Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului

CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI

Biserica rastignita, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Parintele Gheorghe Calciu Print

“Oricine e îndurerat şi plânge, Hristos plânge cu el!“

Despre sensul suferintei

“- Parinte, vorbiti-ne de suferinta din inchisoare!

- Ce sa spun, in bratele mele au murit oameni care erau de o mie de ori mai valorosi decat mine, in inchisoare au murit in bratele altora oameni care erau mult mai valorosi decat cei care au supravietuit, si totusi eu sunt cel mai pacatos. Si a mai vorbi de mine inca o data, chiar daca as spune si ce am facut bine, dar si ce am facut rau, tot laudandu-ma ies. Asa ca imi este foarte greu sa vorbesc de lucrurile acestea.

In general se spun multe cuvinte de lauda, dar toate sunt praf si cenusa, toate zboara, ramanem numai noi cu ce avem si cu ce am capatat de la Dumnezeu si cu ce am reusit sa pastram prin suferinta, sau prin succese, sau prin laude, sau prin ponegriri… Dar ramanem credinciosi Bisericii si neamului nostru romanesc.

Viata mea aici, in Romania, a fost plina de evenimente si mai bune si mai rele. Nu acuz pe nimeni, nu blamez absolut pe nimeni, pentru ca toate acestea au fost trimise de Dumnezeu pentru a ma lucra sufleteste. M-a intrebat cineva daca suferintele din inchisoare m-au ajutat cu ceva. Si am raspuns: nu ca m-au ajutat cu ceva, dar eu sunt produsul acestei suferinte. Daca fac ceva, daca sunt ceva, daca vedeti in mine ceva, sa stiti ca este datorita suferintei. Fara aceasta suferinta nu am nimic!

Poate ca din toate intrebarile grele pentru persoana umana, suferinta este cea mai inexplicabila. De ce suferinta este necesara? Eu am trait o experienta a suferintei si m-am imbogatit sufleteste si cred ca suferinta era necesara pentru mine. Dar este foarte greu sa accepti lucrul acesta. Cand eram in inchisoare, ne intrebam unii pe altii toti fratii din inchisoare: de ce suferinta, de ce noi? Din toate milioanele de romani, de ce ne-au ales pe noi ca sa suferim? Care este sensul? Si Dumnezeu nu ne descopera nimic din intentiile Lui. Strigam in fiecare zi catre Dumnezeu ca sa ne dea mai putina suferinta si El parca ne incarca mai mult cu suferinta.

Si dupa ce am iesit din inchisoare am purtat in mine acest semn al durerii care parca imi marcase toata viata mea. Dupa a doua inchisoare am plecat in Occident, am calatorit prin toate tarile din Europa, America si am vorbit despre ce s-a intamplat in Romania. Intentia mea a fost aceasta: nu pot sa tac atata vreme cat in Romania exista suferinta, exista injustitie, comunism, distrugerea bisericilor si distrugerea personalitatii umane. In aceasta peregrinare a mea am ajuns la o manastire si am dormit in biblioteca manastirii. Era o manastire catolica. Si in biblioteca am gasit, intre mai multe carti, o carticica mica cu cugetari crestine, cu apoftegme. Am deschis din intamplare la un loc dintr-o pagina unde am vazut o cugetare a lui Paul Claudel, un scriitor celebru francez. El zicea asa: “Dumnezeu nu a venit in lume pentru a eradica suferinta, Dumnezeu nu a venit in lume nici macar ca sa o explice. Dumnezeu a venit in lume ca sa umple suferinta umana cu prezenta Lui”.

Ati auzit? Sa umple suferinta umana cu prezenta Lui! Si atunci am inteles ca in momentele cand plangeam, sau cand ne revoltam, sau cand strigam “Doamne, ce faci cu noi?!…”, El era in noi mai mult decat in toti ceilalti, cu toate pacatele noastre, cu neputintele noastre. El umplea suferinta noastra cu prezenta Lui. Atunci am inteles exact adancul talcului acestei suferinte: Dumnezeu este prezent in noi!