"Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă."

"Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi."

"Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu"

"Nu suntem din maimuţă, dar mergem cu paşi repezi spre ea."


"Când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu şi Biserică şi preoţi, încât va fi sălbăticirea şi nebunia urii peste tot pământul, atunci vine sfârşitul."
("Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca" - Editura Agaton, 2004)

"Când eram copil, în casa mamei mele era o icoană a Maicii Domnului care-mi plăcea foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama: -De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus: - Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană".

"Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte."

"Dacă veţi avea si răbdare în necazuri, să ştiţi că veţi avea şi Duhul Sfânt. Dar dacă veţi avea şi puterea de a mulţumi în necazuri, atunci străluceşte Duhul Sfânt în voi"

"Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui. "

,,Smerenia se clădeşte pe ruinele mândriei."

,,Sufletul este mai de preţ decât toată materia lumii pentru că în el e sădită de la obârşie posibilitatea desăvârşirii."

"..Potrivnicul are două feluri de ispite: prin plăcere şi prin durere. Cu primele umblă să ne amăgească iar cu celelalte umblă să ne constrângă să socotim plăcerea ca bine şi durerea ca rău. "

"Dumnezeu ne paraseste uneori ;Sfintii nu mai sunt ascultati ,dar iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire . Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea ,cap.32):
-Inceteaza ,Doamne ,urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam , Isaac, si Iacov !
-Nu! a raspuns Dumnezeu . Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!
-Daca nu-i ierti ,sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!
Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei. Cine-i Moise , si cine-i Maica Domnului ? Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine , a mai ramas cineva care nu te-a parasit : e Maica Domnului ,iar Maica Domnului e ascultata."
( "Rostul incercarilor", pag 149 , editura "Credinta stramoseasca", 2004 )

*Rugaciune la intrarea in Sfanta Biserica

M-au inveselit cei ce mi-au zis mie: “in casa Domnului voi merge”. lar eu intru multimea indurarilor Tale, Doamne, voi intra in casa Ta; inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta Doamne, povatuieste-ma cu dreptatea Ta, pentru vrajmasii mei indrepteaza inaintea Ta calea mea, ca fara incetare sa preaslavesc o Dumnezeire: pe TataI si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

*Rugaciune la icoana Mantuitorului

Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare gresealelor noastre, Hristoase Dumnezeule, ca de buna voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa scapi din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, care ai venit sa mantuiesti lumea. Amin!

*Rugaciune la icoana Maicii Domnului

Ceea ce esti izvorul milei, invredniceste-ne si pe noi milostivirii, Nascatoare de Dumnezeu, cauta spre poporul cel pacatos, arata, precum de-a pururi, puterea ta, ca, intru tine nadajduind, strigam tie: Bucura-te! ca si oarecand Gavriil, mai marele voievod al celor fara de trup.

VINDECAREA PRIN GANDIRE

Datorez imensa recunostiinta celui ce a fost Valeriu Popa, Om ce a reprezentat pentru mine mai mult decat un mentor care, cu ajutorul prieteniei sale iubitoare, mi-a purtat de grija permanent si continua sa o faca din lumea de dincolo de stele.

Adesea ne spunea: “Tineti minte! Tot ceea ce facem, de la gand, privire, gest, vorba, fapta, se inregistreaza undeva, in finitul care ne inconjoara si cand plecam din viata ne intalnim cu noi, fiind direct raspunzatori pentru tot ceea ce am facut”.

Fiecare dintre noi este stapan pe gandurile sale. Acest lucru reprezinta puterea miraculoasa prin care toate lucrurile devin posibile. Emitem negativ, atragem dezechilibre energetice si deci, boala; emitem ganduri pozitive, primim starea de bine si de sanatate. Trebuie sa invatam sa detinem controlul absolut asupra mecanismului nostru de gandire, supraveghindu-l in permanenta.

Marea putere a gandului ne poate vindeca bolile si astfel, ne face fericiti din nou, plini de viata si de forta. Puterea vindecatoare infinita isi are radacinile in subconstientul nostru, al oamenilor. Schimbandu-ne radical modul de a gandi ne vom influenta benefic drumul vietii.

