Mama, sora, fiica..

                                             Mama, sora, fiica..

"A scrie despre mamă aşa cum se cuvine...

a vorbi despre dragostea de mamă,

despre crucea şi jertfa mamei, aproape că nu pot.

Sunt pe pământ, atâtea iubiri pe care le mai poţi înţelege; ele sunt oarecum pământeşti.

Iubirea fiicelor...iubirea prietenelor, iubirea soţiilor chiar...

Dar o iubire ca a mamei cred din toată inima mea că nu mai este alta pe lume. În ea parcă nu-i nimic pământesc. În ea parcă totul este ceresc.

Puterea iubirii de mamă, statornicia ei, curajul ei, răbdarea ei, căldura ei, bunătatea, iertarea ei, nu pot fi apropiate decât de cele ale iubirii lui Dumnezeu.

Se spune neîncetat: - Oamenilor, iubiţi pe Dumnezeu Care v-a făcut, Care vă iubeşte, Care vă rabdă, Care vă iartă atât de mult!...

Dar cine ar îndrăzni să spună: - Dumnezeule, iubeşte-i pe oameni! Când vedem fiecare că totul este numai revărsarea iubirii Lui către noi toţi.

Se spune neîncetat şi trebuie să se spună:

- Fiicelor, iubiţi-vă mama!

- Soţiilor, iubiţi-vă soţul!

- Surorilor, iubiţi-vă sora! -

dar niciodată nu s-a scris şi n-a fost nevoie să se spună: - Mame, iubiţi-vă fiicele voastre!

Cum nu-i nevoie să-i spui soarelui: Luminează! Sau primăverii: Înfloreşte!

Nimeni nu ştie acest lucru mai bine ca tine, scumpă soră şi mamă.

Tu, care ai fost creată de mâinile dragostei dumnezeieşti,

din căldura inimii lui Dumnezeu,

de lângă locul dragostei lui Hristos,

din aluatul însoritelor simţiri ale Duhului Sfânt –

tocmai pentru aceasta.

Tu, care ai început să simţi acum cum se revarsă în inima ta fericitul şuvoi dumnezeiesc al iubirii faţă de rodul sânului tău stâng,

pe măsură ce va creşte în sânul tău, chiar sub inima ta, fiinţă iubită pe care o hrăneşti cu tot ce ai mai bun în trupul şi în sufletul tău.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră şi mamă, şi Dumnezeu te-a binecuvântat tocmai prin a-ţi dărui acest har: harul de a fi mamă.

Harul acesta îţi va curăţa tot trupul tău de orice rău.

Căci sarcina reîmprospătează, cu o frumoasă primenire şi frumuseţe, tot trupul femeii.

Iar în sufletul tău se va produce o iubire nemaicunoscută, care va întrece nu numai toate iubirile tale, dar şi toate puterile din tine.

În faţa nici unei alte fiinţe pământeşti nu s-a plecat cu atâta respect un arhanghel, ca în faţa unei Mame! (Luca1,28 ).

Nici uneia Cerul nu i-a trimis un salut mai cald şi sfânt, ca Aceleia căreia i s-a vestit: un Rod Sfânt S-a zămislit în tine (Luca 1,32).

De nici o bucurie atât de sfântă n-au cântat îngerii, ca de bucuria unei Naşteri,

a Naşterii în Care înainte de a se vedea strălucirea Fiului, s-a văzut strălucirea Mamei.

A Mamei care era ocrotitoarea Ocrotitorului şi mijlocul Mijlocitorului mântuirii lumii.

Ridică-ţi inima, scumpă soră şi mamă spre lumina acestor sfinte stări!

Şi umpleţi sufletul de aceste fericite gânduri ca să ai toată puterea, curăţia, căldura, şi tot harul care se va cere pentru a-ţi împlini această unică şi dumnezeiască chemare: chemarea de a fi mamă unui fiu sfânt!

Chemarea de a împrospăta şi înfrumuseţa cu dragostea inimii tale viaţa lumii, izvorâtă din dragostea inimii lui Dumnezeu, prin Fiul tău.

Dumnezeu a dăruit inimii tale nu numai o parte din puterea Sa creatoare, făcându-te să zămisleşti,

ci te va insufla şi cu sfânta pătrundere a înţelepciunii iubirii, prin care să-l creşti pentru El.

Pentru ca iubirea ta divină, care naşte această fiinţă, să poată şi veghea asupra fericirii sufletului drag ce-l aduci în lume.

Dumnezeu ţi le va da acestea, ca să-ţi fie armele cu care să aperi viaţa şi fericirea comorii tale.

Gândul, grija şi teama vor fi de acum încolo partea grea şi fericită a inimii tale, mamă.

Vei vedea curând că nimic nu-i mai greu şi mai plăcut, mai dulce şi mai amar, mai luminos şi mai întunecat,

mai binecuvântat şi mai chinuit –

decât a fi mamă...Decât a fi o mamă sfântă... "

Traian Dorz ,,Scumpele noastre surori"