Nu contează ...

Prima arestare
In mai 1948 a fost arestat si a fost acuzat ca este legionar, lucru complet neadevarat. In 1947 a sprijinit organizarea, la Sambata, a unei intalniri a unor reprezentanti ai tuturor fortelor anticomuniste. Pe de alta parte, parintele Arsenie Boca a vizitat Castelul de la Bran, unde a fost in nenumarate randuri oaspetele principesei Ileana. A stat cateva luni in inchisoare, iar dupa acea perioada a fost mutat la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara, unde a devenit staret. Parintele Craciun Oprea l-a cunoscut pe Arsenie Boca la inceputul anilor ’40: „Personalitatea parintelui fusese remarcata inca din liceu. Imi amintesc ca de cand dadea vremea frumoasa si pana sa cada prima ninsoare, timp in care se putea dormi afara, in permanenta erau intre 800 pana la o mie de oameni la Sambata de Sus, fie ca vorbim despre studenti, muncitori, tarani etc. Unul dintre colegii mei de la Arad a dorit sa mearga acolo si asa ne-am petrecut o luna din 1946. Un an mai tarziu, mi s-a povestit de catre un coleg de-al meu ce fusese la manastire ca a vazut o minune, ca parintele Arsenie a vindecat o fata paralizata, care nu putea sa mearga. Parintele i-a spus tatalui ei s-o lase la Sambata, iar un calugar batran o avea in grija si o plimba cu roaba prin gradina. Intr-o buna zi, calugarul a dus fata pe brate, in biserica. A venit si Arsenie Boca, a intrat in biserica. Au iesit amandoi din biserica, iar tanara a iesit pe picioarele ei. Avea doar un fel de mers ca si fata paralizata ce a fost vindecata de Mantuitorul inainte de inmultirea vinului, in Caana. Am vazut-o si eu in 1956, la 10 ani dupa ce a fost vindecata”. Preotul hunedorean isi aminteste ca in 1948, parintele Arsenie a ajuns la Prislop: „Dupa ce s-a instaurat noul regim, parintele Arsenie si-a dorit ca vorbele sale sa nu fie rastalmacite si sa produca vreo rascoala. Oricum, nu i s-a ingaduit sa le vorbeasca oamenilor. El a fost permanent urmarit”. Doi ani dupa, manastirea devine una de maici, iar Arsenie Boca ramane doar duhovnic.

Inchis din nou
In 1951 este arestat din nou si petrece noua luni la Ocnele Mari si la Canal. S-a intors apoi la Prislop, unde mai ramane sapte ani, pentru ca manastirea se desfiinteaza, iar lui Arsenie Boca i se interzice sa mai slujeasca. Ajunge la Bucuresti, unde este angajat ca pictor muncitor la Schitul Maicii Domnului. De altfel, manastirea a fost transformata in camin de batrani si s-a redeschis abia in 1976. Preotul Craciun Oprea isi aduce aminte despre alte intalniri cu Arsenie Boca: „In 1958 am venit de Florii la Cincis, in vacanta, cu un coleg care fusese ucenic al parintelui. Am reusit sa vorbesc atunci cu el. Era un vizionar si cunostea sufletul omului, chiar daca acela nu se spovedea. La Cincis venea la casa socrului meu, cu care era in bune raporturi. Socrul meu avea in 1958 niste boi foarte frumosi, cu care se tot lauda. Parintele Arsenie i-a zis atunci Sa vezi cum vei da boii acestia cu semnatura, fara bani!. A venit colectivizarea si a dat boii asa cum prevazuse parintele”. Anisoara Oprea isi aminteste si ea de o intamplare cu Arsenie Boca: „Venea in Cincisul vechi si, urcand pe langa drumului bisericii, a dat cu nuiaua pe care o avea in mana intr-un par, spunandu-ne ca va fi apa peste locurile acelea. Noi nu intelegeam. Satul era in groapa si ne gandeam ca ne va lua apa. Am intrebat Daca ajunge apa pana acolo, ce va fi? Ne vom ineca?. Ne-a raspuns Nu, nu va veti ineca!. A avut dreptate. Peste patru ani satele au fost stramutate si in locul lor a aparut un lac de acumulare. Parintele Oprea mai povesteste de o intamplare care s-a petrecut sub ochii soacrei sale: „Suferea de picioare si insista sa mearga la Prislop. Dupa ce facea slujba, parintele statea cu oamenii. S-a dus la socrii mei, care erau intr-o caruta. Arsenie cunostea pacatele oamenilor si nu primea pe oricine. S-a intamplat ca a sosit o doamna, dupa slujba, iar parintele i-a zis: Dupa ce ai venit?! Ca si asa nu te spovedesc. Pe lumea cealalta pregateste-te de furca si de cutit!. Stia ca a facut avort. Nu statea de vorba cu cei cu pacat. Le stia, cum ii vedea!”. Drumul lui Arsenie Boca ajunge apoi la Draganescu, unde va picta biserica, si la Manastirea Sinaia.

