este locul in care, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, Sfanta Treime s-a aratat Dreptului Avraam, in chipul a trei Tineri calatori. Stejarul lui Avraam, aflat in Valea Mamvri, se afla la o distanta de 2-3 kilometri sud-vest de Mamvri, in regiunea Hebron, tinutul Canaan.

Hebron-ul este unul dintre locurile sfinte, cinstit deopotriva de crestini, de evrei si de musulmani. Situat putin mai la sud de Muntii Iudeii, locul sta in stransa legatura cu Dreptul Avraam si cu ceilalti patriarhi ai Vechiului Testament. Incepand cu secolul al VII-lea, localitatea Hebron a fost ocupata de musulmani, care pana astazi pastreaza multe drepturi de proprietate asupra locurilor de seama din zona. Vezi si: Mormintele Patriarhilor din Hebron.

 

Exista pareri care sustin ca ramasitele stejarului de la Mamvri sunt vechi de aproape 5.000 de ani, precum si traditia conform careia stejarul va muri imediat inaintea celei de a Doua Veniri a Mantuitorului. Ambele sunt insa numai pareri, caci acest stejar a fost datat ca avand in jur de 850 de ani, iar uscarea acestuia (moartea) s-a petrecut in anul 1996. Stejarul actual este asadar un stejar crescut din tulpina stejarului biblic, pe locul cinstit inca din cele mai vechi timpuri drept locul unde Avraam a primit binecuvantarile. Potrivit marturiilor pelerinilor crestini, circumferinta stejarului, pe cand era inca viu, era de aproape zece metri.

Stejarul lui Mamvri din Hebron, in Sfanta Scriptura !

"Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului" (Facere 13, 18). "Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram.(...) Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-si ia partea lor!" (Facere 14, 13, 24). "Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!" (facere 15, 1).

 

"Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!"

Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!" Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac.

Si l-au intrebat Oamenii aceia: - Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iata, in cort!" Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?"

Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: "Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?" Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!" Iar Sarra a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: "Ba, ai ras!" Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca" (Facere 18, 1-16).

 

"Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur s-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. Dupa aceasta, Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan" (Facere 23, 17-19). "Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatal sau, caci acesta traia inca la Mamvri, in Chiriat Arba, adica la Hebron, in pamantul Canaanului, unde locuisera vremelnic Avraam si Isaac" (Facere 35, 27).

 

Iacov a spus: "Eu am sa trec la poporul meu. Sa ma ingropati langa parintii mei, in pestera din tarina lui Efron Heteul. In pestera din tarina Macpela, in fata lui Mamvri, in pamantul Canaan, pe care a cumparat-o Avraam de la Efron Heteul, impreuna cu tarina, ca mosie de inmormantare. Acolo au fost ingropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost ingropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am ingropat si eu pe Lia. Aceasta tarina si pestera din ea au fost cumparate de la feciorii Heteilor" (Facere 49, 29-32). "Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot, de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare" (Facere 50, 12-13).

Stejarul Mamvri din Hebron, de-a lungul vremii !

In acest loc si-a asezat Avraam cortul; aici a primit dreptul ca oaspeti pe trei Ingeri, adica peSfanta Treime, in chip nestiut; aici I-a ospatat Avraam si Sarra; aici a primit dreptul binecuvantarea de a naste fiu, pe Isaac; de aici au pornit Ingerii spre Sodoma si Gomora.

 

Stejarul din Valea Mamvri a ajuns cinstit de evrei, inca de pe vremea lui Avraam. Regele Irod a fost cel care a imprejmuit zona cu ziduri de piatra. Incinta zidita de Irod, care incadra stejarul, Altarul si fantana lui Avraam, se intindea pe o suprafata lunga de 61 de metri si lata de alti 46 de metri.

In epoca elenismului insa, locul a fost transformat in locas pagan, aici avand loc multe petreceri idolatre si tranzacţii comerciale. Imparatul Adrianus a construit aici, ceva mai tarziu, un templu pagan si un altar-jertfelnic, tot aici el vanzandu-i pe evrei ca sclavi.

 

Constructia de la Mamvri a fost daramata in cadrul razboiului impotriva romanilor (66-70), fiind reconstruita din nou, in vremea Sfantului Constantin cel Mare, cand a fost ridicata aici si o biserica crestina. Excavarile efectuate la inceputul secolului trecut au scos la lumina mai multe ruine si vestigii din vremea lui Irod.

