COLT DE RAI

COLT DE RAI

RUGĂCIUNE A STAREŢILOR OPTINENI

Vino, lumină adevărată, vino, viață veșnică, vino, taină nerostită, comoară fără de nume, chip dincolo de orice înțelegere, bucurie fără de sfârșit, vino, lumină neînserată, așteptare neînșelătoare a celor ce vor aduce mântuirea! Vino, ridicare a celor căzuți, vino, înviere a celor morți, vino, Atotputernice, Care pe toate le-ai făcut și pe toate le prefaci numai cu voia Ta! Vino, Cel Ce nu poți fi văzut, nici atins, Cel pururea nemișcat, dar Care Te miști pentru a Te pogorî la noi, cei ce viețuim în iad! Vino, nume mult dorit și îndelung slăvit, vino, bucurie veșnică, vino, cunună neveștejită! Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață!



CEEA CE ESTI RUGATOARE CALDA SI ZID NEBIRUIT, IZVOR DE MILA SI LUMII SCAPARE, CU DEADINSUL STRIGAM CATRE TINE, NASCATOARE DE DUMNEZEU, STAPANA: VINO DEGRAB SI NE IZBAVESTE PE NOI DIN NEVOI, CEEA CE ESTI SINGURA GRABNICA FOLOSITOARE. AMIN.

 

Veniti toti pamantenii sa facem praznuire Maicii lui Dumnezeu!

Cu ce cununi de lauda vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, Care s-a aratat scaun cerescului Imparat, care se roaga pentru noi catre Milostivul Dumnezeu si ne izbaveste din faradelegile noastre ? Deci catre dansa sa strigam : Bucura-te, Preacurata, ca prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roaga-te cu deadinsul sa se mantuiasca sufletele noastre.

Cu ce podoabe de cantari vom lauda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a invrednicit a fi imparateasa a toate, care s-a aratat mai inalta decat cerurile si mai sfanta decat toti sfintii ? Deci, catre dansa sa strigam : Roaga-te, Preacurata, cu toti sfintii, sa se mantuiasca sufletele noastre.

Cu ce flori duhovnicesti vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a aratat scara cereasca, prin care am aflat lesne suire catre Dumnezeu ? Deci, toti sa ne adunam si sa o laudam strigand : Bucura-te, Preacurata, prin care am aflat har, bucura-te, ca prin tine s-a dat bucuria, bucura-te nadejdea sufletelor noastre, prin care noi toti ne mantuim.

Cu ce mangaietoare cantari vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o lauda ingerii din ceruri cu cantari, fara incetare strigand : Bucura-te marirea noastra, bucura-te mantuirea pamantenilor, bucura-te ceea ce esti scaun Imparatului nostru ? Deci si noi pacatosii, sa strigam : roaga-te, Preacurata, catre Cel pe care L-ai nascut fara stricaciune, sa mantuiasca sufletele noastre.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniti toti pamantenii sa facem praznuire Maicii lui Dumnezeu, cea care ne izbaveste pe noi din mainile diavolului, cel ce uraste binele, precum a izbavit pe femeia care se ruga ei si a inviat-o de si-a spovedit pacatul. Vezi, dar, suflete al meu, pentru ce te lenevesti si nu strigi catre Maica lui Dumnezeu : Doamna atotstapanitoare, ceea ce ai nascut cu nespusa minune pe Domnul cel iubitor de oameni, pe Acela roaga-L sa ne miluiasca pe noi.

 

Icoana Maicii Domnului potoleste intristarile noastre

Din darul lui Dumnezeu, această icoană a Maicii Domnului aflată la Moscova a săvârşit multe minuni în a doua parte a veacului al XVIII-lea, mai ales în vremea molimei din 1771. Icoana a fost adusă la Moscova de cazaci în anul 1640 în vremea ţarului Mihail (1613-1645) şi aşezată în biserica Sfântului Nicolae din cartierul Pupişevo al Moscovei.
In aceasta biserica se pastrau si o serie de insemnari despre multe dintre minunile petrecute inaintea acestei sfinte icoane, insa incendiul din anul 1771 va distruge intreaga arhiva a bisericii.
Dintre minunile din vechime ale acestei sfinte icoane se pastreaza doar amintirea unei minunate aratari a Maicii Domnului, intamplata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Astfel, o doamna instarita, care locuia departe de Moscova, zacea de multa vreme la pat, fiind chinuita de o boala grea.
Deoarece medicii nu mai sperau ca boala sa fie tamaduita, femeia isi astepta tacuta sfarsitul. La un moment dat insa, noaptea, in somn, femeii i s-a aratat Maica Domnului, zicandu-i: "Porunceste sa te duca la Moscova. Acolo, in biserica Sfantului Nicolae, se afla icoana Maicii Domnului cu inscriptia: "Potoleste intristarile noastre". Roaga-te inaintea ei si vei primi vindecare."
Miscata profund de mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, femeia a pornit la drum, in pofida greutatii nespus de mari pe care i-o provoca boala. Odata ajunsa in Moscova, dupa multe cautari, femeia a aflat biserica despre care i-a spus Maica Domnului. Cercetand insa biserica, ea n-a vazut icoana despre care i s-a spus in vis. Pentru aceasta, ea a inceput sa-i povesteasca preotului despre visul cel minunat.
Afland preotul cele despre icoana, a cerut unui baiat sa aduca din clopotnita toate icoanele cu Maica Domnului. Odata aduse icoanele cu pricina, intre ele s-a aflat si vechea icoana a Maicii Domnului, pe marginea careia statea scris: "Potoleste intristarile noastre." In acel moment, femeia cea bolnava, care pana atunci nu putea sa-si miste nici macar mana, spre mirarea tuturor, si-a facut semnul Sfintei Cruci, s-a sculat in picioare si, fara ajutorul nimanui, s-a apropiat de icoana si a sarutat-o.
Din acel moment, icoana Maicii Domnului a fost asezata la loc de mare cinste, in biserica moscovita inchinata Sfantului Nicolae. Mai apoi, in cinstea ei a fost amenajat chiar si un mic altar. Deoarece tamaduirea femeii celei bolnave a avut loc in ziua de 25 ianuarie 1760, slujitorii bisericii au randuit ca zi de praznuire a icoanei tocmai aceasta zi. Nu dupa mult timp, cu multa rugaciune, a fost alcatuit si Acatistul Maicii Domnului "Potoleste intristarile noastre".
Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare ne-ai arătat cinstită icoana ta, Stăpână a lumii, spre care căutând şi cu inima credincioasă rugându-ne Ţie Născătoare de Dumnezeu, grăim: Tu ne eşti scut nebiruit şi zid nestrăpuns nouă, celor ce strigăm Ţie: Aliluia!


