luni, 24 decembrie 2012
Dragă cititorule! Minunea din peştera Vifleemului trebuie să se petreacă şi în sufletul nostru. Iisus Mântuitorul trebuie să Se nască şi în peştera sufletului nostru.
Iisus Mântuitorul S-a născut într-un grajd, într-o peştera, care pe urmă s-a umplut de lumină şi de cântări îngereşti. Ce veste scumpă şi dulce este aceasta pentru noi!
Iisus Mântuitorul caută şi azi tocmai astfel de peşteri sufleteşti în care să Se nască. Oricât de păcătos ai fi tu, dragă cititorule, oricât de mult ţi s-ar fi făcut viaţa ta cea sufletească o peşteră plină de tâlharii păcatelor, o peşteră plină de întuneric, de necurăţenie şi de dobitoceştile patimi, află, dragă frate, că Iisus, Copilul Sfânt vrea să se nască tocmai în această peşteră a sufletului tău.
O, voi cei plini de păcate! O, voi cei căzuţi în dobitoceştile patimi, bucuraţi-vă! Îngerii cerului vestesc vouă bucurie mare. Iisus, Fiul lui Dumnezeu vrea să Se coboare în grajdul sufletului vostru ca să vă renască la o viaţă nouă.
duminică, 23 decembrie 2012
Şi din nou cobori, Iisuse,
iar în lumea de păcate,
să dai linişte şi pace
sufletelor zbuciumate.
Să dai sfântă mângâiere
celora ce plâng în jale
şi aşteaptă pogorârea
binecuvântării Tale.
Să colinzi pe la sărmane
şi pierdutele bordeie,
să le duci, în noaptea rece,
a nădejdilor scânteie.
…Dar la Tine lângă iesle
numai îngerii coboară,
căci păstorii dorm! – iar magii
nu vin ca odinioară!…
Ceilalţi, pierduţi pe drumul
spre prăpastia pierzării,
nici nu Te cunosc, Iisuse,
de demult Te-au dat uitării!
Singuri copilaşii, Doamne,
îngeri fără de aripe,
mai au sfânta bucurie
că vii Tu în aste clipe!
Singuri ei Te mai aşteaptă
cu-a lor dulce nerăbdare
care-n sfânta curăţie,
al lor suflet o mai are!…
De demult m-am dus, Iisuse,
şi eu pe cărări străine,
de-am uitat şi bucuria
de-a Te aştepta pe Tine.
Dar când m-am întors odată,
după ani de chin şi jale,
am văzut doar copilaşii
împrejurul ieslei Tale!
Când am întrebat copilul
care-Ţi sta la căpătâie
cum îl cheamă, – el îmi spuse:
„Tinu Dor, din clasa-ntâie!”
Astfel, pe cărări pierdute,
eu pe mine m-am căutat,
– când, copil, ţinând cununa,
lângă iesle m-am aflat.
Astăzi Tu mi-aduci şi mie
bucuriile depline,
căci mă simt copil, Iisuse,
lângă iesle, lângă Tine!
luni, 17 decembrie 2012
,,De ziua mea de nastere,,
{ EU } as dori multiplicat si expediat acest frumos mesaj care ni-L cere Domnul IIsus ,,sa asezam in Seara de Craciun un scaun ,o farfurie pe masa pentru Cel Sarbatorit ,un cadou,sa nu sarbatorim fara ca Cel Sarbatorit sa lipseasca,sa incepem o noua viata asa ...CUM II PLACE SI SARBATORITULUI
MAI BUNA SI MAI IUBITOARE DE HRISTOS
joi, 6 decembrie 2012
RUGĂCIUNE PENTRU MÂNTUIRE
Dumnezeul meu, cred întru Tine şi mă rog Ţie, întăreşte credinţa mea.
Te iubesc, sporeşte dragostea mea; mă pocăiesc, fă să prisosească şi
căinţa mea. Te măresc ca pe întâiul meu început, Te doresc ca pe cea mai
mare dorinţă a mea. Îţi mulţumesc Ţie, Binefăcătorul meu cel veşnic, Te
chem ca pe puternicul meu apărător.
Dumnezeul meu, binevoieşte a mă povăţui prin înţelep
—
Dumnezeul meu, binevoieşte a mă povăţui prin înţelep
ciunea Ta, a mă călăuzi prin dreptatea Ta, a mă mângâia prin milostivirea Ta, a mă apăra cu puterea Ta.