Gandurile noastre sunt active si constituie semintele pe care le-am plantat. Subconstientul nu este interesat daca gandurile noastre sunt bune sau rele, ci pur si simplu raspunde in deplina conformitate cu natura acestor ganduri. El nu ne va contrazice niciodata, ci va accepta mereu ceea ce afirmam in mod constient. Prin urmare, trebuie sa fim decisi sa alegem viata, sanatatea si iubirea. Renuntand la vechile tipare inradacinate in subconstient, vom castiga o viata sanatoasa.

Gandul este viata. Gandurile noastre creeaza mediul inconjurator si lumea noastra. Daca avem ganduri sanatoase, ne putem pastra sanatatea. Daca intretinem ganduri de boala, nu vom avea niciodata o sanatate buna si nici frumusete si armonie. Nu trebuie sa uitam: corpul este produsul mintii si mintea noastra il controleaza. Daca ne mentinem pe pozitia gandurilor viguroase, la fel ne va fi corpul. Gandurile de iubire, pace, multumire, puritate, perfectiune promoveaza o sanatate radioasa. Corpul este asociat mintii. Daca ne doare dintele sau stomacul, mintea este imediat afectata.

A inceta sa gandim corect, inseamna a fi perturbati. Daca exista o stare depresiva in minte, nici corpul nu poate functiona corect. Sanatatea mentala este mai importanta decat cea fizica. Daca mintea este sanatoasa, corpul va fi sanatos. Daca mintea emite ganduri pure, bolile vor parasi corpul.

Fiecare gand, cuvant sau emotie provoaca o vibratie in fiecare celula a corpului si lasa acolo o impresie adanca. Tebuie sa invatam sa inlocuim gandul nociv cu ganduri bune. De exemplu: gandul de curaj va servi imediat drept antidot puternic contra urmarilor gandului de frica.

Este foarte important de stiut ca fiecare celula a corpului creste, sufera, primeste un impuls de viata sau de moarte la fiecare gand care ne trece prin minte.

Intoxicarea corpului fizic nu este doar consecinta unei alimentatii dezechilibrate, cum se crede, ci si rezultatul unor factori emotionali. Supararea, furia, nemultumirea modifica functionarea corecta a bilei, a ficatului si inflameaza mucoasa intestinului subtire. Teama transforma mucoasa intestinului gros. Drept urmare, abdomenul se baloneaza aparand disconfortul fizic, insomniile, derglarile metabolice. Toate aceste modificari determina o reactie imunitara anormala.

Gandurile negre sunt direct raspunzatoare de “otravurile” din mental, apoi se rasfrang asupra corpului fizic. Asa iau nastere bolile. Sentimentele negative reprezinta otrava si stres pentru intregul organism.

Furia, mania, razbunarea, duc la dereglarea echilibrului acido- bazic. Asadar, tensiunea nervoasa blocheaza intestinele, facandu-le inactive. Daca omul continua sa fie nervos, incarcatura emotionala devine cronica, iar dezechilibrele nutritionale specifice devin mai pronuntate. Sodiul si apa sunt retinute in organism, in timp ce potasiul, vitamina C, magneziul si vitamina B sunt epuizate.

Ce-i foarte trist, este faptul ca ne sinucidem lent, dar sigur, neglijand anumite semne particulare de incetinire a functiilor unor organe, aparand astfel: indigestia, colita, constipatia, circulatia sanguina deficitara, etc. Pe fondul acestor dereglari, stresul, furia, teama, nervozitatea, nemultumirea, nelinistea accentueaza starea de boala si de imbatranire prematura.

Cand gandirea se purifica, afirmand binele, nu se produc asemenea blocaje. Imediat ce ne cream imaginea noului mod de viata si de gandire in minte si inima, inseamna ca dorim o schimbare interioara. In functie de cum gandim, declansam in propriul organism reactii si mecanisme ale caror urmari le vom suporta.