Rugaciune catre Maica Domnului, pentru potolirea intristarilor
Minunata izbavire si aparare ne-a daruit noua cinstitul tau chip, Preacuvantata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ca izbavindu-ne de rele, prin aratarea lui, si cautand spre el, multumiri aducem tie, noi, robii tai, Nascatoare de Dumnezeu: ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, bucuria noastra, izbaveste-ne pe noi de tot raul si alina intristarile noastre!
O, Maica prealaudata, cereasca Imparateasa si Stapana, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce ai nascut pe Cuvantul mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, potoleste intristarile noastre si ne izbaveste de toate necazurile, nevoile, tristetele si ne scapa de osanda cea vesnica si chinul care va sa fie, si ne invredniceste a ne salaslui in vesnicile corturi ale raiului pe noi, robii tai, care strigam: Aliluia!
Maicuta Domnului,sa va binecuvanteze,sa va daruiasca sanatate,sa va potoleasca intristarile.sa va redea mereu bucuria implinirii in tot ce va doriti.

 

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita „Cu trei maini”

Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.
Dupa aceasta intamplare, Sfantul Ioan a parasit lumea si s-a retras in Lavra Sfantului Sava din Palestina. A luat cu el si icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a ramas in aceasta Lavra pana ia anul 1233, cand Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare impreuna cu o alta icoana a Maicii Domnului, numita Galactotrofousa (Cea care alapteaza) dimpreuna cu toiagul Sfantului cu acelasi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfintit.
Intorcandu-se in Serbia, Sfantul Sava a adus cu sine icoana si a daruit-o, la randul lui, ca binecuvantare, fratelui sau Stefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o ca mostenire parinteasca fiul si urmasul sau Uros V. Acest nou rege, din respect si evlavie fata de Panaghia Tricheirousa, obisnuia sa o puna pe un animal oriunde mergea, in toate intreprinderile sale militare.
Intr-o astfel de imprejurare, animalul cu icoana s-a indepartat de ostire si dupa o lunga calatorie, condus de Maica Domnului, a ajuns in Sf. Munte si s-a oprit tocmai la poarta manastirii sarbesti Hilandarul. Parintii au primit-o cu bucurie si au asezat-o in altarul bisericii, unde a ramas necunoscuta o bucata de vreme.
Insa odata, cand a fost vorba sa se aleaga un nou egumen si, din aceasta pricina iscandu-se neintelegeri intre parinti, Maica Domnului Tricheirousa voind sa-i impace, s-a asezat singura in strana egumenului. Parintii au dus-o iar in altar, dar icoana din nou se aseza in strana egumenului. Atunci, un pustnic cunoscut de parintii manastirii, din dumnezeiasca instiintare, a descoperit fratilor ca in felul acesta Maica Domnului voieste ca ea sa fie Egumena, pentru potolirea certurilor si pentru ocrotirea manastirii de primejdiile din afara. Pentru aceasta, in catholiconul Hilandarului cu hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica” (o ctitorie a regelui Miliutin din 1293), s-a facut loc potrivit chipului celui facator de minuni al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, langa scaunul egumenului, unde sta pana acum sub un baldachin frumos sculptat, facand multe si nespuse minuni.


Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
Maicuta Domnului,sa va miluiasca,sa va ocroteasca si sa va indeplineasca toate dorintele.
Doamne ajuta!
 

Timpul Mantuirii

In plansul de marti seara, Sfantul Efrem Sirul, spune: "Suflete, pentru ce astepti vreme, iar nu gand?"



Orice amanare a intoarcerii catre Dumnezeu este periculoasa, ea putand sa nu se mai implineasca vreodata. Mantuirea nu este un lucru care se planifica ori care are nevoie de lucruri exterioare. Nu! Singurul lucru de care avem nevoie pentru a pune inceput bun mantuirii noastre este gandul hotarat de a nu mai savarsi pacatul si de a inmulti dragostea lui Dumnezeu.

Gandul de a pune inceput mantuirii noastre nu are nevoie de timp, el fiind mai presus de timp. Intr-o clipa doar, talharul de pe Cruce s-a invrednicit de Rai. Aici si acum este momentul cel mai favorabil al mantuirii noastre. Aici, nu in alta parte; acum, nu altadata.

Crezand in cuvintele lui Dumnezeu si sfidand asa-zisa "intelepciune" a acestei lumi cazute, primim de la Dumnezeu putere duhovniceasca si ajungem sa implinim in viata noastra "cele cu neputinta la om", insa cu putinta la Dumnezeu (Luca 18, 27).