Nu contează ...

***

Dacă vrea cu dinadins cineva să-şi afle lui

Mântuire, chiar de-ar fi în păcate greu căzut,

Pocăinţă el făcând şi punând bun început,

Mila va cunoaşte şi dragostea Stăpânului.

 ***

Oare nu fusese David, mai ’nainte, ucigaş

Şi în desfrânări cu viaţa, şi la patimi rele dat?

Însă şi-a venit în fire şi păcatu-a lepădat,

Biruind prin pocăinţă pe diavolul cel trufaş.

 ***

Şi nu numai că iertare la Stăpânul a găsit,

Dar, prin viaţa lui curată ce a dus apoi cu zel,

Neîngăduind cu gândul să mai cadă în vreun fel,

La aşa măsură-ajunse, că minuni a săvârşit.

 ***

Şi, iar, oare, pe Manase, cine l-ar fi întrecut

În sminteala ce aduse peste-al Domnului popor,

Învăţându-l să se-nchine idolilor cu mult zor,

Dar: şi-asemeni pocăinţă ca a lui, cine-a văzut?

 ***

Şi, iar: David, ce fusese ucigaş şi desfrânat,

A primit în dar, la urmă, harul de a fi prooroc.

Tot aşa, Sfânta Maria Egipteanca niciun loc

Nu lăsase, mai ’nainte, să rămâie nespurcat,

 ***

Iar la urmă, şi pe ape lin păşea, precum Iisus,

Ajungând la o măsură ce-a smerit pe-acel bărbat

Ce în sineşi socotise ca el că nu s-a aflat

Cineva, ca nevoinţe asemenea să fi dus.

 ***

Şi mulţi alţii sunt aceia ce-au căzut la vremea lor,

Dar s-au ridicat la urmă şi n-au deznădăjduit,

Ci, în trupul tinei, multă nevoinţă au pornit

Şi-au spălat păcate grele cu al lacrimii izvor.

 ***

Drept aceea, şi tu, frate, de-ai căzut, nu pregeta,

Lepădându-te în grabă de păcat, să sârguieşti

Cu nădejdea întru Domnul, mila Lui s-o dobândeşti

Şi-n durerea pocăinţei, mântuire vei afla.

 ***

Dar să nu gândească astăzi cineva necugetat

Că, deci prisosind păcatul, harul ne va prisosi,

Că-n păcate cu deadinsul de-a petrece, va sfârşi

Neacoperit de milă, ticălos şi ne-ndreptat.

 ***

Fi’ndcă harul prisoseşte unde omul ce-a căzut,

Ridicat prin pocăinţă, n-a râvnit păcatul iar,

Ci, el vrednic de iertarea pe care-o primise-n dar

Vieţuind în trupul tinei, ca un înger s-a făcut.

Dianora Ioana