Una din legile Divine la care este supus omul este legea cauzei si a efectului, care este cunoscuta si sub numele de Legea Karmei. La fel cum actioneaza in planul fizic, Legea Karmei actioneaza si in planul mental si in cel spiritual.Deci, bolile au cauze fizice, mentale si spirituale (cauzele spirituale ale bolilor vor fi tratate intr-o aparitie viitoare). Omul, ca sa-si ia toate examenele din scoala vietii, trebuie sa coreleze vindecarea fizica cu cea mentala si cea spirituala. Nu intotdeauna toate examenele vietii sunt trecute, si pentru asta revenim la viata intr-o noua incarnare. Numai astfel progresam si ne inaltam spiritual, pentru ca totul este evolutie.

Deci, orice boala are si o cauza mentala.Gandurile rele, grijile, fricile, toate rautatile si negativitatile noastre produc boli in planul mental, care, in timp se manifesta in plan fizic.De aceea, pentru a trata o boala, este necesar sa-i cunoastem originea, cauza. Degeaba vom trata cu medicamente o boala care isi are originea in planul mental. Cel mai bun medicament este sa-l facem pe pacient sa inteleaga mecanismele imbolnavirii si vindecarii.Cand va intelege acest lucru, prin programare mentala pozitiva el se va putea vindeca singur, daca nu cumva boala are si o cauza spirituala. Atunci, programarea pozitiva are efect diminuat. Bolnavul suporta astfel consecintele faptelor sale. Se poate vindeca numai prin suferinta, rugaciune, smerenie si bunavointa divina sau va duce cu el mai departe aceeasi problema in viata viitoare, pentru ca nu intotdeauna terminam de achitat toate datoriile intr-o singura incarnare; in functie de cate greseli avem de indreptat, ne putem intinde aceasta actiune chiar pe parcursul mai multor vieti viitoare.

Cand vom reusi sa intram in atmosfera mentala pozitiva, tiparele vechii gandiri se vor aranja, iar structura moleculara a organismului se va modifica, conform noii stari, in consecinta. Factorul hotarator in vindecare este perceptia individuala reflectata in gandurile pozitive.

Miracolul vindecarii sta in gandurile noastre despre sanatate.

In acest capitol veti gasi cauzele mentale ale bolilor si noul model de gandire pentru fiecare boala in parte de care are nevoie subconstientul pentru a instala in el noul mesaj utilizat pentru anihilarea programarii negative si instalarea sanatatii. Perioada de a capta si instala mesajul este de 21 de zile.

Nu trisati si nu incercati sa pacaliti o lume perfecta ca cea a subconstientului. Cititi-i mesajul de la “noul model de gandire” timp de 21 de zile, de 3 ori pe zi, cate 10-15 minute. Evitati recitarea mecanica a formulelor. Ceea ce cititi, incercati sa traiti. Puterea gandirii pozitive consta in repetitie, in insistenta de a emite aceleasi ganduri bune si de a avea deplina incredere in aplicabilitatea lor.

Bolile vor fi date in ordine alfabetica si vom folosi urmatoarele prescurtari:

Lumina ptr. Candela din Suflet ( II )

Lumina ptr. Candela din Suflet ( II )

 

