luni, 2 septembrie 2013

Ceasul mântuirii




Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăiaodată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înţelepciunea sa.
Într-odimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:
- Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne parărău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuienoi să ne căim?
- Fiule, este de ajuns dacă te căleşti o singură clipă, înaintea morţii.
- Atât de puţin, părinte?
- Da, fiul meu!
- Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?
- Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, m orice moment săte poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.Dumnezeu este bun şi iertător.
Cine regretă din suflet pentru greşelile saleşi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de linişteasufletului.
Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţaveşnică.
"Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noioriunde şi oricând."

(Fericitul Augustin)