In cadrul secolului al IV-lea, Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a daramat vechile constructii ridicate la Mamvri, construind in locul lor o mareata basilica bizantina. Aceasta era numita "Biserica Inchinarii", ca semn de unitate intre Vechiul Testament si Noul Testament. In pridvorul bisericii se afla izvorul descoperit de Avraam. In urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1926-1928, au fost descoperite o serie de obiecte si ruine ale bisericii zidite de Sfanta Elena.

 

Tot in acest loc, imparatul crestin Iustinian va zidi si el o biserica, dupa cum se poate constata astazi din daramaturile existente. Biserica iustiniana a fost distrusa, in cadrul invaziei arabe, din pricina atacurilor si a pericolelor, pelerinajele in acest loc incetand si ele. Invazia araba a schimbat mult randuielile locului. Astfel, ceea ce a mai ramas nedaramat din vechile constructii crestine a fost folosit pe post de ospiciu pentru arabii bolnavi.

Multa vreme, in mijlocul unei gradini intinse pe cateva zeci de hectare, in care au crescut felurite soiuri de pomi fructiferi si vita de vie, s-a aflat o imensa tulpina uscata de stejar, ingradita cu un gard de sarma: aceasta este ce a mai ramas din Stejarul lui Avraam din Mamvri. Foarte aproape de tulpina vechiului stejar biblic se inalta o manastire ortodoxa ruseasca, relativ noua.

 

In anul 1868, arhimandritul Antonin Kapustin a cumparat gradina in care se afla renumitul Stejar al lui Avraam, mai apoi fiind posibila intemeierea in apropiere a unei manastiri ortodoxe rusesti. Manastirea Sfanta Treime a devenit rapid un renumit loc de pelerinaj pentru pelerinii rusi, cat si pentru ceilalti crestini, fiind astazi singurul locas crestin-ortodox functional din regiunea Hebron. Dupa renumita Revolutie Ruseasca, proprietatea gradinii si a manastirii a fost obtinuta de Biserica Ortodoxa Rusa din-afara Rusiei.

Biserica acesteia are trei altare, fiind impodobita in stilul specific rusesc, cu icoane si fresce. Astazi, manastirea este ingrijita de cativa calugari nevoitori, care se roaga pentru intreaga lume, spre intarire si pazire. Zilnic, ei inconjoara biserica cu icoana Maicii Domnului, spre a o acoperi pe aceasta cu Acoperamantul ei cel Sfant.

Teodor Danalache

Proscomidia pe video.crestinortodox.ro

Proscomidia pe video.crestinortodox.ro

Duminica Sfinţilor Români

Duminica Sfinţilor Români

Tuturor sfinţilor neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuvioşi, mărturisitori şi voievozi, ştiuţi sau neştiuţi, să le aducem cinstirea noastră şi dragostea şi evlavia. Şi să le mulţumim ca unora care plâng pentru noi şi pentru păcatele noastre, aducând binecuvântarea lui Dumnezeu peste pământul ţării. Iar lui Dumnezeu, Celui ce până acum nu a lepadat neamul nostru cel dreptcredincios, să-I cântăm din inimă, în veşnică şi dulce cântare zicând: Aliluia!

Rugăciune către Sfinţii Români

Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.

Noi credem şi marturisim că voi, sfinţilor care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugaciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim.

Că, iată, cu nenumărate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Şi să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui.

Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.

2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.

3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.

4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos.

8.) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.

10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda.

11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au înaripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca.

14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre.

17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”.

18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte.

19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

Saptamana Alba

Incepand cu 28 februarie, ortodocsii intra in "Saptamana Alba sau a branzei". In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste. In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea "harti", un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.

Miercuri, 2 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - "Doamne si Stapanul vietii mele", rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.

In zilele de miercuri si vineri din "Saptamana Alba" nu se savarseste Sfanta Liturghie, cele doua zile sunt aliturgice.

In Sambata lasatului sec de branza, Biserica ii pomeneste pe toti barbatii si femeile care au fost "luminati prin postire". Aceasta zi este numita "a ascetilor". Biserica ii aseaza ca modele, calauzitori pentru parcurgerea postului si a pocaintei:

"Veniti toti credinciosii sa laudam cetele cuviosilor parinti: pe Antonie capetenia, pe luminatul Eftimie, pe fiecare deosebit si pe toti impreuna si vietile acestora ca un alt Rai al desfatarii cu gandul socotindu-le …".

Duminica, 6 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de "Duminica Iertarii". Asadar, prima incercare de iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre "o alta lume". Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu.

Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat "celor vechi" si a intra intru "cele noi". Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.