Sa dam slava lui Dumnezeu

Din invatatura Parintelui Epifanie Teodoropulos

Importanta cuvantului "iarta-ma"

"Intr-o dimineata , dupa Sfanta Liturghie, Staretul se afla in biroul sau si discuta.

La un moment dat s-a adaugat celor de fata si un fiu duhovnicesc al sau, cu fiica sa de patru ani. Staretul a observat indata ca cea mica era manioasa si a cerut sa afle pricina. Deoarece aceea nu raspunse, a inceput tatal ei sa explice ca putin mai inainte lovise pe unchiul ei in timp ce glumea cu ea. In ciuda recomandarilor ce i s-au facut si a iertarii unchiului ei, ea nu ceruse iertare.

Atunci Staretul ii lasa pe toti in birou, o ia pe fetita de mana si merge in camera alaturata. De acolo telefoneaza unchiului ei, ii explica pricina telefonului si spune fetitei :

- Hai , copilul meu cel bun, cere iertare de la unchiul tau.

Cea mica insa tinea gura stransa.

- Un cuvintel este, spune-l, copilul meu cel bun. Iata, eu maine iti voi lua un dar. Spune acest cuvant scurt.

Cea mica rezista cu tacere indaratnica. Atunci Staretul a spus ca pentru sine : Vezi cum se teme diavolul de cuvantul acesta, chiar si cand il spune un copil mic ! Vezi cum alegat-o si n-o lasa !

Incercarea continua de mai bine de jumate de ora. La sfarsit, Staretul spune fetitei cu un ton mustrator:

- Asculta, copilul meu, daca nu ceri iertare nu vei avea ajutorul lui Dumnezeu si te vei imbolnavi. Ai auzit? Te vei inbolnavi !

Copila a inceput sa sopteasca printre dinti " iertati ". Staretul insista:

- Mai tare, copilul meu, mai tare sa auda si diavolul si sa fuga departe!

Copila spune din nou putin mai tare. Atunci Staretul o saruta, ii da bani si o duce in birou, unde lasase pe vizitatori sa astepte.

- Dati-i toti cate o suta de drahme deoarece astazi s-a luptat cu diavolul si l-a biruit! "

Rugaciune catre Cuviosul Amfilohie

"O, Preacuvioase Parinte Amfilohie. Tu, fiind luminat de cunostiinta slavei Dumnezeiesti, in faptele credintei intarit prin puterea lui Dumnezeu, iar nu prin intelepciunea cea omeneasca, avand nadejde in singurul Dumnezeu, nu in zadar te-ai trudit in lumea aceasta vicleana si desfranata, si ai dobandit aici roada duhului : dragoste, bucurie, pace, viata indelungata, infranare si prin acestea ai dobandit aici adevaratul har al lui Dumnezeu, dar si harul credintei, al dragostei celei jertfelnice, care poate toate, toate le rabda, toate le crede, nu cauta ale sale, ci cauta folosul celuilalt si nu se sfarseste niciodata, trece mai presus de ceruri si se salasluieste in locasurile Dadatorului de dragoste, ale Insusi Preainaltului Dumnezeu.

Pe Acela, tu, asemenea apostolilor L-ai proslavit si L-ai marturisit fara frica prin minunile tamaduirilor si ale dragostei fata de straini, si te-ai aratat pastor bun, punandu-ti sufletul pentru oi , fiind lumina turmei tale, mantuind oile cuvantatoare cele ratacite , care s-au aruncat in robia stricaciunii, aratandu-le locas al harului, i-ai innoit duhovniceste, intarindu-i in neputintele lor, slobozindu-i de pacatele de moarte si aducandu-i la cunostinta Adevarului, care este insusi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel care S-a rastignit cu trupul pentru pacatele amenilor, deschinzand prin aceasta intrarea in Imparatia Cerurilor, unde petreci cu toti dreptii si mucenicii acum cantand preacinstitul nume al Preasfintei Treimi si Ii aduci lauda si multumire Preacuratei Fecioare Maria impreuna cu Arhanghelii si cu Ingerii si cu toti sfintii.

Te rugam pe tine, Maritule Ales al Domnului, fii noua mijlocitor si rugator tare inaintea Domnului pentru mantuirea noastra, a pacatosilor, de vazutii si nevazutii vrajmasi, de navalirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, ca intariti fiind prin rugaciunile tale cele atotputernice inaintea lui Dumnezeu, sa putem cu tarie sa luptam impotriva dusmanilor mantuirii noastre si asa urmandu-te pe tine sa ne aratam biruitori asupra vrajmasilor, care lupta pentru a darama puterea credintei celei adevarate a Sfintei Ortodoxii, pe care tu ai inaltat-o cu glas tare toata viata ta, si pentru aceasta te-ai aratat incununat de Dumnezeu cu cununa negraita, stralucind acum in Imparatia Cerurilor inaintea Tronului Imparatului Celui Atottiitor, Caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Duhul in vecii vecilor. Amin! "

Stii tu oare, fiule?