Îţi închin, o Dumnezeule, gândurile mele, faptele mele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru că Tu voieşti să mă supun voii Tale; ajută-mi, Doamne, să fac tot ce voieşti Tu.
Te rog cu umilinţă, luminează-mi mintea mea, oţeleşte-mi voia, curăţeşte-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul.
Dumnezeule preabun, ajută-mi să mă curăţesc de greşelile făcute, să biruiesc ispitele viitoare şi să lucrez cuvenitele virtuţi.
Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşelile mele, de râvnă pentru binele aproapelui şi de defăimare pentru deşertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai marilor mei, cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor mei şi iertător vrăjmaşilor mei.
Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu ca să biruiesc cele şapte păcate de căpetenie care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică : mândria prin smerenie creştinească, iubirea de argint prin milostenie, pizma prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui, desfrânarea prin înfrânare şi curăţie, lăcomia prin cumpătare, mânia prin răbdare şi lenea prin bărbăţie creştinească.
Asemenea, să biruiesc şi celelalte păcate şi patimi ce izvorăsc din acestea şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dumnezeul meu, fă-mă înţelept în lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în realizările mele.
Nu mă lăsa să uit vreodată de a fi cu luare-aminte la rugăciuni şi în Biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri. Doamne, insuflă-mi grija să am întotdeauna conştiinţă dreaptă, înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună rânduială.
Dă-mi darul Tău să mă deprind a-mi stăpâni întotdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea.
Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătăţile pământeşti, cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vieţi şi cât de nemărginită este veşnicia.
Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de muncile cele de veci şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Îţi închin, o Dumnezeule, gândurile mele, faptele mele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru că Tu voieşti să mă supun voii Tale; ajută-mi, Doamne, să fac tot ce voieşti Tu.
Te rog cu umilinţă, luminează-mi mintea mea, oţeleşte-mi voia, curăţeşte-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul.
Dumnezeule preabun, ajută-mi să mă curăţesc de greşelile făcute, să biruiesc ispitele viitoare şi să lucrez cuvenitele virtuţi.
Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşelile mele, de râvnă pentru binele aproapelui şi de defăimare pentru deşertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai marilor mei, cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor mei şi iertător vrăjmaşilor mei.
Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu ca să biruiesc cele şapte păcate de căpetenie care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică : mândria prin smerenie creştinească, iubirea de argint prin milostenie, pizma prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui, desfrânarea prin înfrânare şi curăţie, lăcomia prin cumpătare, mânia prin răbdare şi lenea prin bărbăţie creştinească.
Asemenea, să biruiesc şi celelalte păcate şi patimi ce izvorăsc din acestea şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dumnezeul meu, fă-mă înţelept în lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în realizările mele.
Nu mă lăsa să uit vreodată de a fi cu luare-aminte la rugăciuni şi în Biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri. Doamne, insuflă-mi grija să am întotdeauna conştiinţă dreaptă, înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună rânduială.
Dă-mi darul Tău să mă deprind a-mi stăpâni întotdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea.
Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătăţile pământeşti, cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vieţi şi cât de nemărginită este veşnicia.
Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de muncile cele de veci şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
vineri, 30 noiembrie 2012
Lumina Dumnezeiască. La Sfânta Liturghie cântăm: ”Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, Nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne”. —
Această
fotografie a fost realizată în timpul Sfintei Liturghii, la o Biserică
Ortodoxă. Atât preoții, cât și cel care a făcut fotografia nu au văzut
nimic deosebit. Abia când filmul a fost developat, a fost vizibilă
Lumina Dumnezeiască din Sfântul Potir.
Prin pogorârea Sfântului Duh, pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Harul Sfintei Treimi este,
Prin pogorârea Sfântului Duh, pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Harul Sfintei Treimi este,
de fapt, Lumina necreată sau energiile divine prin care Hristos Se
împărtășește Bisericii și credincioșilor. De aceea, Trupul și Sângele
Dumnezeiesc răspândesc și împărtășesc Lumina Dumnezeiască. La Sfânta
Liturghie cântăm: ”Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel
ceresc, am aflat credința cea adevărată, Nedespărțitei Sfintei Treimi
închinându-ne”. —
Cine da, lui isi da
Intr-un sat un biet mosneag,
Chinuit de vremuri rele,
Isi facura un bordei,
De pamant si de nuiele.
