E o ocazie unica in viata, sa poti fi ctitor pentru o asemenea lucrare misionara ( Ortodoxie si Românism in Tara Sfanta).

Ierihon este cel mai vechi oras din lume ( si primul cucerit de poporul ales la intratea in Tara Fagaduintei), situat in cel mai jos punct de pe glob, ca altitudine ( 400 m sub nivelul marii). In pustiul Iudeii, Ierihonul este un oras al palmierilor in apropierea caruia se afla locul Botezului Domnului la Iordan – acelasi cu locul in care Sf Prooroc Ilie s-a inaltat la cer, se afla Muntele Carantania ( unde Iisus a fost ispitit de diavol dupa ce a postit 40 de zile), precum si Dudul lui Zaheu – actualmente manastire ruseasca, loc factor de mari minuni si in timpurile noastre. Tot aici, Domnul nostru Iisus Hristos a vindecat doi orbi.
Situat la nord-est de Ierusalim, la 40 km distanta, Ierihonul este in prezent o “insula” palestiniana in teritoriul Israelului.

Aici, in acest loc in care istoria se scrie si acum tumultos, in care religiile monoteiste isi disputa intaietatea in fata Divinitatii si a oamenilor, Biserica Ortodoxa Romana a primit prin donatie, inainte de Revolutie, de la un credincios roman stabilit in zona, un teren la care s-au mai adaugat altele limitrofe, ajungand in prezent la o suprafata de 3000 mp. Cu mari sacrificii s-a construit incepand din anul 1999 un Asezaman Romanesc extrem de primitor pentru noi, pelerinii romani sositi din tara sau de pe toate meridianele globului in Tara Sfanta. Astfel ca acum crestinii romani convietuiesc pasnic, amical chiar, alaturi de arabii musulmani, mai putin agresivi si periculosi decat cei din alte teritorii palestiniene. Chiar daca muezinul de la moscheea din apropiere “da desteptarea” in fiecare dimineata la ora 5, ca turist te gandesti ca in toate localitatile arabe obiceiul este acelasi si … te bucuri ca mai ai vreo doua ore de somn pana incepe programului zilei. Pentru cele patru – cinci maicute ale manastirii de la Asezamantul Romanesc si pentru parinte insa ziua incepe acum…

Este impresionanta in primul rand arhitectura locasului, cu biserica ortodoxa in centru si cladirile inalte de 3 etaje care o inconjoara, si care formeaza de fapt imprejmuirea propriu-zisa, circulara, a asezamantul. Daca biserica zvelta, romaneasca, pictata in stil bizantin de doi pictori din Bucuresti, este foarte frumoasa ( lipseste doar catapeteasma, in lucru acum), cladirile din piatra si marmura mai au inca multe spatii comune neterminate. Camerele pentru pelerini sunt insa gata, au baie proprie si aer conditionat si dotari similare cu cele ale unui hotel de doua stele. In cele aproape 50 de camere pot fi cazate cate doua grupuri de pelerini simultan ( doua autocare) si, date fiind nevoile inca mari de finantare ale asezamantului, a plati aici cazarea si nu la un hotel oarecare din Ierusalim poate insemna, pana la urma, un mic aport de ctitor. Nu este un act de smerenie sa locuiesti aici in loc sa stai la hotel ( asa cum il numea Parintele Ieronim Cretu, Superiorul Asezamintelor Romanesti din Israel), ci mai degraba un mic gest de patriotism.

Ceea ce ne-a miscat in mod special pe noi, grupul de pelerini romani sositi in Tara Sfanta pentru doua saptamani, intre Craciun si Boboteaza ( 5-19 ianuarie 2008, sarbatori conform calendarul iulian) a fost extraordinara caldura umana a slujitorilor manastirii romnanesti de la Ierihon.