Despre Suflet ( pasaje partea a II-a ) .... Pasaje din invataturile raposatului Parinte Visarion ce-si odihneste somnul de veci la Manastirea Cernica din Capitala:
....................
1128. Sufletul doreste si inseteaza de Dumnezeu. Sufletul isi are nevoile sale, el nu se statura cu lucrurile pamantesti, caci el nu este pamantesc; el este vesnic, nemuritor si, daca nu este ascultat, se mahneste, se tulbura si de aceea omul devine nemultumit. Fericirea adevarata o poate da numai Domnul Dumnezeu. ( Predica la Duminica a 19-a dupa Rusalii- Iubirea vrasmasilor ).
....................
1129. Daca nu credem in existenta sufletului suntem calatori fara tinta- intocmai ca niste calatori straini care nu stiu nici de unde vin si nici incotro merg - pacatosi fara mantuire, muritori fara speranta; suntem fapturi care nu stim de ce am venit in lume, ce rost avem in viata si unde mergem dupa moarte. ( Predica despre existenta sufletului ).
....................
1130. Sa ne fie mila de sufletul nostru si sa incepem cu mai multa staruinta sa-l hranim, sa-l adapam, sa-l spalam de rani si sa-l ingrijim ! Cat mai bine sa-l ingrijim, caci ne va cere Domnul Hristos socoteala de el ! Hrana, bautura si ingrijirea sufletului sunt Cuvantul lui Dumnezeu, rugaciunile, cantarile, predicile si citirea sfintelor carti religioase ortodoxe. ( Predica la D. a 22-a dupa R. - Bogatul nemilostiv ).
.....................
1131. Omul inseteaza mereu dupa mai bine, tinde mereu spre fericirea vesnica fara sa poata spune vreodata ca si-a atins scopul. Toate celelalte fapturi, chiar plantele si animalele, isi au tintele implinite si sunt fericite; numai omul nu are niciodata odihna si multumire. ( Predica despre existenta sufletului ).
.....................
1132. Diavolul stie ca cel mai de pret e sufletul omului, de aceea se lupta sa-l castige, sa-l duca in iad, sa imparta cu el "bunatatile" acestui loc de chin: flacarile focului, viermii cei neadormiti si toate muncile iadului. ( Predica la Pranzul Sfintei Treimi ).
......................
1133. Sa ne fie mila de sufletele noastre acum cat traim, sa ne facem cu mana noastra tot ce trebuie, sa ne asiguram sufletul in mana lui Dumnezeu prin sfintele sarindare ! ( Predica despre folosul sarindarelor ).
......................
1134. Daca avem o piatra de mult pret, o podoaba scumpa, o pazim cu grija, caci, de s-ar putea, am ascunde-o in inima noastra; cu toate acestea, nu putem cumpara raiul cu o astfel de piatra. Sufletul nostru, de care depinde toata fericirea vietii pamantesti si a celei viitoare sa nu-l bagam noi in seama cu nimic ?! ( Predica despre existenta sufletului ).
.......................
1135. Se gasesc destui indoielnici care spun ca au taiat in bucati tot corpul omenesc si n-au gasit nicaieri sufletul. Au gasit oase, sange, nervi, creier, inima, dar nici urma de suflet, ca si cand sufletul s-ar afla in hoituri sau n-ar fi nicio deosebire intre omul viu si omul mort. Nu este o nebunie sa caute cineva sufletul in vcadavre ? ( Predica la Inaltarea Domnului ).

AMIN !

PE DRUMUL CRUCII MELE

PE DRUMUL CRUCII MELE
********************
Ajută-mă, Stăpâne Doamne
Să merg şi eu pe-al Crucii drum
Căci largă mi-a fost calea vieţii
Pe care mers-am pân-acum.

Când sub a Crucii greutate
Îmi va slăbi grumazul meu
Trimite-mi ajutor atuncea
Ca oarecând pe Chirineu.

Aproape de sfârşit Stăpâne,
Când chinul este mai amar,
S-aud şi eu făgăduinţa
Rostită către cel tâlhar!

Să am atunci o mângâiere
Să fiu părtaş la cina Ta
Precum erai la Răstignire
Cu Tatăl întru Slava Sa.

Precum vedea atunci pe Maica
Aproape, lângă Cruce stând,
Să văd şi eu pe lângă mine
Pe păzitorul meu cel sfânt!

La despărţirea pământească,
Primeşte-mi pe sărmanul duh
Ca nu cumva să aibă silă
La vameşii cei din văzduh!

Apoi mergând la judecată
Tu fii preamilostiv atunci
Să nu mă osândeşti, Stăpâne
În focul veşnicelor munci.

{putin credincioasa}

Iata lucrurile pagane din viata unui crestin ortodox pe care le intalnim cel mai des !

Iata lucrurile pagane din viata unui crestin ortod...

Deşi suntem creştini şi ascultăm de Dumnezeu şi mergem la Biserică totuşi cu ştiinţă sau cu neştiinţă folosim şi obiceiuri păgâne în viaţa noastră.

Deşi suntem creştini şi ascultăm de Dumnezeu şi mergem la Biserică totuşi cu ştiinţă sau cu neştiinţă folosim şi obiceiuri păgâne în viaţa noastră. Şi când folosesc cuvântul "păgân" mă gândesc la obiceiuri străine de Dumnezeu, obiceiuri rele care duc la păcat, şi uşor uşor spre necredinţă sau spre o credinţă strâmbă.

Iată lucrurile păgâne din viaţa unui creştin ortodox pe care le întâlnim cel mai des:

Horoscopul, a devenit una din preocuparile aproape zilnice ale omului contemporan. Aproape că nu mai există revistă în care să nu fie specificat şi horoscopul la rang înalt. Dimineaţa, la prima oră, mii de creştini stau cu urechile ciulite la televizor sau radio pentru a asculta horoscopul. Pentru aceştia Mântuitorul are un cuvânt foarte aspru de spus: "Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi!". Iată un articol în care vorbim despre horoscop mai în detaliu.
Credinta in vise: există multe vorbe în popor care-ţi dau tot felul de indicii despre ce ar însemna visul de azi-noapte şi despre cum ar putea să-ţi influenţeze viaţa. Sfinţii Părinţi ne atenţionează că majoritatea covârşitoare a viselor vin de la diavol şi din gândurile noastre rele din timpul zilei. Scopul celui rău este de a te tulbura incepând chiar de dimineaţă şi de a sta cu gândul la ce ţi se poate întâmpla. Astfel îţi fură gândul de la Dumnezeu şi te lasă cu impresia cu viaţa e destin, şi n-o mai poţi schimba. Aici e marea răutate. Avem mereu libertatea de a alege, şi în fiecare secundă putem să ne schimbăm cursul vieţii în bine sau în rău. Mereu trebuie să stăm lângă Dumnezeu şi să-i cerem ajutorul pentru că fără El nu putem face nimic.
Uratul norocului. Mulţi creştini, la încheierea unei discuţii, a unei întâlniri, urează "Mult noroc", în loc să zica "Bună ziua" dacă tot le este ruşine să zică "Dumnezeu sa va aibe in paza!" sau "Doamne ajută!" Nici măcar nu ştiu că Noroc a fost un idol care a dus în iad mii de suflete.
Deochiul (deochiatul): Am auzit de multe ori cum, atunci când cineva te vede că te doare capul, îţi spune: "poate te-a deochiat cineva". Deochiul ca şi toate celelalte "vrăjitorii" vin de la diavol şi lucrează mereu numai ce este rău şi obscur. Sfinţii Părinţi ne zic mereu să nu ne încurcăm cu forţele celui rău şi să nu ne dăm mintea şi gândurile în mâinile celui necurat căci la început se arată ca un prieten dar mai apoi ne va arunca la pământ cu forţă căci ne vrea răul. Dacă mă doare capul şi mă simt rău pot să-i cer ajutor lui Dumnezeu şi să-L rog să mă facă să mă simt mai bine. Dacă sunt bolnav şi mi-e greu să-mi duc boala mă duc la preoţii lui Dumnezeu la Biserică la Sfântul Maslu.
Pariurile: Marea boală a zilelor noastre sunt pariurile, mai ales cele sportive. Strazile sunt pline de agenţii de pariuri şi mii de tineri, si în special băieţii se duc să joace cu gândul la un câştig săptămânal. Pariurile duc mereu la împătimire şi dependenţă, te-nvaţă să vrei să câştigi bani uşor fără muncă, te-nvaţă să nu mai valorifici munca şi bucuriile ei. Se fac şi pariuri inoncente între prieteni, între mamă şi fiu, sau între membrii familiei, pe o ciocolată sau pe un suc, dar şi acestea au în ele o sămânţă a răului căci au un iz de competiţie, de cine este mai bun, de cine este mai tare....eliminând dragostea.
Juratul: Mai ales când eram copii ne juram pe cine ştie ce, pentru a demonstra altora că ceea ce spunem este adevărat. Jurăm pentru că cei de lângă noi nu ne cred pe cuvânt, pentru că au fost dezamagiti când am minţit şi şi-au pierdut încrederea în noi. Juratul este ca şi pariul, necreştin şi rău. Iată părerea Domnului Hristos cu privire la jurat: "Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. "
Superstitiile de tot felul: să nu dai bani lunea, să ţii bani în coltul casei ca să ai spor, pisica neagra, martea cu trei ceasuri rele, vinerea din 13 si multe, multe altele. Toate superstiţiile sunt un pui al ideii de predestinare si elimina mereu prezenta si puterea lui Dumenzeu in viata noastra, dar elimină si libertatea noastra de a alege.
Ghicitul: Aceasta este o practica curenta a vrajitoriei pe care noi astazi am transfomat-o in ceva mai "rafinat" pentru a nu ne trezi constiinta: ghicitul in cafea, in carti, ghicitul in palma si altele. Toate formele de ghicit sunt inselaciunea diavolului condamnate cu vehementa de sfintii parinti. Sunt multi crestini care lasa sa li se ghiceasca la ocazie, in gluma, cum zic ei, si de dragul distractiei, dar nu se gandesc ca si diavolul se "distreaza" cu ei in acelas fel.