Chiar la marginea padurii,
La tulpina unui fag,
In mijlocul creaturii,
Intr-un sat un biet mosneag,
Chinuit de vremuri rele,
Isi facura un bordei,
De pamant si de nuiele.
Chiar la marginea padurii,
La tulpina unui fag,
In mijlocul creaturii,
Locuia bietul mosneag.
Fara nici o mangaiere,
Fara nici un ajutor,
Razimat in doua carje,
Sprijinea al sau piceor.
Chinuit asa sarmanul,
Isi ducea al vietii fel,,
Pana cand l-aduce unul
Din bordei la cimitir.
Cand si Cand pornea mosneagul,
Inspre sat la sarbatori,
Garbovit cu sacu-n spate,
Sa cerseasca de mancare.
Si in loc de multumire,
Le spunea vorba ce-i place,
"Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face"
An cu an trecut-au iute,
Multi n-ainte lui murise,
Pe el harul si iubirea,
Domnului il sprijini-se.
Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba nici macar,
Sacul, carjea sau sumanul.
Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa,
II da ceva de mancare.
El in loc de multumire,
Le spunea, plecand in pace:
" Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face ".
Intr-o zi o gospodina,
Din zisa societate,
Egoista, fara mila,
Si plina de rautate,
Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ce cersea de-atat vreme,
Pe la poarta tuturor.
Repede facu o paine,
Din faina cea mai alba,
Si pusa-i otrava-ntransa,
Si-apoi o coapse-n graba.
Si cand vine cersetorul,
I-o da painea otravita,
Si-a ei inima tresare,
Ca de-acuma cersetorul
Nu va mai veni la poarta.
Iar mosneagul isi ia darul,
Privindu-l cu bucurie,
Fiind painea cea frumoasa
Se gandeste s-o mai tie,
Isi repeta apoi zicala,
Ce asa de mult ii place:
'Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face'.
Dupa ce colinda satul,
Se intoarce la bordei,
Obosit se odihneste,
Pe un scaunel de tei.
Dar nu se aseaza bine,
Cand se-arata pe carare,
Un flacau, voinic din sat,
Venind de la vanatoare.
Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Rataci-se prin padure,
Fara nici un strop de paine.
Vine la bordei la mosul,
Si-l intreba cu mirare:
"Mosule sa nu te superi,
Nu ai ceva de mancare? "
"Cum sa nu" raspunse mosul,
"Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale,
O paine alba mi-a dat.
Ia-o taica, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace"
"Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face".
Dupa ce manca feciorul,
Multumind pleaca spre sat
Fara-a banui sarmanul,
De aceea ce s-antamplat.
Ajungand acasa bine,
Mamasa-l inbratiseaza,
Se dezbraca si in fine,
El la masa se aseaza.
Insa feciorul de-odata,
Se ridica in picioare,
" Vai, mi-e rau, mi-e rau
O mama,mama mor
Totul ma doare".
Mama-sa se ingrozeste,
El se vaita disperat,
"Cum!Ce ai? intreaba mama,
Spune-mi draga ce-ai mancat?"
"N-am mancat, raspunse fiul,
Decat painea ce frumoasa,
Ce ai dat la cersetorul,
Astazi cand a fost pe-acasa".
Un fior de groaza-atuncea,
Mame-i inima-i cuprinse,
Fiul ei isi da suflarea,
Si in fata ei se stinge.
Ingrozita se arunca,
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
Dupa gat i se agata.
Apoi isi priveste fapta
Corpul lui i se raceste,
Iata cum Acel din Ceruri,
Orice fapta rasplateste.
Si-n urechi i suna glasul
Mosului ce nu mai tace
"Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face".
Fara nici o mangaiere,
Fara nici un ajutor,
Razimat in doua carje,
Sprijinea al sau piceor.
Chinuit asa sarmanul,
Isi ducea al vietii fel,,
Pana cand l-aduce unul
Din bordei la cimitir.
Cand si Cand pornea mosneagul,
Inspre sat la sarbatori,
Garbovit cu sacu-n spate,
Sa cerseasca de mancare.
Si in loc de multumire,
Le spunea vorba ce-i place,
"Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face"
An cu an trecut-au iute,
Multi n-ainte lui murise,
Pe el harul si iubirea,
Domnului il sprijini-se.
Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba nici macar,
Sacul, carjea sau sumanul.
Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa,
II da ceva de mancare.
El in loc de multumire,
Le spunea, plecand in pace:
" Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face ".