Sfarsitul dictaturii
In anii aceia se vorbea foarte multe despre previziunile parintelui Arsenie Boca. Sunt foarte multe voci care afirma ca atunci ar fi prevazut sfarsitul familiei Ceausescu, spunand ca „miroase a praf de pusca”. Parintele Daniel de la Varset isi aminteste ca in 1988 Arsenie Boca a tinut o slujba in care a vorbit despre sfarsitul dictaturilor. Era exact cu un an inainte sa izbucneasca evenimentele de la Timisoara. Parintele a intrezarit chinurile prin care va trece. Avea darul rugaciunii, iar multe persoane spun ca isi vedea si propriul viitor, suferintele si arestarea, dar nu se tulbura prea tare. Stia ca pentru mantuire trebuie sa le induri pe toate, sfatuindu-i pe credinciosi sa rabde, sa accepte senini vrerea lui Dumnezeu. Dosarul sau de urmarit de fosta Securitate cuprinde in jur de o mie de pagini. Parintele Arsenie era cautat de catre foarte multi credinciosi, iar faptele sale si invataturile erau relatate mai ales in Ardeal si Tara Fagarasului. Se vorbea ca ar fi prevazut si cutremurul din 1977. Oricum, dosarul de la CNSAS arata ca in septembrie 1989 s-a propus scoaterea de sub supraveghere informativa, pentru ca „Din masurile intreprinse rezulta ca nu desfasoara activitate dusmanoasa impotriva oranduirii noastre socialiste si nu intretine relatii cu elemente urmarite. In prezent este grav bolnav, imobilizat la pat si nu mai prezinta interes pentru securitatea statului”. Cererea a fost aprobata la 7 octombrie 1989. Preotul Craciun Oprea spune ca lumea de ieri si de astazi nu il poate intelege pe Arsenie Boca: „Tinea la smerenie. A fost un parinte care a cunoscut voia lui Dumnezeu si dorea ca oamenii sa traiasca in credinta crestina. Era foarte firesc in manifestare, modest, smerit in mod real. Zicea la fiecare pe sleau Tu degeaba ai venit la spovedit, pentru ca ai pacate!. Spunea adevarul omului de-a dreptul, in fata!”.

Crucea parintelui
Cu doi ani inainte sa moara, Arsenie Boca a marcat locul in care isi dorea sa fie inmormantat: manastirea Prislop. Acest lucru este confirmat de catre Daniel de la Varset: „A decis atunci unde sa fie inmormantat si ce randuieli trebuiau urmate”. Preotul Craciun Oprea isi aminteste ca in vara anul 1989 a vazut crucea din lemn a parintelui Arsenie Boca: „Pe parintele Arsenie l-am intalnit ultima oara in viata in 1988. Am mai stat o data de vorba. Apoi, in vara lui 1989, parintele Nicodim, duhovnicul manastirii de la Prislop, un om pe care Arsenie Boca l-a pretuit foarte mult, ma cheama intr-o camaruta si a scos, cu discretie, crucea parintelui. Era scrisa asa cum e astazi, cu data nasterii si cu anul mortii – 1989. Ulterior, am aflat ca despre Nicodim parintele Arsenie a prevazut de doua ori cu multi ani inainte ca va fi mutat de la un asezamant bisericesc la altul si ca i-a si spus ca a treia oara ii va prevedea cand isi va lua zborul. Mi-a explicat atunci ca a trecut si anul mortii pentru ca asa i-a poruncit parintele Arsenie sa scrie pe cruce. Asa scrie si acum. Pai daca stia cand ii va face bagajul lui Nicodim, cum sa nu stie si cand moare el?!”.

Sfarsitul pamantesc
In data de 28 noiembrie 1989, Arsenie Boca a plecat la Dumnezeu. A fost adus la manastirea Prislop, unde a fost inmormantat in 4 decembrie, in locul pe care il alesese cu doi ani inainte. Potrivit lui Daniel, la inmormantare au participat in jur de o mie de persoane. Normal, in presa vremii nu s-a scris niciun rand despre decesul parintelui. Cam 30 de preoti au participat la ceremonia de inmormantare. Preotul Oprea a fost unul dintre ei: „Nu stia lumea ca a murit. Au venit credinciosii care au aflat. La inmormantare se privegheaza in biserica, iar apoi l-am inconjurat pe parinte in jurul sfantului lacas. Imi amintesc ca i-am sarutat mana si pielea nu era tare ca la un mort. Din contra, era moale. I-am intrebat si pe altii care au fost acolo si au sesizat acelasi lucru. Nu i s-au taiat mainile asa cum se vorbea”. Pe de alta parte, la inmormantarea sa, in multimea de credinciosi circula zvonul ca Parintele Arsenie Boca ar fi fost ucis de Securitate tocmai pentru ca ar fi spus ca Ceausestilor li se apropie sfarsitul. Astazi, mormantul parintelui Arsenie a devenit loc de pelerinaj pentru romani. Preotii spun ca e chiar cel mai vizitat mormant din Romania.