Nu contează ...

Un ateu la judecata cu Hristos

Fiule, fiule…ce ai facut cu viata ta pana acum?

Doamne, Doamne, dar de ce mi te arati abia acum, cand eu ma aflu la capatul ei de drum? De ce te-ai ascuns mereu de mine, si nu mi-ai raspuns ca sa cred in Tine?

Fiule, adu-ti aminte cand strigam dupa tine “cine are urechi de auzit să audă”! Adu-ti aminte cati apostoli, mucenici, prooroci si sfinti am trimis ca sa Ma vesteasca. Adu-ti aminte si de clopotele bisericilor care rasunau neobosit pe tot cuprinsul pamantului, ca sa vesteasca vesnicia. Insa pe tine toate acestea te deranjau si ti-ai astupat urechile si mai mult, nevoind sa auzi despre Mine si despre imparatia Mea.

Si fiule, cum spui ca m-am ascuns de tine? Eu, care te-am cercetat de nenumarate ori prin preotii Mei, iar tu fugeai necontenit de ei!? Pe cine crezi ca vesteau preotii aceia pe care ti i-am trimis, asa nevrednici cum ziceai ca sunt? Pe ei si pe ale lor? Nu fiule, tu stii ca ei ma vesteau pe Mine. Dar tu fiule te-ai ascuns de Mine, si m-ai scos din inima ta nu pentru ca nu aveai dovezi despre Mine, ci pentru ca nu ti-am placut ca am urat pacatul pe care tu-l iubeai.

Dar, Doamne cum sa fi crezut in Tine daca am vazut atatia credinciosi fatarnici in jurul meu?! Ce credinta era aceea si cum te-au marturisit acei crestini ca sa cred si eu in Tine, atata timp cat aveau mintea plina de citate biblice, dar inima plina cu injurii, invidie, hotii, barfe, sete de lauda proprie si alte lucruri urate pe care eu, asa lipsit de credinta, nu le-am facut?!

Adevarat, adevarat ai judecat pana aici, caci si Eu le-am spus acestora “Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar cu inima este departe de Mine”. Si de aceea i-am avertizat ca “Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” Drept aceea cand voi chema toate neamurile la judecata “voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”

Insa adu-ti aminte, cum ai judecat pe cei care m-au marturisit cu adevarat pe Mine! Ai spus ca nu ai defaimat cum fac crestinii aceia fatarnici, dar ce faceai tu cand radeai de vecinul tau sarac, cel cu multi copii, spunand ca e pocait, prost si inconstient ca nu-si duce sotia la avort? Il judecai in sinea ta ca nu este in stare sa asigure un viitor copiilor sai! Insa tu nu i-ai intins nici macar o mana de ajutor daca l-ai vazut in necaz. Iata, unul ca acesta ma marturisea pe Mine, iar tu, razand de marturisirea lui, ai ras de Mine. L-ai avut mereu langa tine pe sarmanul, vaduva si dreptul care marturisea despre Mine. Dar pentru tine acesti oameni pareau prea stersi, prea neinsemnati si prea naivi pentru a-i lua in seama.

Doamne, insa cum era sa cred in Tine cu atata nedreptate in lume? Unde erai Tu, cand se intamplau atatea jafuri, crime, violuri si silnicii in lume, pe care stii ca le-am urat si eu? Si de cate ori m-am intrebat daca Tu existi, ma biciuia gandul ca esti rau, nedrept, crud si nepasator pentru ca lasi sa se intample atata rau cu oamenii. Asa ca mi-a fost mai usor de dus gandul ca defapt Tu nu existi.

Fiule, asa este ca mereu m-ai judecat ca sunt nepasator si crud cu oamenii, dar m-ai judecat tocmai cand aratam bunatate si indurare fata de nepasarea si cruzimea cu care ma tratai tu pe Mine.

Unde eram fiule cand lumea suferea? Iata fiule eram indurerat langa inima copilului ramas orfan de mana criminala, eram indurerat langa inima femeii siluite, si langa inima pagubitului de hoti. Eram langa toti acestia si-i ajutam in durerea lor, facuta de toti aceea care ascultau de cuvantul Meu la fel de mult cum ai ascultat si tu.

Tu insa, atunci cand nedreptateai nu vedeai nedreptatile tale, asa cum nici cei pe care ii urai pentru nedreptate nu-si vedeau nedreptatile lor. Iar Eu sufeream pentru toti si ma osteneam sa va indrept si pe unii, si pe altii, dar nu m-ati ascultat cu totii. Si defapt, tu m-ai urat pe Mine, nu pentru ca nu-mi pasa de oamenii pe care ii vedeai chinuiti, ci pentru ca tu insuti erai chinuit de despartirea ta fata ingrijirea Mea parinteasca. Dar cum era sa-mi vezi fiule bratele deschise catre tine, daca tu stateai mereu cu spatele la Mine? Cum era fiule sa-mi simti imbratisarea calda, daca tu fugeai mereu de ea?

