Din minunile Maicii Domnului
Un călugăr de pe Muntele Athos, care avea 50 de ani petrecuţi acolo a povestit următoarele:
„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele respectiv spunea că dacă citim acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori.
Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă.
Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept, nu citisem niciodată acest acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii.
În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că de acum nu o să mă mai doară. Apoi a continuat, zicând: «De acum înainte să vorbeşti neîncetat oamenilor şi eu nu te voi părăsi». M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise”.
Într-adevăr, acest părinte de multe le vorbea oamenilor şi împărţea gratis broşuri cu acatistul Maicii Domnului.
Fratele Atanasie a mărturisit: „Eu, zicea el, aveam un fel de mândrie şi niciodată nu mă închinam la sfintele icoane, ci doar făceam sfânta cruce şi le sărutam. Odată, m-am dus în insula Thinos, unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Ajungând în faţa acestei minunate icoane, vorbeam în sinea mea cu Maica Domnului: «Tu ştii că eu nu pot să-ţi fac închinăciuni; te rog să mă ajuţi!». Pe când ziceam acestea, am văzut căzând o floare din coroana Maicii Domnului. Atunci m-am aplecat şi am luat-o să o pun la loc. În acel moment, a mai căzut una, şi m-am aplecat din nou să o ridic şi pe aceea. Şi punând-o la loc, a căzut şi a treia. După ce am luat-o, mi-am dat seama că de fapt făcusem trei închinăciuni înaintea Maicii Domnului. Înţelepţindu-mă din această minune şi văzând cu câtă bunătate m-a mustrat Preasfânta Stăpână, de atunci am început să fac câte trei închinăciuni în faţa icoanei ei”.
Cu prilejul zilei de praznuire a Sfantului Voievod Stefan cel Mare, până pe 2 iulie, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, la Biserica Eroilor Tineri „Inaltarea Domnului” din Ploiesti a poposit Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu trei maini de la manastirea Neamt. Denumita „Trihirusa”, icoana se numara printre cele mai importante icoane din Moldova, fiind foarte cunoscuta in spiritualitatea, credinta si cultura romaneasca. Legenda spune ca Sfantului Ioan Damaschin, un mare aparator al icoanelor sfinte, i s-a taiat mana dreapta pentru a nu mai propovadui. Astfel, acesta s-a rugat Icoanei Maicii Domnului cerand sa-l vindece. In chip minunat, mana s-a lipit la locul ei, iar in semn de recunostinta Sf. Damaschin a asezat, in partea de jos a icoanei, o mana lucrata in argint. Aceasta icoana este folosita la diverse procesiuni si evenimente importante si mai cu seama in vreme de calamitati.
Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.