Maica stareta Macrina, tanara, frumoasa si foarte energica, care se afla in Israel doar de un an, ne spune ca aici maicile si tanarul parinte Ioanichie muncesc foarte mult ( intretin asezamantul si ajuta la toate lucrarile, fac de mancare si servesc pelerinii - pentru ca nu exista alt personal auxiliar), nu ajung foarte des la locurile sfinte din Ierusalim ( poate sambata, la slujba de noapte la Sf Mormant) dar rezista pentru ca isi inteleg menirea de biserica misionara, biserica ortodoxa pe pamant sfintit de pasii Mantuitorului, deschisa pentru toti cei obositi si impovarati, fie ei romani, australieni, americani etc Mancarea romanesca cu care ne asteptau seara de seara era atat de buna, incat am inteles ca dragostea lor pentru noi poate fi exprimata si asa.

Printre pelerini grabiti sa “absoarba” toate informatiile si sa-si traiasca toate sentimentele la intalnirea cu cele mai sfinte locuri de pe pamant – locurile pe care Dumnezeu Cuvantul intrupat le-a atins in timpul vietii Sale pamantesti, stabilind din mers conexiunile necesare pentru urmatoarele programe turistice – in colaborare atat cu evrei cat si cu arabi, vorbindu-le limba, cunoscandu-le obiceiurile si mai ales avand grija sa nu le lezeze sentimentele religioase, orice mica eroare putand degenera in conflicte majore pe fundalul permanentei situatii de razboi din Orientul Mijlociu, parintele Roman - calugar si ghid - isi lucreaza mantuirea. Cu parintele Roman in fata autocarului, langa soferul arab, am trecut toate granitele si toate filtrele armatei, fara nici o opreliste, chiar si in ziua in care presedintele Bush era in vizita oficiala in Ierusalim, iar masurile de securitate au fost maxime. Cu parintele Roman am vizitat intreaga Tara Sfanta si am ajuns in teritorii arabe ocupate, in zone rar calcate, acum, de picior de pelerin crestin. Tacut mereu, in rugaciune, dar complex in explicatii ca ghid, parintele Roman a stiut sa detensioneze conflictele acceptand sa piarda, pentru moment, din autoritate, dar castigand finalmente intreg respectul nostru pentru modul crestinesc, intelept si plin de iubire in care ne-a acceptat pe noi mirenii, cu toata vorbaria si agitatia noastra inutila.
Si am inteles astfel ca, daca noi ne risipim timpul si energiile si putem pierde drumul spre mantuire traind in tumultul lumii, calugarul care face o asemenea ascultare ( ghid, preot sau vietuitor al unei biserici misionare) traind in acelasi timp si loc ca si noi… isi lucreaza in fapt mantuirea; cu dragoste fata de oameni si mai ales cu gandul si cu inima concentrate spre Dumnezeu. Este impotriva dorintei lor o astfel de misiune; ei care s-au calugarit cautand linistea si rugaciunea, facand ascultarea aceasta isi taie voia proprie si lucreaza pentru Domnul. Frumoasa, esentiala lectie de viata pentru noi, mirenii…

Nu este de mirare asadar ca despartirea de gazdele noastre de la Asezamantul Romanesc de la Ierihon a fost tare grea, ca ne-a fost greu sa ne urcam in autocarul care ne ducea la aeroport si deci acasa. I-am fi luat pe toti cu noi. Dar ei nu vin acasa, casa lor este Casa Domnului, in Tara Sfanta.
Am lasat acolo o parte din inima noastra si speranta ca vom mai reveni sau ca macar ii vom putea ajuta, nevoile asezamantului romanesc fiind inca foarte mari ( trebuiesc finalizate lucrarile de constructii si instalatii, montate lifturile, dotata bucataria moderna, spatioasa si sala mare de mese, completata dotarea camerelor cu lenjerie, prosoape, perdele; sunt necesare vesminte preotesti si diaconesti si haine de zi cu zi pentru monahii etc).

E o ocazie unica in viata, sa poti fi ctitor pentru o asemenea lucrare misionara ( Ortodoxie si Românism in Tara Sfanta). Pentru cei intereasati, conturile Asezamintelor Romanesti din Ierusalim si Ierihon sunt: