Predică la Duminica a VI-a din post: Duminica Floriilor

Predică la Duminica a VI-a din post: Duminica Floriilor

Osana, bine este cuvantat cel ce vine intru numele DOMNULUI, Imparatul lui Israel! (Ioan XII, 13)

Frati crestini,

Toata temelia credintei noastre crestinesti sta pe convingerea nestramutata ca Cel ce a patimit, s-a rastignit si a murit pe Cruce intre doi talhari pe dealul Golgotei a fost Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. El a facut aceasta din dragoste mare pentru noi si de buna voie, ca sa ne mantuiasca. Am auzit in Sfanta Biserica cum s-a intrupat, cum s-a nascut intr-o pestera sarmana in frig, cum a propovaduit si mai ales multimea minunilor pe care le-a facut ca sa arate poporului Sau cu cuvantul si cu fapta ca El este cel vestit de prooroci - Mesia, Izbavitorul.

Astazi il vedem intrand in Ierusalim ca un Imparat biruitor calare pe un asin smerit si bland. El vine sa implineasca cele spuse de prooroci; Iisus vine sa se faca cunoscut poporului, implinind in chipul acesta cele spuse de proorocul Zaharia la cap. IX, 9: "Nu te teme, fiica Sionului, ca iata, Imparatul tau vine, bland sezand pe manzul asinei!” Iisus intra ca un Imparat biruitor in Ierusalim, asa cum altadata se intorceau victoriosi imparatii David si Solomon.

In vremea de demult era obiceiul ca imparatii care se intorceau victoriosi din lupte sa fie intampinati de oameni care le ieseau inainte cu stalpari de finic in mainile lor, aratandu-le astfel cinste pentru biruinta lor. Dupa acest obicei au iesit si inaintea Domnului Hristos, intampinandu-L ca pe un Imparat biruitor. Dar ce biruise Domnul Hristos de i se facea o astfel de primire? El biruise moartea, caci a inviat pe fiul vaduvei din Nain, pe fiica lui Iair si mai ales pe Lazar care fusese mort de patru zile si a carui pomenire s-a facut ieri.

Iisus biruise iadul si pe demonii care strajuiau acolo, pe cei pe care-i izgonise din oameni atunci cand ii tamaduise, Iisus strabatea Palestina, luminand sufletele si vindecand bolnavii, pretutindeni facand numai bine. Popoarele, incantate de invatatura Sa si miscate de binefacerile Sale, se ingramadeau in jurul Sau, voind de multe ori sa-L proclame imparat. Iisus a fugit intotdeauna de aceasta cinste; alta era imparatia pe care El voia s-o intemeieze pe pamant; o imparatie cu totul duhovniceasca si vesnica, nu pamanteasca si vremelnica cum doreau evreii.

O data cu intrarea in Ierusalim a Domnului, El a fost recunoscut in mod public ca Imparat si Mesia - trimisul lui Dumnezeu. Se apropia Pastele, cand adevaratul Miel trebuia sa fie jertfit in locul mielului care il preinchipuise pana atunci. Iisus se apropia de Ierusalim, locul unde avea sa fie jertfit, acolo unde a murit de buna voie pentru mantuirea lumii. Era in cel din urma an al vietii Sale pamantesti. Dupa multele minuni pe care le facuse, acum se intorcea pentru cea din urma oara la Ierusalim.

Vineri seara, inainte de duminica stalparilor ajunge in Betania, unde mai inainte inviase pe Lazar cel mort de patru zile. Se hotari sa petreaca acolo sambata aceea, in casa lui Lazar si a surorilor lui, Marta si Maria. S-a sarbatorit venirea Mantuitorului acolo, seara, printr-o cina mare. Locuitorii din Betania au tinut sa multumeasca lui Iisus pentru minunile savarsite in orasul lor, pregatind o cina bogata, cu multa solemnitate, in casa lui Simon, pe care-l vindecase de lepra.

