“Milostenia este mama dragostei, a dragostei care caracterizează creştinismul, care este mai mare decât toate semnele şi minunile. Ea este doctoria păcatelor noastre, leacul curăţirii întinăciunii din sufletele noastre şi scara care ne duce spre cer”.
Sf. Ioan Gură de Aur ( “Omilii”)
Hristos ne stă pe buze când cădem, Cu semnul Sfintei Cruci pe trup umblăm, Orfanii şi bătrânii nu-i vedem, Dar suntem sfinţi, căci seara ne-nchinăm. Cu pumnu'-n piept mărturisim credinţa, Cu posturi tot mai aspre ne mândrim, În suflet nu se vede pocăinţa, Dar aşteptăm că să ne mântuim. Aseară Maica mea Sfinţită-a plâns Şi eu nu am mai stat să plâng cu Ea, Căci faţa cu păcate iar mi-am uns ... Doar Ea o să mă ierte, dacă vrea. Ce fel de christofor poţi fi numit Când râzi de aşteptarea lui Iisus? Cu fiecare gând L-ai amăgit, Cu locuri rău famate L-ai pătruns. Prin locuri nesfinţite L-ai târât Cu lucruri de păcat L-ai murdărit De Sfânta Liturghie n-ai ştiut Copilul meu, hai, zi-mi că n-ai pierit!
RăspundețiȘtergere