Intr-o zi o gospodina,
Din zisa societate,
Egoista, fara mila,
Si plina de rautate,
Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ce cersea de-atat vreme,
Pe la poarta tuturor.
Repede facu o paine,
Din faina cea mai alba,
Si pusa-i otrava-ntransa,
Si-apoi o coapse-n graba.
Si cand vine cersetorul,
I-o da painea otravita,
Si-a ei inima tresare,
Ca de-acuma cersetorul
Nu va mai veni la poarta.
Iar mosneagul isi ia darul,
Privindu-l cu bucurie,
Fiind painea cea frumoasa
Se gandeste s-o mai tie,
Isi repeta apoi zicala,
Ce asa de mult ii place:
'Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face'.
Dupa ce colinda satul,
Se intoarce la bordei,
Obosit se odihneste,
Pe un scaunel de tei.
Dar nu se aseaza bine,
Cand se-arata pe carare,
Un flacau, voinic din sat,
Venind de la vanatoare.
Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Rataci-se prin padure,
Fara nici un strop de paine.
Vine la bordei la mosul,
Si-l intreba cu mirare:
"Mosule sa nu te superi,
Nu ai ceva de mancare? "
"Cum sa nu" raspunse mosul,
"Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale,
O paine alba mi-a dat.
Ia-o taica, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace"
"Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face".
Dupa ce manca feciorul,
Multumind pleaca spre sat
Fara-a banui sarmanul,
De aceea ce s-antamplat.
Ajungand acasa bine,
Mamasa-l inbratiseaza,
Se dezbraca si in fine,
El la masa se aseaza.
Insa feciorul de-odata,
Se ridica in picioare,
" Vai, mi-e rau, mi-e rau
O mama,mama mor
Totul ma doare".
Mama-sa se ingrozeste,
El se vaita disperat,
"Cum!Ce ai? intreaba mama,
Spune-mi draga ce-ai mancat?"
"N-am mancat, raspunse fiul,
Decat painea ce frumoasa,
Ce ai dat la cersetorul,
Astazi cand a fost pe-acasa".
Un fior de groaza-atuncea,
Mame-i inima-i cuprinse,
Fiul ei isi da suflarea,
Si in fata ei se stinge.
Ingrozita se arunca,
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
Dupa gat i se agata.
Apoi isi priveste fapta
Corpul lui i se raceste,
Iata cum Acel din Ceruri,
Orice fapta rasplateste.
Si-n urechi i suna glasul
Mosului ce nu mai tace
"Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face".
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Tabor, tu munte de lumina! - Pr. Adrian
Tabor tu munte de lumină,
Cu creste de nouri mângâiate,
Pe palma-ţi rece şi de tină,
Tu porţi colibe-n raze îmbrăcate.
Trei vise scrise-n Evanghelii,
Trei chipuri albe de icoane,
Trei viersuiri de Liturghii,
Trei lacrimi strânse în broboane…
Un Hrist iubind pe fiica-i cea mai dragă,
Un Fiu de Om la sân de Tată mângâiat,
O funie ce-avea pe toţi la cer să-i tragă,
Un dor în veci spre cer zburat.
Tabor, tu munte de iubire plin,
Văzut-ai pe Ilie priveghind,
Pe Moise în rugă şi-n suspin,
Şi pe Apostoli la pamânt cazând,
Tu piatră, Pietrei vieţii slujitoare
În nemintarnic văl înveşmântată,
Topaze şi-ametiste gem în soare,
Căci tu pe aripi de safir eşti înălţată,
Lumină dezmierdată de Hristos,
Purtând pecetea sfânt-a pătimirii,
Tu eşti plutind spre zări un rai frumos,
Eşti barcă de sidef pe marea rătăcirii.
Un Domn iubit şi răstignit coboară,
Din muntele de rugi şi năzuinţi,
Îşi ia pe umeri crucea de ocară,
Şi merge să lucreze biruinţi.
Te vede munte sfânt de pe Golgota
Cum plângi jertfirea Mielului preaSfânt,
Dar nu va înţelege-n veci liota,
Ca viaţa nu se stinge în mormânt,
Nu înţeleg schimbarea Lui la faţă,
Cei ce-s cu faţa preasmolită,
Cum nici smeritul fir de aţă,
Nu ştie cum să treacă printr-o sită.
Tu plângi şi pe Hristos îl priveghezi,
Iar El în valuri de vieţi şi înviere
Te-ncununează munte-n dimineţi,
În umbre şi-n lumini de nemurire!