Si ai fi vrut fiule sa opresc tot raul din lume, iar Eu, abia asteptand sa-ti implinesc dorinta, deindata te-am rugat sa incepem cu oprirea raului din tine… Tu insa ai zis ca iti incalc libertatea. La fel au zis si ceilalti pe care i-ai judecat de nedreptatile pentru care ai zis ca nu exist…

Doamne, dar cum era sa cred in Tine, cand gandul de a ma inchina Tie ma facea sa simt ca-mi pierd libertatea de om, simteam ca sunt ca o sluga in fata stapanului, si nu ca un fiu in fata tatalui?

Dar fiule, tu care mereu M-ai judecat ca sunt tiran si ca subjug libertatea oamenilor, adu-ti aminte ce faceai atunci cand ma straduiam sa-ti descatusez vointa din lanturile pacatelor tale? Loveai cu vorbe grele in Mine, nelasandu-ma sa te eliberez si sa te vindec, precum o fiara prinsa in lat cauta sa muste pe cel ce se apropie de rana stransorii de care sufera. Doar stii prea bine ca pacatul este singurul care ti-a subjugat libertatea. Adu-ti aminte cum tremurai cand nu aveai prilej sa-ti satisfaci o patima si cum ardeai de nerabdare sa o savarsesti? Unde era libertatea ta, daca stiai in adancul tau ca ceea ce faci nu este bine, ci rau pentru tine si pentru altii? De ce te prefaceai liber si sanatos cand randuiam pe cineva sa te ajute sa te vindeci de patimi?

Si ce inchinare crezi ca asteptam Eu din partea ta, decat doar recunostinta pe care un tata o asteapta de la fiul sau, dar nu pentru siesi, ci pentru ca fiul sa nu ajunga batjocoritor de tata, precum ai ajuns tu fata de Mine. Si doar n-am cerut de la tine decat ceea ce ai cerut si tu ca parinte de la fii tai: dragostea pentru jertfa de a fi parinte.

Doamne, dar acum de ce sa ma judeci? Nu Tu ai spus ca esti indelung rabdator si mult iertator? Iarta-mi sie mie toate cate zici ca le am rele, ca sa arati ca esti intr-adevar asa cum spui.

Iata, asa mi-ati facut o viata intreaga toti necredinciosii. De cate ori v-am rasplatit faptele rele dupa dreptate, ca sa va indreptati, m-ati lovit in obraz zicand ca nu sunt milostiv. Si de cate ori am facut mila cu oamenii de langa voi, m-ati lovit iarasi in obraz, zicand ca nu sunt drept. Dar Eu v-am rabdat si v-am iertat pe toti, doar, doar de va veti fi intors din calea nedreptatii la timp. Voi insa nesabuiti ati fost o viata intreaga, ascunzandu-va mereu nedreptatea dupa sofisme, precum face tatal minciunii, si cerand acum mila pe care nu ati aratat-o fata de altii si dreptatea cu care trebuia sa va masurati pe voi insiva.

Si de ce spui acum sa nu te judec? Nu Eu am vrut judecata, ci voi toti necredinciosii ati vrut! Iata, m-am intrupat si am venit ca simplu om printre voi, ca sa ma impac cu voi, si la judecata sa nu ajungem. Dar voi ce-ati facut? M-ati judecat si m-ati dat mortii pe cruce. La inceput ati spus ca sunt hulitor si nebun, iar mai tarziu ati spus ca sunt doar un basm si-o amagire. Nu ati vrut impacare, ci judecata, iar impacarea cu care Tatal m-a trimis la voi ati luat-o ca pe un afront la fericirea voastra. Iata de aceea stati acum la judecata, caci ceea ce ati cautat aceea si primiti.

Doamne, dar de ce ma judeci asa aspru? De unde sa fi stiut despre tot ceea ce trebuia sa fac bine, si despre tot ceea ce nu trebuia sa fac rau, atata timp cat nu te-am cunoscut pe Tine? Judeca-ma dupa ceea ce stiam si n-am facut, nu dupa ceea ce nu stiam ca am de implinit!

Ai stiut, si ai prea stiut si tocmai acelea te judeca pe tine acum. Mereu ai spus ca binele este ceva relativ, atunci cand era vorba sa-l implinesti tu fata de altii, dar de fiecare data l-ai cerut in mod absolut cand era vorba sa-l primesti tu de la ceilalti. Si mereu ai spus ca si raul este ceva relativ, atunci cand il savarseai tu fata de altii, dar de fiecare data l-ai refuzat in mod absolut cand altii ti-l faceau tie.

Asa ai ajuns sa zici ca nu merita sa ierti pe oricine ti-a gresit, dar tu insuti asteptai sa primesti iertare neconditionata atunci cand greseai fata de cineva. Asa ai zis ca nu esti obligat sa ajuti pe cineva oricand iti sta in putere, dar de fiecare data te-ai suparat cand cineva te putea ajuta si nu a facut-o.

Tot asa ai zis ca e rau sa fii tradat cu ceva, dar tu insuti iti tradai sotia poftind in gandul tau la alte femei. Si ai trambitat mereu ca e rau sa iti fie stirbita libertatea cu ceva cat de mic, dar tu insuti ai rapit toata libertatea copiilor tai care trebuiau ca sa se nasca si nu i-ai lasat ca sa se nasca.

De aceea v-am spus: “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura.”

Si-acum, faptele tale te judeca fiule, faptele tale!