"De ce se inchid norii cand campiile sant insetate de ploaie, si se deschid atunci cand campiile nu vor ploaie? Din pricina rautatii oamenilor, firea s-a turburat si si-a lepadat randuiala.

Stii tu oare, fiule, de ce tarinile rodesc slab primavara, iar vara dau recolta proasta? Pentru ca si fiicele oamenilor isi urasc rodul pantecelor lor si il ucid in plina crestere.

Stii tu oare, fiule, de ce izvoarele seaca si roadele pamantului nu mai au gustul de odinioara? Din pricina pacatelor oamenilor, prin care a intrat neputinta in toata firea.

Stii tu oare, fiule de ce neamul biruitor rabda infrangeri din pricina neintelegerii din launtru si din pricina vrajbei, si mananca painea amarita de lacrimi si uraciune? Deoarece i-a biruit pe varsatorii de sange din jurul sau, dar nu i-a biruit pe cei din launtru.

Stii tu oare, fiule, de ce maica nu isi poate indestula fiii? Pentru ca, alaptandu-i , nu le canta cantecul dragostei, ci cantecul urii fata de vecini.

Stii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au uratit si au pierdut frumusetea strabunilor? Din pricina ca au lepadat chipul lui Dumnezeu, care din launtru, din suflet, daruieste frumusete fetei si au pus pomezi pamantesti.

Stii tu oare, fiule, de ce s-au inmultit bolile si infricosatele molime? Pentru ca oamenii au inceput sa creada ca sanatatea este furata de la natura si nu daruita de Dumnezeu. Iar ceea ce a rapit cu sila, cu indoita sila trebuie aparat.

Stii tu oare, fiule, de ce oamenii se lupta pentru pamant si nu se rusineaza de asemnarea lor cu cartitele? Pentru ca pamnatul le creste prin inima, iar ochii vad doar ceea ce creste in inima.

Si pentru ca, fiul meu, pacatul prea mult ii slabeste in lupta pentru ceruri.

Nu plange, fiule, in curand Domnul va veni si va indrepta toate."

------------

Sfantul Nicolae Velimirovici

Maica Domnului sprijinitoarea noastra

" Era vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa pleca la Bucuresti sa aduca obiecte bisericesti pentrul noul paraclis. Ajungand in capitala, parintii de la Patriarhie l-au invitat la o intalnire duhovniceasca in casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunati numerosi preoti, profesori si credinciosi.

Intre ei erau si Arhimnadritii Benedict Ghius, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, Parintele Profesor Dumitru Staniloae si multi alti intelectuali. Se puneau intrebari si se dadeau raspunsuri duhovnicesti.

In acel moment a intrat in sala si Parintele Cleopa. Invitatii s-au sculat in picioare si, cerand binecuvantare, asteptau ca parintele sa le vorbeasca cuvant de folos.

Fiind rugat , Parintele Cleopa a inceput sa le spuna un cuvant de la Sfintii Parinti despre cinstirea Maicii Domnului.

In timp ce vorbea el, deodata s-a savarsit o minune! Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era inchipuit si Proorocul David, a inceput sa se clatine tare timp de cateva minute si sa scoata un sunet ca de harpa. Parintii si credinciosii adunati in sala, fiind cuprinsi de emotie, nu stiau ce minune sa fie aceasta.

Unii plangeau, altii isi faceau cruce, altii se inchinau la icoana Maicii Domnului, iar altii se rugau cu lacrimi , fiind cuprinsi de uimire.

Dintre toti, Arhimandritul Benedict Ghius a fost cel mai mult miscat, repetand mereu : " Maica Domnului....Maica Domnului....O minune!...O minune!"

Dupa cateva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul batea normal si toti cuprinsi de emotie, se rugau la Maica Domnului sa aiba mila de tara si de poporul roman.

Aceasta minune a Maicii Domnului cu Pruncul in brate a intarit mult in credinta pe toti cei ce erau de fata, mangaindu-le sufletul.

Dupa ce Parintele Cleopa si-a incheiat cuvnatul, au cantat cu totii axionul Maicii Domnului si s-au retras fiecare cu gandul la minunea savarsita. Cei mai multi au considerat ca prin aceasta minune Maica Domnului a binevoit sa arate un semn de imbarbatare si de mangaiere pentru binecredinciosii crestini, intr-un moment in care urmau sa vina grele incercari peste tara noastra."

--------------------------------------

Fragment extras din cartea "Viata si nevointele Parintelui Cleopa" scrisa de Arhimnadrit Ioanichie Balan