Golgota este în Ardeal
Golgota este în Ardeal!Domnul Iisus, aici e răstignit!Aș vrea să fi fost Simon din Cireneatunci când sângerând S-a poticnit…Golgota este în Ardeal!Aici Hristosul nostru Veșnic Plânge;așteaptă-mă pe mine și pe tinesă-i stăm smeriți sub lacrima de sânge…Golgota este în Ardeal!E al Prunciei noastre Leagăn Sfânt,este Iubirea și Durerea noastrădin Duh de Foc și Lacrimi și Pământ…Golgota este în Ardeal!E Căpățâna tatălui Mihai,cel ce în Alba când, Descălecând,pecetluit-a Lacrima în Rai…Golgota este în Ardeal!E în Petrani, în Pomezău, în Ip,și fiul meu e răstignit în mine.În trupul meu de fum și de nisip…Golgota este în Ardeal!Aici sunt Crucile-mplântate-n Cer,Aici bat Clopote ca nicăieri,căci bat pentru Semințe ce nu pier…Golgota este în Ardeal!Golgota e în mine, Doamne Sfinte,Golgota e în tine, scumpa mea,e-n fiii noștri, până în Morminte…Golgota este în Ardeal!Golgota e în noi, în toți, pe rând!Cuvine-se, aducere aminte,Unul de altul să avem, plângând…Golgota este în Ardeal!Golgota este în Ardeal!…
Telegrama Crăciunului tuturor sărmanilor
"Copilule cu ochi senini,
Tu vii din nou printre straini,
In pestera, pe paie reci
Iarasi capul ti-l apleci.
...Mereu la oamneni te cobori
Sa suferi iara si sa mori
Sa te jertfesti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor."
Fiul lui Dumnezeu se naşte cu un scop precis: viaţa lui Dumnezeu să devină viaţa noastră. Pastorala de Crăciun, trimisă de Dumnezeu, este o telegramă optimistă:
"-Aveţi nevoie de o creştere spirituală, pentru unirea cu Mine. V-am creat pentru a deveni parteneri posibili ai Mei, în măsura în care îi hrăniţi pe cei flămânzi. Vreau să extind iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi şi la voi, oamenii. M-am coborât la voi, până la starea de Miel blând, ca să mă jertfesc pentru voi. Deveniţi unii altora - din lupi - miei capabili să vă jertfiţi şi voi unii pentru alţii. Întunericul a fost împrăştiat de către Lumina Mea, pentru că întunericul nu este şi nu va fi o stare permanentă, întunericul nu este ţinta voastră, ci ţinta voastră este dobândirea Luminii Mele. Tot cel ce va chema numele Meu se va mântui. Chemaţi-mă în dimineaţa necazului şi Eu vă voi ajuta. Pe Fiul Meu L-am trimis în lume pentru ca voi să fiţi izbăviţi din blestem. Pe cine iubesc Eu, nu îl voi lăsa să piară. Nu mai bagatelizaţi mesajul Meu, ci vă pocăiţi, înţelegeţi cât de condamnabile sunt păcatele voastre. Prin Pocăinţă se efectuează mântuirea fiecărei noi generaţii. Eu doresc ca toţi să vă mântuiţi, dar, fără lacrimile Pocăinţei, nu veţi reuşi. Alergaţi în aşa fel încât să vi se deschidă poarta Împărăţiei Mele şi să o aveţi înlăuntrul vostru. În Sfânta Liturghie, Eu am prelungit pentru voi atmosfera Noului Testament, trăită în preajma Fiului Meu şi a apostolilor. Nu lipsiţi, aşadar, de la Cina Mea! Detaşaţi-vă de egoism, ca Eu să vă umplu de viaţa Mea infinită. Simţiţi iubirea Mea în voi, dar nu ca pe ceva trecător, ci ceva care nu se mai sfârşeşte."
