Nu contează ...

DESPRE FOLOSUL DUHOVNICESC AL PARACLISULUI NASCATOAREI DE DUMNEZEU

Rugăciunea Paraclisului Maicii Domnului, alcătuire a Monahului Teostirict iar după unii a lui Teofan, se citeşte la vreme de întristare a sufletului şi grea încercare, spre a dobândi alinare şi mângâiere.

Nelipsit din pravila zilnică a monahului şi a creştinilor evlavioşi, este o preafrumoasă rugă prin care ne încredinţăm singurei ajutătoare nebiruite, cu a cărei mijlocire scăpăm din toate necazurile.

Citirea cu smerenie şi zdrobire de inimă a paraclisului, aduce în sufletul creştinului o negrăită pace, care covârşeşte toată mintea.

Folosul duhovnicesc al acestei rugăciuni către Maica Domnului se arată grabnic celor care o fac cu credintă:

„ Pentru toti care scapă cu credinţă întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi păcătoşii nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi şi în necazuri, pururi fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentu aceea cădem înaitea ta să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.”

( Stihiră din slujba Paraclisului Maicii Domnului )

SCURTĂ LĂMURIRE DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI „PRODROMIŢA” DE LA

SCHITUL DARVARI

În anul 1863, Ieromonahul Nifon – primul stareţ al Schitului Românesc Prodromul de la Sfântul Munte Athos, comandă pictarea unei icoane în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, credinciosului zugrav Iordache Nicolau din Iaşi.

După mai multe încercări nereuşite de a zugrăvi sfintele chipuri, meşterul a ajuns aproape să renunţe la lucrare, şi stăruind în rugăciuni fierbinţi, a descoperit într-o dimineaţă că pe lemnul icoanei începute de el, chipul Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus, apăruseră nefăcute de mână, zugrăvite în chip minunat.

Înaintea acestei sfinte icoane numită PRODROMIŢA ce se tâlcuieşte ÎNAINTEMERGĂTOAREA, s-au săvârşit multe minuni atât la noi în ţară, în scurtul popas până la plecarea ei spre Muntele Athos, cât şi acolo de-a lungul anilor.

O copie a acestei icoane se găseşte la Schitul Darvari din Bucureşti, pictată în Sfântul Munte în anul 1922, şi aşezată spre cinstire şi mângâierea monahilor şi a creştinilor evlavioşi ce o iubesc pe Maica Domnului.

Sărbătoarea specială în închinată acestei icoane făcătoare de minuni se face în fiecare an în ziua de 12 ale lunii iulie.

“ Muntele Athos nepărăsind, in România ca într-un pământ al făgăduinţei ai venit preacurat chip al Fecioarei…

Poporul crestin se bucură şi cu lacrimi duhovniceşti sărutându-te îţi strigă cu credinţă: nu ne lăsa pe noi robii Tăi în viforul ispitelor!”

(Slava la icoana Maicii Domnului Prodromiţa)