Lista poate continua dar mai bine ar fi sa ne cercetam atent pentru a vedea ce zicem, ce facem şi cum ne raportăm la Dumnezeu in viata de zi cu zi. Desi suntem crestini ortodocsi, sa ne punem o intrebare aparent fara insemnatate "Nu cumva avem obiceiuri pagane in viata noastra?"

Sfanta Cruce arma de biruinta deavolului

Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu!

                                                                Fiule !

Nu îmi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu. Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să Mi te dăruieşti intru iubire, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. Chiar când eşti las, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îţi dau voie să nu Mă iubeşti.

Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din putina şi săraca ta inima. Dacă aştepţi până când ai să fi desăvârşit ca să Mă poţi iubi, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un Serafim ? Un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste ? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, care a creat toate şi pot totul ? Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni? Sau ai murit din iubire pentru Mine ? Atunci din ce motiv nu Mă laşi să te iubesc ? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă, chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.

Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria ”virtuţilor” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care Eu o pot curaţi oricând. N-am nevoie de “virtuţile” tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-as da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste.

Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit. Iubeşte-Mă, nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să Mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te crezi că îl ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta mă doare atât de mult la tine…

Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive.

Nu mai sta departe de Mine; îţi lipseşte nu sfinţenia – pe care Eu ti-o pot da- ci o inima gata să Mă iubească oricând şi până la capăt. Astăzi Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie. Nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu, şi acum, să te îndoieşti de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul şi tu nu poţi nimica fără Mine, doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi.

Nu te frământa că nu ai virtuţi. Am să îţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.

Eu ţi-am dat-o pe Sfânta si Preacurata Mea Măicuţa. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum ca să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti… în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată. Şi acum du-te! Eu sunt cu tine!”

Despre Sfanta Liturghie

Despre Sfanta Liturghie

Toate Sfintele Taine sunt de mare folos omului pamantean, dar mai ales Sfanta Liturghie, fiindca prin Sfanta Liturghie capatam cele mai mari binefaceri si dobandim nenumarate foloase de la Dumnezeu. Sfintii parinti ne asigua ca, atunci cand participam cu credinta la o Sfanta Liturghie, ne facem mai bogati decat tot universul. Cine ia parte la Sfanta Liturghie cu frica si cu smerenie se aseaza la masa cu Sfanta Treime, cu Maica Domnului, cu Sfintii Arhangheli si cu cetele ingerilor, ale apostolilor si ale sfintilor parinti.Ingerii si sfintii, in chip nevazut iau parte cu noi la Sfanta Liturghie, ingerii nostri pazitori, care ni s-au dat la Sfantul Botez, vin si in chip nevazut se roaga impreuna cu noi. Canta imprejurul nostru, impreuna cu noi, savarsesc sfanta jertfa a Liturghiei inaltand rugaciuni catre Tatal ceresc.Noi niciodata sa nu cautam scuze, care de care mai neintemeiate si sa venim la ospatul cel dumnezeiesc din Casa Domnului, din Sfanta BisericaIn timpul Sfintei Liturghii, Iisus moare in chip tainic dandu-Si viata pentru noi si ofera Tatalui ceresc, Sangele Sau pentru mantuirea noastra, a celor care ne aflam de fata si a celor care se pomenesc la Sfanta Proscomidie. In timpul Sfintei Liturghii se petrec minuni in chip nevazut, multi crestini care-si plang pacatele dupa spovedanie au fericirea ca sufletele lor sa fie stropite cu Sangele Domnului Hristos, curatite de petele pacatului si sfintite. Caci sfintii ingeri, in chip nevazut, le impart aceste daruri binefacatoare.Cand luam parte la Sfanta Liturghie, diavolul este tinut departe de noi, iar noi ajungem cu totul duhovnicesti.Prin participarea la Sfanta Liturghie aducem cea mai placuta inchinaciune Sfintei Treimi, lui Dumnezeu, cinstim Patimile Domnului, cintim pe Maica Domnului si ne bucuram impreuna cu ea de darurile Fiului Sau.Participarea la Sfanta Liturghie inseamna a face cea mai buna si mai frumoasa fapta. Este un suprem act de credinta care ne asigura o mare rasplata.Cei care nu vin duminica la biserica, La Sfanta Liturghie, sunt considerati nesupusi , neascultatori, dispretuitori ai Jertfei, se lipsesc de toate acele darui binecuvantate si astfel viata lor este in pericol. Trairea acestor oameni va fi numai in intuneric, in necazuri, in suparari si se vor lipsi de tot binele sufletesc si trupesc. Celor care nu iau parte la Sfanta Liturghie nu le sunt primite nici celelalte slujbe si rugaciuni pe care le fac fie in biserica, fie acasa.