Citind această epistolă adresată nouă de Crăciun, nu putem rămâne la fel de imprudenţi. Şi Adam a pierdut Raiul dintr-o neînţelepciune, dintr-o imprudenţă, dintr-o lene a voinţei (prea le avea pe toate de-a gata, fără efort). Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca om aduce un plus de iubire, un plus de cunoaştere, produce un plus de viaţă. Şi îmi amintesc mereu de sărmani: plusul meu e minusul altuia. Doamne, reaprinde căldura inimilor noastre. Avem nevoie de o revizie serioasă a conştiinţei, iar duhovnicul ne aşteaptă răbdător la spovedanie. Ne debarasăm de îmgâmfarea din săturare, scăpăm de lăcomie, de egoism, de avariţie, de singurătate. Mesia născut pentru noi este viu şi noi vom fi vii. În timp ce ne rugăm, Dumnezeu ne răspunde fiecărei bătăi a inimii. Luăm pildă de la înţelepciunea albinelor, care, atunci când văd că roiul de viespi le dă târcoale, rămân în stup şi scapă de paguba pe care ar putea să le-o facă acestea. Nu scrie nicăieri că vom trăi 99 de ani, să ne pregătim de moarte în fiecare zi! Semnal pentru a vorbi cu Dumnezeu avem permanent, doar bateria trebuie reîncărcată prin rugăciune. Ca să ne întâlnim cu Pruncul divin, important este să fim pe Drum (pe Cale), spre Betleem (Casa Pâinii), nu spre Babilon. Prin satele noastre, am păstrat cetăţile credinţei. Fugiţi de păcat, pentru că acesta doar blochează, întunecă şi îmbolnăveşte! Dumnezeu ne lasă indicii de urmat: fraţi ai Lui, sărmani şi bolnavi, ghizii noştri spre veşnicie. Nu mai agonisim aur ce devine putregai, ci inima o aurim prin neagonisire şi caritate. Hristos Se naşte! Este în mijlocul nostru...
luni, 19 noiembrie 2012
Rugaciune puternica
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!Rugaciune puternica
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!Rugaciune puternica
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine! >Dumnezeu, Tatãl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile si
va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus,
Amin!"
PREOT ILARION ARGATU (1913 - 1999)
Aceastã rugãciune este atât de puternica
O binecuvântare vine la tine sub forma unui nou loc de muncã, o casã, cãsãtorie sau financiar.
Nu desconsidera si nu pune întrebãri.
Acesta este un test. Dumnezeu este pe primul loc in viata ta?
Dacã da, opreste-te putin din ceea ce faci si trimite-l la 12 persoane acum. ! TE ROG !
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine! >Dumnezeu, Tatãl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile si
va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus,
Amin!"
PREOT ILARION ARGATU (1913 - 1999)
Aceastã rugãciune este atât de puternica
O binecuvântare vine la tine sub forma unui nou loc de muncã, o casã, cãsãtorie sau financiar.
Nu desconsidera si nu pune întrebãri.
Acesta este un test. Dumnezeu este pe primul loc in viata ta?
Dacã da, opreste-te putin din ceea ce faci si trimite-l la 12 persoane acum. ! TE ROG !
***SUSICA*** |
Soarele isi revarsa lumina si caldura asupra intregi lumi, dar nu poate sa imprastie un nor care ii acopera stralucirea. Atat timp cat egoismul invaluie inima noastra, lumina lui Dumnezeu nu poate sa straluceasca aici.Dumnezeu este in toti oamenii,dar nu toti oamenii sunt in Dumnezeu.Acesta este motivul suferintei lor.(Ramakrishna) |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vânturi rele, pierzătoare,
Ameninţă azi mereu
Pe noroadele smerite
Care cred în Dumnezeu.
Bate “Crivăţul” năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
“Dogmele” lui Anticrist.
Din Apus “Austrul” suflă
Aducând cu el “Progres”,
Care naşte necredinţă
Şi împrăştie eres.
De la Miazăzi mai tare,
“Băltăreţul” s-a pornit
Şi, lovindu-se de “Crivăţ”
Pe cei negri i-a-nroşit.
Iar la Răsărit de soare,
“Valul galben al lui Gog”
Spumegă şi se frământă
Cu “vlăstarii lui Magog”.
Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor.
Grabnic uneltesc perzarea
Cei cu duhul “răzvrătit”
- Şi precum se vede lumea
Nu-i departe de sfârşit -
Urâciunea pustiirii
Şi-a găsit învăţăcei
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.
Aceste versuri au fost scrise în
ziua Sfintei Maria Magdalena,
cea întocmai cu Apostolii,
22 iulie 1960, în Sihăstria “Sf. Ana”
de la Hozeva (potrivit cu starea
furtunoasă din cele patru
continente) de către smeritul
Ieroschimonah Ioan Iacob.
Sunt ultimele versuri ale Sfântului Ioan