La aceasta cina a luat parte si Lazar cu surorile lui. Toata aceasta manifestatie de iubire pentru Iisus a fost ca o palma pe obrajii carturarilor si fariseilor care hotarasera sa-L omoare atat pe Iisus, cat si pe Lazar. Era obiceiul ca, la inceputul mesei, picioarele oaspetilor sa fie spalate intr-o apa parfumata. Maria, sora lui Lazar, plina de credinta si dragoste sfanta catre Mantuitorul, a luat un vas plin cu mir de nard de mult pret, a intrat in sala unde fusese pregatita cina si, turnand mirul pe capul si picioarele Mantuitorului, le-a sters cu parul capului ei, apoi a spart vasul, intelegand ca totul s-a sfarsit si ca aceasta cina va fi un fel de adio, Mantuitorul nemaiprimind de aici inainte din partea oamenilor un astfel de omagiu.

Rautatea si pizma din Iuda Iscarioteanul au izbucnit indata, zicand: "Pentru ce nu s-a vandut acest mir pe 300 de dinari si sa se fi dat saracilor?” Rautatea lui Iuda nu putea sa ramana fara raspuns din partea Domnului care i-a zis: "Lasati-o pe dansa, de ce o suparati, ca bun lucru a facut cu Mine. Pe saraci pururea ii aveti cu voi, iar pe Mine nu ma aveti intotdeauna. Varsand ea acest mir pe trupul Meu, spre ingroparea Mea a facut aceasta” sau, cu alte cuvinte: "Prietene, potoleste-ti mania putin, sa nu-ti para rau de aceasta ultima marturie de respect si iubire ce-Mi arata aceasta femeie, pentru ca pregateste inmormantarea Mea. Daca tu crezi ca ai dreptul sa ma vinzi, lasa acestei femei dreptul de a ma imbalsama”.

Am vazut dar ca aceasta cina de recunostinta din Betania se termina prin tradare, caci Iuda Iscarioteanul a gasit prilejul sa mearga si sa-L vanda pe 30 de arginti. Era acum si voia lui Dumnezeu ca Fiul Sau sa mearga la moarte in triumf. In aceasta vreme, Ierusalimul era plin de evrei si de straini veniti din lumea intreaga de sarbatoarea Pastelui. Toti se intrebau daca Iisus va veni de Pasti in cetatea sfanta.

Auzind ca este in Betania, multi s-au dus acolo ca sa-l vada pe Iisus si pe Lazar, pe care-l inviase din morti si pentru care multi credeau in El, printre acestia fiind si unii din mai marii poporului. Lucrul acesta supara mult pe membrii sinedriului, arhierei si farisei, dar mai cu seama saduchei, care nu credeau in invierea mortilor. Toti acestia se sfatuira ca sa-l omoare si pe Lazar, pe care il inviase Iisus din morti, si sa nu se mai pomeneasca de invierea lui, iar poporul sa stea in intunericul necunostintei, al necredintei, ascultand de niste farisei ingamfati si orbi.

Din Betania se raspandi vestea in Ierusalim ca a doua zi, adica in ziua pe care noi o numim "Duminica Floriilor”, Iisus va intra in orasul Ierusalim. Aceasta veste puse in miscare poporul si toti se pregatira sa-L primeasca. Iisus parasi locuinta prietenului Sau Lazar, unde lasa pe prea iubita Sa Maica indurerata si cu lacrimi in ochi, care ii spusese Fiului sau, ca sufletul ei de mama presimte o mare durere si nenorocire pentru El si-l rugase sa nu se duca la Ierusalim. Domnul ii spuse: "Prea iubita Mea Maica, a venit ceasul si trebuie sa merg”. Dupa ce o incredinta celor doua surori Marta si Maria, le spusese sa vina vineri cu toate la Ierusalim. Pleca apoi cu ucenicii Sai si veni in Betfaghe, la muntele Maslinilor, la 2 km distanta de Ierusalim.

In acest loc se pastrau mieii care erau randuiti pentru jertfe si de aici, cu patru zile mai inainte de Pasti, ii aduceau la templu impodobiti cu panglici si cu flori ca sa fie jertfiti. Pentru aceasta si Iisus a trecut prin acest loc, ca sa le arate si lor si noua si sa credem cu adevarat ca El insusi este victima cea adevarata, mielul care trebuia sa fie jertfit pentru mantuirea lumii. El este cu adevarat MIELUL pascal, al carui sange va impaca cerul cu pamantul.