(Extrase din cartea  “Lumina pentru candela din suflet” care contine fragmente din predicile ierodiaconului Visarion Iugulescu)

Fericirea pentru mine...

Vă intrebaţi poate ce este feicirea pentru mine?
E tihna in care pot admiraf rumuseţea liliacului inflorit,din gradina casei mele,intr-o dimineaţă senină de mai.

Fericirea mea...o seară caldă de vară alături de cei dragi ,ascultând cântecul liniştitor al greierilor,
Ca simfonia unei orchestre,fericirea mea - copiii mei...cu frumuseţea tinereţii,cu optimismul lor,cu grijile pe care şi le fac ,fericirea mea: viaţa alături de cei dragi mie, clipele de linişte de peste zi...fără grija zilei de mâine,pentru că ştiu, că am un umar pe care să mă sprijin.

- -Fericirea mea...
Frumuseţea liturghiei de duminică A cântului de ingeri de la strană Si a legăturii mele cu Dumnezeu
Prin rugăciune. Aceasta este fericirea mea...

"Nu razboiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire".

Lumina Faptelor Bune

Un lucru au bătrănii pe care cei tineri cu anevoie îl pot dobândi: experienţa vieţii. Acum câţiva ani dacă aş fi discutat despre subiectul acesta, al căderii în păcate vechi, aş fi avut o altă părere. Trecerea anilor m-a învăţat altceva.

M-am întors la Dumnezeu pe la 19 de ani. Aveam păcate grele, dar abia aşteptam să scăp de ele şi să nu mai greşesc. Am fost şi le-am mărturisit duhovnicului. De a doua zi viaţa mea s-a schimbat. Patimile care-mi erau înainte o sursă de plăcere zilnică, dispăruseră, nu mai aveau nicio valoarea în acel moment. Îmi dădea Dumnezeu atâta har şi atâta bucurie încât rugăciunea şi citirea cărţilor duhovniceşti mă ajutau să trăiesc într-o altă lume, desprins aproape total de grijile pământeşti.

Au trecut zile, luni, chiar ani şi eu nu mai aveam nicio treabă cu patimile vechi, ba eram foarte sigur că „s-au dus pe apa sâmbetei” şi niciodată nu voi mai fi ispitit de ele.



Insa, odată cu trecerea timpului, Domnul Hristos îşi lua harul Său de la mine şi am inceput să rămân singurel. Mă tulburam mult că nu mai trăiam ca înainte. Rugăciunea nu mai era aşa frumoasa, cărţile nu mă mai atrăgeau aşa de mult, slujbele Bisericii mă plictiseau uneori, iar trupul meu îşi cerea din ce în ce mai mult "drepturile". Reveneam uşor uşor la ce eram înainte de a veni la Biserica, doar că de data asta eram curăţit de păcate, deosebeam ce este bine şi ce este rău.

Porneam de la zero, dar de data aceasta conştientizam că îl am pe Dumnezeu lângă mine în fiecare secunda. La început Duhul Sfânt mă ajuta să trăiesc frumos şi curat, mă purta ca un val, şi era totul aşa simplu. Dar acum era mult mai greu, trebuia să muncesc pentru tot ceea ce înainte primeam în dar.

Lupta cu trupul era din ce în ce mai puternică... Începeam să mai şi cad. Îmi aflam limitele, neputinţele mele mă smereau şi realizam că fără El nu pot face nimic.

Patimile vechi, deşi scăpasem de ele demult, începeau să mă ispitească mai cu putere. Diavolul îmi aducea aminte de dulceaţa lor şi când mă prindea într-o stare mai proasta mi le oferea ca alternativă fata de viaţa cu Dumnezeu.

Mi-aduc aminte cum îi faceam morală unui prieten la telefon despre un păcat pe care-l făcuse, iar la sfârşitul zilei l-am săvârşit şi eu. Am căzut într-o patimă pe care o avusesem înainte de a intra în Biserică, şi din momentul căderii, parcă influenţa ei asupra mea redevenise la fel de puternică ca acum câţiva ani.

Lupta era grea pentru că prin voinţa mea îi făcusem loc în minte şi în inimă. Căderea pe care am avuto era foarte probabilă, pentru că făcusem alte păcate mai mici înainte, păcate care urmau să culmineze în ceva mai mare.

Astăzi pot spune cu toată certitudinea, că noi creştinii putem cădea în păcate mari, dacă lăsam garda jos. Într-o zi proastă, depărtat de Dumnezeu, şi ispitit de diavol, creştinul poate recurge la violenţă, poate desfrâna, poate vorbi urât, poate fura, poate înşela, poate minţi, poate chiar omorî pe cineva. Da! Nu exagerez, credeţi-mă! Totul depinde de cât de mult îi laşi loc diavolului în suflet prin celelalte patimi, şi apoi are el grijă să te împingă să faci şi ceea ce nu ţi-ai închipuit.

Aveam o părere tare bună despre mine la un moment dat, şi vorbeam aşa de sigur şi de moralizator despre unele păcate încât credeam că pe mine nu mă pot atinge.

Într-o zi m-a părăsit Dumnezeu, văzând mândria mea, şi am făcut ceva ce nu-mi închipuiam că pot face. Nu-mi venea să cred că eu sunt cel ce fac acel lucru rău...

A fost o lecţie mare pentru mine. De atunci sunt mai rezervat în a judeca pe alţii şi cred că, şi noi creştinii, dacă nu suntem atenţi, putem face păcate strigătoare la cer.

Am căzut, m-am ridicat, iar am căzut, iar m-am ridicat, şi toate acestea m-au învăţat că la păcatele mari se ajunge prin multe păcate mici, şi nu deodată.

Sunt tineri care au fost dependenţi de droguri, s-au întors la Dumnezeu, şi-au revenit şi după o anumită perioadă iarăşi au căzut. Sunt oameni împătimiţi de jocurile de noroc sau de băutură care au renunţat la ele de mult timp, dar după perioade lungi iaraşi s-au apucat. La fel cu fumatul, cu lăcomia pântecelui, cu minciuna, cu lăcomia, cu mândria, cu toate...

Soluţia e simplă: smerenia. Ce este smerenia? Conştientizarea propiilor limite. Când realizezi că tot binele din viaţa ta i se datorează lui Dumnezeu atunci nu te mai mândreşti în faţa celorlalţi că ai vreun merit în faptele tale bune.

Rugăţi-vă lui Dumnezeu şi pentru cei care greşesc, care trăiesc în patimi grele, şi aşa va lua şi de pe umerii voştri sarcinile care vi se pare grele. Nu uitaţi! Ne mântuim împreună, nu după principiul „scapă cine poate”. Luptăm împreună să fim mai buni. Cerem ajutor lui Dumnezeu pentru familia noastră, pentru prieteni, familie, săraci, pentru conducătorii ţării, pentru colegi, pentru ţară, pentru omenire.

Oricând putem cădea în patimi vechi, dacă nu suntem atenţi la viaţa noastră duhovnicească!

(Claudiu)



Sursa-Ortodoxia tinerilor